Nu e un articol politic…ci de semiologie publicitară! Adică vorbeşte despre ceea ce spun semnele pe care le avem în faţă…

Ne vom referi la semnificaţiile subcutanate ale imaginii, ale afişului electoral…pe care trebuie să le decodeze potenţialul elector. Nouă ne-a sărit în ochi mesajul esenţial în trei puncte distincte:

1. Caricaturizarea numelui lui Oprescu şi transformarea lui în verbul a se opri / a involua.

2. Negoiţă îl prezintă pe Blaga drept om de încredere şi garantează pentru el.

3. Blaga continuă avântul lui Negoiţă…sau avântul dreptei în reformarea capitalei.

Mesajele esenţiale trebuie să ajungă la public şi trebuie crezute. În baza lor se votează. Caricaturizarea adversarului însă este un minus al afişului, pentru că te arăţi domn… doar când te exprimi elegant faţă de adversar sau când nu te raportezi la el, ci la ceea ce vrei tu să faci.

Eu, alegătorul, am înţeles că Blaga e…bădăran, pentru că i-a caricaturizat numele adversarului politic fără să spună nimic despre caracterul lui sau despre proiectul său de lucru. Ştim însă, că Vasile Blaga, presupune că Oprescu vine de la PSD şi e tot al lor…iar bucureşteanul, în versiunea Blaga, trebuie să înţeleagă faptul că PSD înseamnă pe loc…pe când PDL înseamnă în trafic.

Însă noi ştim că bucureşteanul crede, şi despre PSD şi despre PDLstau prea mult în trafic şi că pe unii i-a ţinut fără canalizare de vreo 18 ani iar pe alţii cu gunoiul cât movila lui Decebal.

Afişul…merge pe presupuneri, pe o presupusă legătură ombilicală cu electoratul…Crede electoratul că se va urni treaba…când 18 ani a domnit aceeaşi culoare? După logica evidenţei ar trebui ca să nu mai spere la aceeaşi culoare. Însă, la vot, se merge şi pe logica paradoxului, pentru că număratul voturilor sau procesarea computerizată a lor…poate da şi cu virgule.

Mesaje colaterale

Noi, în grabă, am găsit următoarele:

1. Inflaţia de roşu = viaţă, dragoste, pasiune.

2. Amândoi sunt tunşi, îmbrăcaţi bine, veseli = nu sunt săraci.

3. Muncesc pentru noi…dar nu au riduri.

4. Contracandidatul e diabolizat, pentru că u-ul final e cu negru.

5. Negoiţă are culoare roşie la cravată, pentru că e iubit de sectorul 3 pe când Blaga e albastru la cravată…pentru că trage speranţe.

6. Privesc către noi = ne vor, ne iubesc, au încredere în noi. Privirea directă [ asta pentru creştinii ortodocşi!…] este o constanţă iconografică. La o adică…nu sunt ei idolii noştri, speranţa personalizată?!

7. Numele lui Blaga e scris cu litere mari…deşi persoana sa este prezentată lateral.

8. Greşeala fatidică: Blaga trebuia să stea în locul lui Negoiţă…pentru că el e candidatul şi candidatul este în ochii oamenilor.

9. Negoiţă are parte de campanie electorală după terminarea campaniei electorale. Trebuie să fie sancţionat pentru această încălcare a legii electorale.

10. Negoiţă are morga de om absolut…şi candidatul e o anexă.

11. Câştigă anexa, cel care se dă puţin în umbră…pentru ca să nu se creadă că e vanitos?

12. Negoiţă nu poate garanta pentru nimeni, nici măcar pentru sine.

13. Afişul nu e credibil.

14. Afişul e un chici din punct de vedere iconic iar mesajul pe fond alb face din cei doi…alter ego-ul unei trupe de evanghelizare mormonă. Mormonii merg la evanghelizat în Bucureşti în grup de doi…aşa că bărbat lângă bărbat, pe fond alb…dă aer evanghelizator afişului electoral.

Titlul articolului

… a fost primul lucru pe care l-am spus când doamna preoteasă mi-a adus posterul pe care l-a găsit în cutia poştală. Articolul a fost scris în 20 de minute. Am făcut fotografia în două secunde…şi l-am editat în wordpress. Aştept să se facă mâncarea…Dv. alegeţi pe cine trebuie şi pe cine doriţi! Numai alegeţi!…

Pr. Dorin

Post scriptum: S-a mai întâmplat ceva. Numele domnului Vasile Blaga a demonetizat numele lui Lucian Blaga, copilul la şcoală putând să confunde pe poet…cu politician.

Did you like this? Share it: