Pupatul cu creastă

„…ce ştii tu despre ce se poartă ?! Mi-am lăsat creastă ca să sfidez, ca să ridiculizez pe toţi…Înţelegi, mă ?! Şi mă pup unde vreau eu pentru că nu mai am nicio ruşine. Ce te interesează, mă, pe tine unde mă pup şi unde mă…?! Fac ce-mi place…pentru că nu îmi plac proştii…”

Această fotografie este o operă de artă pentru că am fotografiat-o eu, spune autorul ei. Eu doar am fotografiat această opera de artă…Fotografia fotografiei este sau nu …operă de artă? Dacă îi pozez mai de aproape e operă de artă mai bună decât dacă îi filmez de mai de departe?

„…tot nu ai plecat, mă, de aici?!…Da, chiar, ce îţi pasă ţie, băga….Nu auzi ca să nu mai mă fotografiezi?!…Ce mă eşti candriu?!!!”

„Mie mi-a pozat fără bani”, spune cel care a făcut opera de artă. Şi mi-e mi-a pozat degeaba poza. Mai bine îmi cerea, frumos, cu o înjurătură lungă, să nu o fotografiez…

„adică cum, mă, nu vrei să mă fotografiezi pe mine pentru că am creastă?!…”

Filmul e mai lung…

Pr. Dorin