1. Sintagma lao.n e;gklhron

Sintagma lao.n e;gklhron [popor moştenitor, Deut. 4, 20, cf. LXX] e unică în LXX. Dumnezeu Şi-a ales Israelul dintre neamuri ca să Îi fie popor moştenitor sau popor de moştenire cum spune ed. BOR 2001. Dar moştenirea de care vorbeşte Domnul nu ţine numai de temporalitate, ci şi de veşnicie. Pentru acest motiv Israelul cel adevărat al Bisericii moşteneşte pe Dumnezeu, pentru că ascultă de poruncile Sale.

2. Moştenirea lui Dumnezeu

Începând de la Fac. 15, 7 ceea ce promite Dumnezeu şi ceea ce va da Dumnezeu lui Israel cel vechi, dar şi lui Israel cel nou, Bisericii e …moştenirea [klhronomi,a] Sa. Fie că e vorba despre pământ, despre viaţă, despre iertare şi mântuire toate acestea sunt moştenirea lui Dumnezeu, sunt consecinţele reale în viaţa noastră ale împlinirea voii Sale. Însă, în primul rând, oamenii credincioşi sunt moştenirea Lui.

3. Arvuna moştenirii la Sfântul Vasile cel Mare

În anaforaua sa, Sfântul Vasile spune despre Sfântul Duh faptul că „Sfântul Duh, [care este] Duhul adevărului, [este şi] darul înfierii, arvuna moştenirii celei ce va să fie, începutul bunătăţilor celor veşnice, puterea cea făcătoare de viaţă, izvorul sfinţeniei…”, cf. Liturghier, ed. BOR 2000, p. 226. Cu alte cuvinte, dacă suntem plini de roadele duhovniceşti ale Duhului Sfânt avem arvuna moştenirii Sale celei veşnice, adică arvuna Împărăţiei Sale.

4. Ce înseamnă …arvună?

Cf. DEX 1998, p. 62, arvuna este echivalentul lui…acont. Iar acontul, cf. Idem, p. 8 este o „parte dintr-o sumă de bani plătită sau încasată înainte, la o cumpărare sau la încheierea unei tranzacţii, ca garanţie; avans, acontare, arvună, parte din salariu”.

Primind acum arvuna Duhului, prezenţa şi simţirea Duhului în fiinţa noastră…suntem încredinţaţi în mod direct de către Dumnezeu, că El ne va da întreaga Sa bogăţie de har, de înţelegere şi de dragoste în împărăţia Sa. Acum primim/avem doar o geană de fericire…pe când atunci vom avea totul.

5. Diferenţa dintre moştenirea mea… şi moştenirea Lui.

Eu pot lăsa moştenire cuiva cărţile mele, veşminte, icoane, bani, posesiuni…Dumnezeu ne lasă moştenire pământul acesta, cu tot ceea ce vedem, dar şi Împărăţia Sa dacă suntem fii ascultători ai Săi.

Eu las moştenire lucruri primite de la El sau făcute împreună cu El, pe când El îmi dă să moştenesc toată frumuseţea acestei vieţi şi, mai ales, a celei viitoare, pentru care aceasta, de acum, e numai o pregustare a frumuseţii Sale veşnice.

6. Poporul şi moştenirea lui Dumnezeu

Poporul [lao,j] şi moştenirea [lao,j] lui Dumnezeu este Israel cel scos din Egipt [I Regi 8, 51, cf. LXX], cu mână puternică şi cu braţ înalt [Ps. 135, 12, cf. LXX].

Dar fiii Bisericii sunt poporul şi moştenirea lui Dumnezeu, pentru că sunt născuţi prin cuvântul cel viu al Dumnezeu [dia. lo,gou zw/ntoj qeou, I Petr. 1, 23, cf. GNT] şi au casă nefăcută de mână, veşnică, în ceruri [ oivki,an avceiropoi,hton aivw,nion evn toi/j ouvranoi/j, II Cor. 5, 1, cf. GNT].

7. De la cine a primit Biserica moştenirea sa?

Sfântul Clement Romanul în I Cor. 42 ne răspunde într-un mod elocvent, pentru ca să nu mai încurcăm Biserica cu…bisericile: „Apostolii ne-au adus Evanghelia de la Domnul Iisus Hristos; Iisus Hristos a fost trimis de Tatăl. Aşadar Hristos este de la Dumnezeu, iar Apostolii de la Hristos, deci amândouă s-au făcut cu bună rânduială [euvta,ktwj] din voia lui Dumnezeu. Aşadar, primind ei porunci, şi fiind plini de certitudine prin Învierea Domnului nostru Iisus Hristos şi crezând în cuvântul lui Dumnezeu, au ieşit cu certitudinea Duhului Sfânt [ cu arvuna/ încredinţarea de care am vorbit anterior n.n.] evanghelizând că are să vină Împărăţia lui Dumnezeu.

Aşadar, propovăduind în sate şi oraşe, aşezau în ele pârga [ta.j avparca.j] acestora [pe oamenii duhovniceşti cei mai însemnaţi ai acelor ţinuturi n.n.], punându-i la încercare/cercetându-i [dokima,santej] prin Duhul, drept episcopi [evpisko,pouj] şi diaconi [diako,nouj] ai celor ce aveau să creadă”, cf. SC 167 / CO 1, ed. Ică jr., p. 412.

Moştenirea Bisericii Ortodoxe este moştenirea Treimii. Şi moştenirea pe care Treimea ne-a dat-o nouă este înnoirea vieţii [kaino,thti zwh/j, Rom. 6, 4, cf. GNT], continua înaintare în sfinţenie.

8. Moştenirea prin făgăduinţă [ Gal. 3, 18]

Sintagma h` klhronomi,a diV evpaggeli,aj [ moştenirea din/prin făgăduinţă] ne arată faptul că Sfântul Avraam a primit moştenirea lui Dumnezeu pentru că a crezut neţărmurit în faptul, că Dumnezeu Îşi va împlini făgăduinţa Lui cu el.

Acelaşi lucru se petrece şi cu noi acum. Noi credem că vom primi Împărăţia lui Dumnezeu, că vom fi moştenitori ai Împărăţiei Sale, dacă vom împlini poruncile Sale şi ne vom comporta, în mod real, ca nişte fii ai Săi.

Şi la noi moştenirea este de domeniul viitorului şi al nădejdii neţărmurite, chiar dacă acum primim arvuna, semnul că El este cu noi şi va fi cu noi.

Pr. Dorin Picioruş.

Pentru fontul de limbă greacă…aici.

Textul în format word:

mostenirea-lui-dumnezeu

Did you like this? Share it: