Dumitru Panaitescu, alias Perpessicius (pseudonim literar folosit de către autor începând cu anul 1915) redă în Eminesciana 1 [Perpessicius, Studii eminesciene, ediţie îngrijită, prefaţată, cu note editoriale şi tabel cronologic de Ileana Ene, Ed. Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 2001, p. 35] un fragment dintr-o scrisoare a lui Vasile Alecsandri, în care acesta mărturisea cum se comportă faţă de cei care îl calomniau:

„la insinuările malicioase sau calomniatoare ce se ating de la persoana mea, am obicei a răspunde prin dispreţ, nesimţind nici măcar curiozitatea de a cunoaşte mutra sau chiar numele calomniatorului. Latre în toată voia cui place să latre, că nu-l onorez nici cu un ţibă haită”.

Textul are greşeli răsunătoare…Literaţii şi manuscrisele cărţilor pe care noi le considerăm geniale au multe erori de exprimare şi de scriere…Pentru că nu erau atenţi la lucrurile mici…ci fugeau după înţelesuri, după precizări, după idei.

Alecsandri, deci, nu era interesat de mutra, de faţa calomniatorilor săi, ci lăsa pe fiecare să latre…pe limba lui. Însă dispreţul nu e o marcă creştină…La noi, marcă ortodoxă, înregistrată, adică aspect constitutiv al omului duhovnicesc este…iertarea. Noi ne rugăm pentru cei care ne latră, uneori asurzindu-ne de urechi…

***

Sinonime verbale pentru a lătra : a hămăi, a bate ( regionalism), a blehăi ( în Banat), a puidăi ( în Moldova), a zăpăi. A lătra vine de la latinescul latrare, infinitivul de la latro, latrare, latravi, latratus. Câinele latră…Însă când vine vorba de sensul figurat al lătrării, în cazul omului, avem pe cineva care vorbeşte întruna sau calomniază mereu, peste tot, pe altcinva sau pe mai mulţi; care îşi bate gura cu păcate, cu vorbe necugetate.

Şi astfel poţi să latri şi tu la lună, în loc pui osul la treabă. Sau eşti lătrău, adică un om vândut altuia/altora, care acţionezi la ordin. Dacă îi spui câinelui să latre sau să muşte pe cineva şi câinele e ascultător, atunci se execută. Aşa stă treaba şi cu cel care e…lătrău: acţionează la comandă!

***

Cosmin Popan şi-a dat seama cum latră câinele de pază al democraţiei, şi că el e mai blond şi dă din coadă mai abitir pe internet…decât la chioşcul de ziare. Însă cum gândeşte el problema îl arată a fi din stirpea jurnaliştilor de online, adică un blogăr de-al nostru…şi nu ziarist cu pixul. Avem dovada, negru pe alb, că şi-a însuşit din zona noastră cum stă treaba cu interactivitatea:

„De fiecare dată când încep să fac documentarea pentru un articol, trebuie să fac, de ceva vreme, un calcul mental: ce şi cât din cantitatea finală de informaţie va intra pe tipar şi cât va lua exclusiv drumul ediţiei electronice. “Ai interviu? Ia, pe lângă fotograf, şi o cameră de filmat pentru câteva minute de înregistrare de pus pe site!” “Faci un interviu prin telefon? Neapărat dă drumul şi unui reportofon.” Nu doar pentru a te apăra în cazul în care intervievatul retractează zisele, ci şi pentru a-i pune vorbele pe online. “E o exclusivitate pe care ai aflat-o? Fuga şi scrie să apară şi numai fraza «X şi-a dat demisia» înainte ca informaţia să fie deja lansată de televiziuni, agenţii şi site-uri de ştiri.”

Aceasta e o mentalitate nouă, a celui învăţat cu tehnologia de ultimă oră. Trebuie să ştii cum, cât, unde şi ce vrei să faci cu informaţia, imaginea şi sunetul pe care le ai, pentru ca să depui o mărturie despre un eveniment.

Însă ce spune Cătălin Tolontan e de domeniul…inactualului. El crede că: “Internetul va duce «jurnalismul popular» la o extremă a vastităţii unde acesta nu se va putea întreţine singur. Şi atunci se va reveni, încet, încet, către jurnalismul profesionist. Pentru că, în materie de informaţie, cuvântul-cheie al oamenilor moderni nu este «mult», ci «relevant»“.

Dimpotrivă, noi credem că diversificarea jurnalismului online va atinge cote şi mai mari pe viitor şi că nu ne vom mai întoarce niciodată la formatele tipizate de ştiri şi reportaje, care încă mai se poartă în mass-media actuală. Cred că jurnalismul care s-a făcut până acum a devenit deja istorie pentru oamenii atenţi, pentru cei care se adaptează din mers…şi va deveni istorie în mod inevitabil. Trebuie să mergem în viitorul comunicării şi nu să tânjim nostalgic spre formele stereotipe cu care suntem învăţaţi. Trebuie să ştim să fim pregătiţi pentru a comunica nu numai în diverse forme ci şi în diverse coduri şi în diverse limbi, să comunicăm la nivel de culturi, religii, civilizaţii.

***

Lătratul

de Mahmoud Djamal

mă latră câinii
răsare soarele
mă latră câinii
apune soarele
mă latră câinii
e miezul nopţii
mă latră câinii
nouri pe cer
mă latră câinii
vuiet de vânt
mă latră câinii
miroase a ploi
mă latră câinii
se înalţă copacii
mă latră câinii
mă înfig în pământ
mă înfig în pământ
mă latră câinii
mă latră
mă latră
mă latră câinii.

***

Ce spune Scriptura Sfântă despre…lătrat şi câini [ed. BOR 1988]

Ieş.11:7. Iar la toţi fiii lui Israel nici câine nu va lătra, nici la om, nici la dobitoc, ca să cunoaşteţi ce deosebire face Domnul între Egipteni şi Israeliţi.

Ieş.22:31. Să-Mi fiţi popor sfânt; să nu mâncaţi carnea dobitocului sfâşiat de fiară în câmp, ci s-o aruncaţi la câini!”

Deut.23:18. Câştigul de la desfrânată şi preţul de pe câine să nu-l duci în casa Domnului Dumnezeului tău pentru împlinirea oricărei făgăduinţe, căci şi unul şi altul sunt urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău. Jud.7:5. Şi a dus el poporul la apă, iar Domnul a zis către Ghedeon: „Cine va limpăi apa cu limba din pumni, cum limpăie câinele, pe acela să-l pui deoparte; de asemenea să pui deoparte şi pe toţi aceia care-şi vor pleca genunchii şi vor bea apă”. *

1 Reg.17:43. A zis filisteanul către David: „Ce vii asupra mea cu toiag şi cu pietre? Au doară eu sunt câine?” Iar David a răspuns: „Nu, ci mai rău decât un câine”. Şi a blestemat filisteanul pe David în numele dumnezeilor săi. 1 Reg.24:15. Asupra cui a ieşit regele lui Israel? După cine alergi tu? După un câine mort, după un purice. 2 Reg.3:8. Abner însă, mâniindu-se straşnic de vorbele lui Işboşet, a zis: „Au doară eu sunt cap de câine? Eu, împotriva casei lui Iuda, am arătat acum milă casei lui Saul, tatăl tău, fraţilor lui şi prietenilor lui, şi nu te-am dat în mâinile lui David; iar tu îmi găseşti acum vină pentru o femeie? 2 Reg.9:8. Atunci s-a închinat Mefiboşet şl a zis: „Ce este robul tău, de ai căutat tu la un asemenea câine mort, cum sunt eu?” [ Adică: Eu sunt un câine mort, sunt un mare păcătos...] * 2 Reg.16:9. „Pentru ce acest câine leşinat blesteamă pe domnul meu, rege?, a zis Abişai, fiul Ţeruiei. Mă duc să-i iau capul”. 3 Reg.12:24… Căci aşa zice Domnul: Iată, Eu voi pierde din ai lui Ieroboam pe tot sufletul de parte bărbătească. Cine va muri din ai lui Ieroboam în cetate, pe acela îl vor linge câinii

3 Reg.21:19. Şi spune-i: Aşa grăieşte Domnul: Ai ucis şi vrei încă să intri în moştenire? Şi să-i mai spui: Aşa zice Domnul: În locul unde au lins câinii sângele lui Nabot, acolo vor linge câinii şi sângele tău!”

4 Reg.8:13. A zis Hazael: „Robul tău este câine ca să facă asemenea lucru necugetat?” Şi Elisei a zis: „Domnul mi-a arătat în tine pe regele Siriei”. Ps.21:22. Izbăveşte de sabie sufletul meu şi din gheara câinelui viaţa mea. [Cîinele de aici e duşmanul, vrăjmaşul diavol…cel care ne latră, care ne toacă la nervi tot timpul…] Ps.21:17. Că m-au înconjurat câini mulţi, adunarea celor vicleni m-a împresurat.

Ps.58:7. Întoarce-se-vor spre seară şi vor flămânzi ca un câine şi vor înconjura cetatea. [ Tot despre demoni e vorba…Despre ăia care se întorc cu putere când vrem să ne refacem viaţa prin pocăinţă sau care ne atacă spre sfârşitul vieţii…pentru ca să ne fure toată agoniseala vieţii duhovniceşti]

Pilde 26:11 Ca un câine care se întoarce unde a vărsat, aşa este omul nebun care se întoarce la nebunia lui. [ Cel care se întoarce la păcate/patimi de care se vindecase…]

*

Pilde 26:17 Ca cel ce prinde un câine de urechi, aşa este cel ce se vâră într-o ceartă în care nu este amestecat. [ Cel care se amestecă într-o ceartă o amplifică…după cum chelălăie şi mai tare câinele dacă îl ei de ciulfă.]

Eccl.9:4. Oare cine va rămâne în viaţă? Pentru toţi cei vii este o nădejde, căci un câine viu este mai de preţ decât un câine mort. [ Un păcătos viu e mai bun decât unul mort…Pentru cel viu mai există îndreptare…dacă vrea….]

*

Isaia 56:11 Aceştia sunt câini hrăpăreţi care nu se mai satură; sunt păstorii care nu pricep nimic. Toţi umblă în căile lor şi se silesc pentru câştigul lor.

Isaia 66:3 Cel ce junghie un bou şi în acelaşi timp omoară un om, cel ce jertfeşte o oaie şi în acelaşi timp rupe gâtul unui câine, cel ce aduce prinos şi în acelaşi timp aduce sânge de porc, cel ce aduce jertfă de tămâie şi în acelaşi timp se închină la idoli, – toţi aceştia şi-au ales căi nelegiuite şi în urâciunile lor trăieşte sufletul lor. [ Păcatul mic…e mare] Tob.5:17. Şi aşa s-au înţeles. Atunci tatăl a zis către Tobie: „Fii gata de drum şi plecaţi cu bine”. Şi fiul său a pregătit cele pentru drum, iar tatăl i-a mai zis: „Du-te cu omul acesta şi Dumnezeu, Cel care locuieşte în ceruri, va îndrepta calea voastră şi îngerul Lui va merge împreună cu voi!” Şi amândoi au ieşit să plece şi s-a dus cu ei şi câinele tânărului. * Tob.11:4. Ia cu tine fierea peştelui”. Şi au mers ei şi după ei venea câinele. Iudit 11:19. Şi te voi călăuzi prin mijlocul Iudeii, până în faţa Ierusalimului . Voi face să te aşezi în mijlocul frumos al cetăţii. Atunci îi vei duce ca pe oile care nu au păstor. şi nici un câine nu va mârâi înaintea ta. Asemenea lucruri mi s-au descoperit şi mi s-au vestit, şi am fost trimisă să ţi le dau de ştire!” Sirah 13:21. Ce pace are leoaica cu câinele? Şi ce pace are cel bogat cu cel sărac? * Matei 7:6 Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi. [Celor necuraţi, eretici, celor care fac comerţ cu sfinţeniile Domnului…] Matei 15:27 Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor. [ Şi păcătoşii, Doamne, cei desconsideraţi…aşteaptă hrana harului şi a iertării Tale!…] Filip.3:2. Păziţi-vă de câini! Păziţi-vă de lucrătorii cei răi! Păziţi-vă de tăierea împrejur. [ Păziţi-vă de demoni, de păgâni, de eretici, de tot omul din Biserică care umblă cu nerânduială…pentru că vă strică obiceiurile bune!]

II.Petr.2:22. Cu ei s-a întâmplat adevărul din zicală: Câinele se întoarce la vărsătura lui şi porcul scăldat la noroiul mocirlei lui.

Apoc.22:15. Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închinătorii de idoli şi toţi cei ce lucrează şi iubesc minciuna! [ Afară cu cei care sunt întinaţi cu erezia, care rup cu răutate din trupul Bisericii…după cum sfâşie câinii din trupul animalului rănit, căzut la pământ…]

Însă, nu trebuie să transformăm Scriptura într-o expresie a propriilor noastre dorinţe de răzbunare. Una e ce spune Scriptura – şi are multiple semnificaţii – şi alta e ce ne spune avântul nostru pentru a denigra şi a osândi pe toţi cei care nu gândesc precum noi.

***

Cântec

de Nichita Stănescu

…”Tristeţea mea aude nenăscuţii câini

pe nenăscuţii oameni cum îi latră”…

[Nichita Stănescu, Ordinea cuvintelor, versuri ( 1957-1983), cu un cuvânt înainte de Nichita Stănescu, prefaţă, cronologie şi ediţie îngrijită de Alexandru Condreescu cu acordul autorului, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1985, p. 153. ]

Aud cum îi va lătra pe viitori oameni…viitori câini, pentru că în tristeţea mea simt cum mă latră pe mine actualii câini…Mă doare că mă latră actualii câini, cum mă doare că îi vor lătra nenăscuţii câini pe nenăscuţii oameni de mâine.

***

Acest articol nu e o parabolă! Ci e o descriere…a ceea ce este aflarea în treabă cu folos. Există o aflare în treabă fără folos şi una cu folos. Poţi să te afli în treabă, să cercetezi şi lucruri care par că nu au niciun folos…şi să te pomeneşti cu mult folos. Asta se numeşte să vrei să te umpli de erudiţie. De erudiţie te umpli când nu mai latri la lună, când nu mai tai frunză la câini…ci când te decizi să cauţi lucruri care să te folosească.

Pr. Dorin

Did you like this? Share it: