Din cerul de lavă scânteie un fulger,

S-aşază peste beznă îndurarea.

Cu chip neprihănit, palid, un înger

Pogoară-o stea pe-un muc de lumânare.

Se-mprăştie bezna cum se ridic-o ceaţă

Scânteia astrului aprinde încăperea :

Oh, Doamne, ce lumină şi dulceaţă

Transfigurează tainic chipul şi durerea !…

În patima Ta, Doamne, ceru-i mai aproape,

Sufletu-i prohod şi întrebare,

Mir îmi adastă în gânduri şi pleoape

Când lacrimi picură din lumânare.

Trupul Tău, Hristoase, poposind în moarte,

Sub giulgiu odihneşte cu cântări preasfinte.

Pleoapa Maicii Tale din icoană se zbate

Cu aripi de porumbiţe istovite.

Îngerul bun îmi scutură durerea

La dumnezeiasca strajă spre dimineaţă.

S-aprind în altar lumini. E Învierea,

Lanuri de mâini se-ntind să ia Viaţă.

Hristos a înviat ! Fii fără frică…

Troparele învierii se toarnă în lumină.

Moartea e-nvinsă. E sfânta duminică,

E Dumnezeiasca Liturghie Bizantină !

Gabriel S. Iordan-Dorobanţu

Did you like this? Share it: