3 comments

  • Doamne, ajuta! parinte…
    foarte frumoasa surpiza, mai faceti …

    ca si idee… se spune ca speranta e ultima ce ramane pe ‘fundul’ sufletului atunci cand si acesta parca moare. Ca si crestin, am invatat ca aceasta ‘speranta’ e de fapt ‘dorul’ reintoarcerii. Astfel, speranta (nadejdea) – care e singura care nu moare si ramane singuratica, e de fapt doru-mi de reintoarcere, de aceea frumoase sunt cuvintele din finalul inregistrarii despre dorul nostru,dar si cele de final de poezie cand spunea „Te rog Doamne, pe mine , mie Reda-ma, reda-ma”. Amin!

    dan.camen.

  • Mulţumim frumos, Dane…şi mă bucur de tonul moderat, atent, pe care l-ai luat în ceea ce priveşte pe mitropolitul nostru…

  • Multumim părinte pentru această surpriză.
    Durerea aceasta pe care toţi o avem stă ascunsă mereu şi mereu în fiinţa noastră.
    Fiecare dintre noi avem această durere şi în acelaşi timp dor, dorul după desăvârşire, dorul după Dumnezeu.
    Prozaicul vieţii din minţile şi inimile oamenilor de astăzi nu şterge acest dor, această durere, ci o scoate şi mai mult în evidenţă, doar că sub alte forme.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *