Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

istanbul escort istanbul escort beylikduzu escort istanbul escort

Cu experienţa în ochi

Experienţa nu poate fi citită…ci ea trebuie să treacă, aidoma unui fior, prin toată viaţa ta. Dacă încerci să forţezi lucrurile, să devii scriitor sau profesor sau duhovnic sau politician mai repede…decât e normal…nu poţi să explici cu de-amănuntul lucrurile pe care nu le-ai aprofundat. Rutinarea, căile ocolitoare cât şi cele drepte, eşecurile, bucuriile, ovaţiile, cutremurările interioare…toate fac parte din experienţă. Experienţa e aidoma unei mori…unde bagi tot ce vrei, tot ce poţi, tot ce vezi şi afli…unde lucrurile se macină în timp… şi de unde iese la un moment dat şi făină pură cât şi tărâţe…şi unde experienţa e deopotrivă făină, tărâţe şi… resturi iningurgitabile…

Tocmai de aceea experienţa nu înseamnă numai lumină…ci şi întuneric, rodul întunericului, rodul eşecurilor, al înfrângerilor…dar pe care nu le-ai lăsat să se instaureze în tine. Noi privim spre experienţa altora…şi vedem că ea are multe falduri. Nu suntem nepătaţi…şi nici cu totul diabolici. Însă, observăm că acolo unde a existat o adâncă construire de sine, o dureroasă construire de sine…experienţa e ca o mare liniştită care a amuţit răpitorii din ea.

Este omul cu experienţă…un om naiv, care, de fapt, s-a întors la simplitatea lucrurilor…sau este un specialist care s-a îndepărtat, pe fiecare zi, de simplitate? Omul care caută să se zidească continuu…este un om al comuniunii şi al comunicării sau…ca să ajungă sus are nevoie să se îndepărteze de toţi, să nu aibă contact cu nimeni?

Putem observa că experienţa deopotrivă simplifică pe om…dar îi şi amplifică intuiţiile. Şi cred că ceea ce nu poţi să intuieşti fără experienţă sunt tocmai aceste intuiţii, formate din atâtea puncte imprevizibile, pe care experienţa ţi le oferă. Iar un om al experienţei are nevoie să comunice şi să fie al comuniunii, după cum are nevoie să tacă şi să fie al singurătăţii.

Personal am gustul dezvoltat pentru paradoxuri. Nu cred că experienţa e ceva liniar sau că trebuie să rămânem tributarii doar ai unui singur om sau ai unei singure viziuni de lucru şi de experienţă în viaţa noastră. Tocmai de aceea am combinat şi combin viziuni distincte sau diferite de viaţă în experienţa mea de viaţă…pentru a observa sensul lor…şi modul cum ele se unifică. Şi cel mai tulburător lucru este acesta: că ele se unifică şi harul lui Dumnezeu le unifică într-un asemenea fel în viaţa ta şi la un nivel atât de adânc, încât viaţa ta şi experienţa ta nu pare şi nu este un prefabricat din lucruri eterogene ci …un lucru nou, ceva nou, o filtrare nouă a vieţii, a lucrurilor, a înţelegerii…

La o primă vedere nu se poate combina teologia, cu poezia, filosofia, pictura, mass-media postmodernă sau cu zona ocultă şi neagră a vieţii sociale. La o primă vedere zic…şi vreau să spun prin aceasta, că, din afara lucrurilor, dacă nu te implici în ele, lucrurile par fără legătură între ele. Însă, dacă eşti cercetătorul tuturor acestora la un loc, viaţa teologică fiind centrul care le iradiază pe toate şi din care le poţi înţelege pe toate…atunci nu te mai temi să te scufunzi în cunoaşterea poeziei, a artei, a filosofiei, a teologiilor diverse, a ştiinţei şi tehnicii…pentru că vezi munca ta de cunoaştere ca pe o muncă teologică, indiferent de sectorul de cercetare pe care îl accesezi.

Mai pe înţeles…Eu privesc teologic lucrurile şi dacă traduc pe Sfântul Grigorie de Nazianz şi dacă traduc…Biblia Satanei. Sunt tot la fel de atent când traduc şi înţeleg lucrurile lor…pentru că mă interesează sensul real al ideilor şi al modului de abordare. Bineînţeles…traduc pe Sfântul Grigorie ca să mă umplu de teologia şi de sfinţenia lui şi să mă bucur în teologia lui…şi traduc Biblia Satanei pentru ca să văd modul denaturat de a privi teologia, pe care autorul cărţii îl are, din ce motiv a gândit cum a gândit, care sunt fundamentele răzvrătirii lui…adică o traduc apologetic şi o convertesc la nivel valoric în experienţa mea.

Cum viaţa noastră trebuie trăită teologic…tot la fel traducerile, citirile, comentariile la diverse realităţi au ca fundament faptul că sunt o fiinţă teologică, că sunt un om care sunt construit pe teologia Bisericii şi de aceea, având siguranţa absolută a adevărului şi experienţa Bisericii…vorbesc şi mă raportez, în măsura experienţei mele, la ceea ce văd şi citesc, cu liniştea şi atenţia unui om al Bisericii.

Însă, ca să îţi permiţi să faci aceste intromersiuni în multiple sfere de activitate şi de cercetare…trebuie să ai o experienţă care să le susţină pe toate şi anume… experienţă duhovnicească. Aceasta nu înseamnă numai ce ai gândit cândva…cât şi ceea ce simţi că gândeşti acum, ceea ce Dumnezeu te luminează să înţelegi acum, în această clipă. Articolul de faţă nu s-a scris cu premeditare…Nu ştiam ce voi scrie când m-am apucat de scris…Însă aveam o intuiţie…Şi, când laşi pe Dumnezeu să te conducă în intuiţia ta, în vorbirea ta…ajungi să plonjezi în realităţi de care nu te simţeai capabil şi nici nu credeai că se poate ajunge la ele.

De aceea…dacă nu aţi încercat niciodată să vă ocupaţi de lucruri diferite şi părut separate cu totul în viaţa dv., trebuie să vă gândiţi şi să vă întrebaţi serios…de ce nu vă tentează acest lucru? Nu doriţi să ştiţi cum era situaţia politică, economică, socială, cum trăiau şi visau oamenii în imperiul persan, roman, turcesc? Cum se scria în China sau în Dacia la început? Cum arată creierul uman? Cum funcţionează un computer? Cum arată celulele corpului uman? De ce ne naştem cum ne naştem şi de ce arătăm cum arătăm?

De ce nu vă interesează miliarde de lucruri extraordinare? Iar dacă vă interesează…şi începeţi să studiaţi, să aprofundaţi…cu mai mult sau mai puţin succes un anume lucru…consideraţi că sunteţi mai goi…sau mai plini de experienţă?

De aceea experienţa începe cândva, la începutul vieţii noastre personale…şi are o traiectorie nebănuită. Nu ştiu cum va fi mintea mea, sufletul meu în ultimii ani ai vieţii mele sau în ultima mea clipă de viaţă. Nu ştiu cum voi arăta pe dinăuntru şi nu pe dinafară…după ce, pe fiecare zi, voi acumula noi şi noi date, experienţe, voi suferi, voi iubi, mă voi îndurera, mă voi minuna, mă voi cutremura…Tocmai de aceea experienţa e o minune providenţiată mereu…pentru că e fiinţa mea pusă să trăiască şi să se umple de diverse lucruri care mă străbat/vă vor străbate.

Nu pot să mă împac deloc cu o stare de lucruri pe care o observ nu numai la noi, ci peste tot în lume. De ce ne reducem sfera de interes doar la două-trei lucruri…doar la câţiva oameni? De ce nu ne interesează cât mai mulţi Sfinţi, cât mai mulţi oameni, cât mai multe ştiinţe, cât mai multe cântece, cât mai multe filme…cât mai multe lucruri bune…De ce să ai idei puţine? De ce să faci lucruri puţine? De ce să nu vrei să înveţi mereu noi şi noi lucruri? […]

Există oameni care sunt împotriva enciclopedismului…pe motiv că trebuie să te ocupi de un lucru mic, de o porţiune de text şi pe aceea trebuie să devii specialist. Însă specializarea pe fragment, tipic mentalităţii postmoderne, trebuie să admită că e o specializare comodă, în primul rând şi, în al doilea rând, că e o specializare insulară, care nu se încopciază cu întregul. Enciclopedismul fără acrivie, fără muncă imensă…este şi el o survolare a realităţilor, a multor realităţi…care poate da verdicte ireale sau extremiste asupra unei porţiuni ştiinţifice, care nu a fost aprofundată măcar la nivel mediu.

Cum să împaci partea cu întregul…ca să ai conştiinţa că ai făcut o muncă aprofundată? Acest lucru mă întreb zilnic, m-am întrebat mereu, şi constat că partea ajută întregul şi întregul ajută partea în ceea ce fac…pe măsura experienţei mele de azi. Că, dacă aş vrea să văd şi mai multe lucruri în parte, în fragment, nu pot să fac acest lucru, pentru că văd numai cât pot vedea iar dacă vreau să văd totalul, să fac sinteze, nu pot să fac acest lucru decât în măsura în care părţile întregului, văzute de către mine după cum pot acum, mă fac să văd întregul pe măsura mea, a experienţei mele.

Şi aşa…ajung să constat că am un întreg şi am părţile întregului…pe măsura mea, pe măsura vederii mele. Dacă cunoaşterea mea ştiinţifică, literară, umană, tehnologică este cum e…atunci gradul de miopie al ei înseamnă măsura cunoaşterii mele. Însă, dacă observăm câtă muncă, în cât timp am ajuns la această experienţă, cât lucrez, câte proiecte am…se poate observa, prin comparaţie cu alţii, ce eforturi s-au făcut pentru a avea o astfel de vedere asupra lucrurilor.

Posteritatea unui scriitor, a unui om de ştiinţă, a unui Sfânt este inventariată de către noi…şi începem să numărăm…Şi numărăm cât a scris, vedem ce a scris, cât a publicat, cât a avut în manuscris, de ce s-a comportat într-un anume fel într-o anume situaţie…Vedem cum au ars în viaţa lor, la ce intensitate…ce a rămas în urma lor…cine i-a ajutat să facă ce au făcut…câte piedici au avut de trecut…Şi atunci evaluăm experienţa lor şi viaţa lor în alţi termeni, când avem tot mai multe date despre ei, din opera lor sau extra-operă.

Şi observăm lucruri uluitoare! Experienţa unui om, experienţa pe care el ne-a lăsat-o…privită după ce el nu mai este, ne pune în faţa unui unicat mirabil, perplexant, atunci când acest om este un om al creaţiei, al valorii, al sfinţeniei. Şi observăm unicitatea lui nu când ne uităm peste cărţi şi peste operele lui de la distanţă sau ca la talcioc…ci când începem să studiem, parte cu parte, tot fundamentul creaţiei sale…pentru ca să ajungem la om, la ce a fost şi este el pentru noi.

Creatorul a plonjat în viaţa lui în diverse ştiinţe şi experienţe…a creat ceva, ne-a lăsat ceva…şi după el noi trebuie să analizăm membrele…pentru ca să ajungem la simplitatea vieţii lui. Mergem de la simplitate spre specializare pentru ca să ajungem iarăşi la simplitate. Dar simplitatea maturităţii este o multiplicitate de căutări sintetizate. Unii au scris numai despre făina experienţei lor…Alţii au amestecat făina cu tărâţele. Alţii au pus şi mult ingurgitabil – da, ingurgitabil trăit de ei, l-au pus în opera lor – şi ne-au pus pe tavă, o mostră de experienţă greu ingurgitabilă. Ca să simplifici pe Dali, Biblia Satanei sau pe Luther în experienţa ta…şi să vezi ce e bun în ei din maldărul de lucruri iningurgitabile, trebuie să receptezi în mod real, conştiincios, nefalsificat persoana şi opera lor şi apoi…să departajezi între ceea ce e curat, nemincinos în ei…şi ceea ce este vărgat, pătat…

Şi e observabil că, cu oamenii care nu au studiat ceva decât pe jumătate sau au înţeles în fugă un om sau un eveniment sau o carte sau o idee… nu e de vorbit. Şi nu e de vorbit pentru că l-au înţeles sau se raportează la el în mod falsificat, în mod oportunist…şi nu vor să vadă binele şi răul din om sau situaţia la modul real. Omul fără o experienţă profundă nu poate să dialogheze în mod real, pentru că, atunci când l-ai atins în punctele unde el este extremist/ adică puţin informat sau rău-informat, transformă dialogul în abjecţie sau în…tăcere.

Dimpotrivă, multa, prea multa experienţă, ştie să nu se cantoneze în micile discuţii…ci să observe lucrurile de esenţă ale problemei. Experienţa caută ce ne leagă, ce ne zideşte, ce ne uneşte, ce există în mod real…şi de aceea stă în adevăr. Nu se poate experienţă reală fără adevăr, fără adevărul dumnezeiesc şi fără harul lui Dumnezeu.

Însă…nu ştii cum arată experienţa, atunci când ai vrea să o ai…şi nu poţi să explici foarte convingător cum arată, dar o foloseşti, atunci când începi să o ai. Dacă mântuirea, pentru neofit…înseamnă să călătorească cu întrebarea, să aibă şi să caute experienţa altora în faţa ochilor săi…experienţa caută mântuirea cu responsabilitatea de a crea noi şi noi sinteze, tot atâtea răspunsuri pentru cei care o întreabă.

Pr. Dorin

Did you like this? Share it:

Previous

Interviu radiofonic cu…cântăreţul bisericesc Ilie Tudor: tatăl artistului Tudor Gheorghe

Next

Înţelegi oare…că orice lucru contează?!

1 Comment

  1. Sfera de interes creşte pe măsură ce aprofundăm anumite domenii. Am observat două mari tendinţe: oamenii când descoperă ceva doresc să aprofundeze (astfel alocă mai mult timp descoperirii şi ignoră restul) sau păşesc în atât de multe domenii dar într-un mod superficial.
    Dintr-un anumit punct de vedere, experienţa poate fi o sete, stabilă sau nu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno
istanbul escort istanbul escort istanbul escort