Copiii au impulsul evadării…pentru că presiunea exercitată asupra lor este enormă
Majoritatea copiilor declaraţi dispăruţi au ales singuri să plece de acasă, doar 1,5% fiind cazuri de răpire.
Peste 3.000 de dispariţii de copii au fost înregistrate în ultimul an, iar 96 la sută dintre ele au fost plecări voluntare, potrivit datelor Inspectoratului General al Poliţiei Române (IGPR), prezentate, vineri, într-o dezbatere organizată de Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi. Mai mult, majoritatea copiilor care au ales să plece de acasă au vârste cuprinse între 11 şi 18 ani, potrivit specialiştilor IGPR. Aceştia au mai arătat că 3,5 la sută dintre cazurile sesizate reprezintă dispariţii accidentale şi doar 1,5 la sută dispariţii îngrijorătoare, adică agresiuni, răpiri, sechestrări sau exploatări sexuale.
Adrian Dumitrescu, şeful Serviciului Urmăriri din cadrul Direcţiei de Investigaţii Criminale, a explicat cele şase tipuri de situaţii care sunt cauze ale dispariţiei copiilor: părăsirea voluntară a domiciliului sau a centrelor de ocrotire, rătăcirea – specifică copiilor mici, alarmări nejustificate, ca urmare a lipsei de comunicare, accidentele (înec, căderi în puţuri, râpe, accidente de maşină), agresarea copiilor pentru traficare, răpire sau sechestrare şi o altă situaţie posibilă, un copil care este luat de către un părinte fără consimţământul celuilalt sau fără să anunţe centrul de ocrotire.
Specialiştii IGPR au prezentat în cadrul dezbaterii de vineri, organizată de Salvaţi Copiii, şi o serie de soluţii pentru prevenirea dispariţiilor de copii, printre care cea mai importantă rămâne informarea copiilor în ceea ce priveşte riscurile la care se expun atunci când pleacă de acasă.
În plus, ei trebuie să ştie la cine să apeleze atunci când se confruntă cu situaţii dificile acasă, situaţii care de multe ori cauzează fuga copilului.
Reprezentanţii IGPR susţin că sunt necesare şi informarea părinţilor şi a responsabililor centrelor de ocrotire cu privire la riscul dispariţiei minorilor, acordarea de asistenţă familiilor afectate de conflicte frecvente şi verificarea adecvată a centrelor de octrotire a copiilor.