Zi: 23 iunie 2008

Există multe feluri de biblioteci. Şi mai există multe feluri de cititori. Puţini dintre ei înţeleg să utilizeze internetul sau blogul accesat ca pe o bibliotecă. Cei mai mulţi concep internetul şi blogul ca pe un alt televizor.

Unii nu au deloc fler de cititori adevăraţi, alţii însă nu ştiu cum să se comporte cu internetul şi cum să se raporteze la spaţiul virtual, care nu are fişiere şi pagini, deşi ar vrea ca să fie informaţi şi să se simtă aici ca într-o imensă bibliotecă.

Toţi vor să te simţi important în pantofii tăi, cu aftershave-ul tău, cu vopseaua ta de păr sau cu telefonul trandy, pe care le cumperi de la ei. Tu te alegi cu importanţa şi ei cu banii. Nimeni nu te învaţă cum să te simţi bine cu mintea ta, cu inima ta, fericit în tine însuţi, împlinit dincolo de aşteptările superficiale ale celor de lângă tine, care te vor un papuţoi în stare să satisfaci toate gusturile postmodernităţii.

Cu postmodernitatea poţi să relaţionezi în două feluri: să te ia pe val sau să te foloseşti tu de ea, de ceea ce îţi poate oferi. Şi asta poţi să faci dacă îţi păstrezi privirea calmă, lucidă, iubitoare de adevăr şi de cunoaştere adâncă a lucrurilor, în orice context, oricât ar fi de nou şi de contrastant cu imaginea ta veche din cap.

Contrastul dintre noul look al lucrurilor şi concepţiile tale conservatoare, tradiţionale, nu trebuie să te bulverseze şi să te facă să-ţi pierzi credinţa ta în Dumnezeu şi convingerile tale fundamentate în bine, dar nici să te facă să te retragi din faţa noilor provocări, să fii şi să arăţi a retardat ideologic şi social.

Asta este lumea care ţi se oferă, în care eşti invitat să trăieşti. Dacă ea ţi se oferă astfel, înseamnă că Dumnezeu ţi-o oferă, că El te-a proniat să trăieşti şi să te descurci în această lume. Nevoinţa ta este să converteşti în frumuseţe duhovnicească nu numai pe tine însuţi, ci şi tot ce atingi din jurul tău şi toate cele cu care vii în contact, să aduci suflul tău de duhovnicie şi de frumuseţe într-un univers tehnologizat şi stereotip.

Nu el trebuie să te domine sau să te dărâme impunându-ţi viziunea lui, ci tu trebuie să te nevoieşti învăţând să trăieşti numai aparent în claustrarea tehnologică şi psihologică în care eşti trimis, în căsuţa şi identitatea ta fragmentară dintr-un colos informatizat, pentru ca, în realitate, să fii o conştiinţă liberă care iradiază libertate şi fericire în jurul său.

Trebuie să înţelegi că lumea veche nu diferă esenţial de lumea nouă, că nevoinţa care se cere de la tine nu este colosal de mare astăzi în comparaţie cu alte epoci istorice, mai fericite sau mai puţin fericite. Dimpotrivă, poate că este mai puţină. Poate că ţi se potriveşte. Poate că şi tu simţi asta. Poate că de asta ai fost lăsat să trăieşti acum şi aici. Văicăreala nu te ajută şi nu te întăreşte.

Nu te speria de internet şi de bloguri. Internetul are străzi şi imobile ca şi lumea pe care o cunoşti, are şi murdărie cu tona, ca şi lumea pe care o cunoşti. Cel puţin aici poţi să închizi cu un clic ceea ce nu vrei să vezi sau să auzi, pe când murdăria pe care o întâlneşti pe stradă sau în alte locuri nu poţi s-o schimbi, s-o arunci la coş, nu poţi să lecţionezi oamenii care nu-ţi place ce fac. Pe blog poţi să iei atitudine despre ce vezi, despre ce te doare, poţi să fii convingător prin suferinţa şi compasiunea ta.

Blogul pe care scrii sau pe care îl accesezi are fişiere, fişete, fişe, cutiuţe, străzi şi străduţe în care poţi şi trebuie să cauţi. Dacă te uiţi la blog ca la televizor, doar la ce se vede atunci când îl deschizi, poţi să pierzi multe. Înţelegem că mulţi dintre căutătorii pe bloguri şi în spaţiul cibernetic ai zilei de azi nu sunt dintre cei care au cunoscut, ca noi, înfrigurarea de a căuta cărţi în toate ungherele unei biblioteci sau de a căuta toate amănuntele într-o carte, de la editură şi an, de la bibliografie şi cuprins, până la fraze rare sau esenţiale dintr-o carte sau până la imaginea de ansamblu în care îmbraci o carte.

Însă cititorul de azi are nevoie neapărată, mai mult ca oricând, să înveţe să fie un lector bun, un căutător asiduu şi ordonat. Altfel superficialitatea lui se transformă în eşecul lui personal, în orice domeniu ar fi şi oricât de relaxată ar fi căutarea lui. O carte citită atent şi înţeleasă este un aport substanţial în cultura proprie. La fel, orice subiect tratat cu atenţie, oricât de periferic în raport cu centrul atenţiei şi al activităţii noastre obişnuite înseamnă un exerciţiu nu în ultimul rând duhovnicesc de receptare corectă a informaţiilor şi o luminare interioară perpetuă.

Ca să fie parcurs, blogul, ca şi internetul în ansamblu, are nevoie de oameni adânci şi inteligenţi, nu de oameni obişnuiţi cu imaginea fotografică sau cu dinamismul static televizual. Nu are nevoie de persoane care să dorească să găsească un articol, să-l ia şi să plece, ci de interacţiune personală, de fiinţe spirituale care să se formateze prin reciclarea interioară a unei informaţii cibernetice vaste şi prin reconstrucţia progresivă şi continuă a propriei personalităţi.

De oameni care să interacţioneze pozitiv cu alţi oameni, cu informaţia imensă şi cu inovaţia tehnologică uluitoare. De oameni duhovniceşti, cu mintea pe umeri, care să nu-şi piardă capul şi discernământul. Aceşti oameni sunt creştinii ortodocşi care trebuie să profite din plin de timpul lor, de vremea de acum.

Psa. Gianina Picioruş