Zi: 30 iunie 2008

Lista Sfinţilor români canonizaţi de Biserica Ortodoxă Română

Leave a comment

Ordinea pomenirii este conformă cu ordinea lunilor anului bisericesc [ anul bisericesc începe la 1 septembrie n.n.] :

Septembrie

7 sept. – Sf. Cuv. Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi; 9 sept. – Sf. Cuv. Onufrie de la Vorona; Sf. Cuv. Chiriac de la Tazlău; 13 sept. – Sf. Cuv. Ioan de la Prislop, sec. XV-XVI, Ţara Haţegului (Prislop), care a dus o viaţă retrasă într-o chilie, numită şi azi „a sfântului”; 15 sept. – Sf. Ier. Iosif cel Nou de la Partoş, † 1656, vieţuitor la Partoş-Banat, fost mitropolit de Timişoara, mare făcător de minuni;

22 sept. – Sf. Ier. Mc. Teodosie de la M-rea. Brazi, episcop de Rădăuţi şi Roman, mitropolit al Moldovei. Retras la M-rea. Brazi, lângă Panciu, în 1694 i s-a tăiat capul de către tătari, fiindcă a refuzat să predea odoarele mănăstirii; 27 sept. – Sf. Ier. Antim Ivireanul, † 1716, mitropolit al Ţării Româneşti (1708-1716), martirizat de turci, mare predicator, tipograf, ctitor al M-rea. Antim din Bucureşti;

Octombrie

1 oct. – Sf. Cuv. Iosif şi Chiriac de la Bisericani; 21 oct. – Sf. Cuv. Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara, Nicolae Oprea Miclăuş, preot Moise Măcinic din Sibiel şi preot Ioan din Galeş, toţi mărturisitori şi apărători ai Ortodoxiei în Ardeal, în sec. al XVIII-lea; în afară de Sofronie, care a murit nu se ştie pe unde prin Ţara Românească, toţi ceilalţi au murit în închisoarea Kufstein (Munţii Tirolului, Austria), aruncaţi din ordinul împărăţiei, unde se duseseră să ceară dreptate pentru români;

Noiembrie

12 nov. – Sf. Mc. Atanasie Todoran din Ţara Năsăudului; 15 nov. – Sf. Cuv. Paisie de la Neamţ (Velicicovschi), originar din Poltava-Ucraina, vieţuitor la Athos, de unde a adus în Moldova rânduieli monastice severe, dar înţelepte, inclusiv rugăciunea inimii; stabilit la M-rea. Neamţ, trece în la cele veşnice la 15 nov. 1794; 23 nov. – Sf. Cuv. Antonie de la Schitul Iezer-Vâlcea, sec. XVII-XVIII, mare iubitor de pustnicie, cel mai renumit sihastru al Olteniei, renovator al Schitului Iezer;

Decembrie

3 dec. – Sf. Cuv. Gheorghe de la Cernica; 7 dec. – Sf. Mc. Filoteea de la Argeş, n. la Târnovo, sec. al XIII-lea, ucisă de tatăl ei cu securea, pentru că împărţea mâncare la săraci; sfintele ei moaşte se găsesc la Mănăstirea Curtea de Argeş; 13 dec. – Sf. Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei; 18 dec. – Sf. Cuv. Daniil Sihastrul, duhovnicul lui Ştefan cel Mare, retras în chiliile de la Putna şi Voroneţ; înmormântat la M-rea. Voroneţ; 22 dec. – Sf. Ierarh Petru Movilă, mitropolitul Kievului; 26 dec. – Sf. Cuv. Nicodim cel sfinţit de la Tismana,valah din sudul Dunării, vieţuitor la M-rea. Hilandar din Athos, organizează mai multe mănăstiri la noi, M-rea. Vodiţa şi Tismana în Ţara Românească, Prislop – Haţeg etc. Copiază un Tetraevanghel (1405), în slavă. † 1406 (Tismana), dar nu se ştie unde este mormântul;

Ianuarie

10 ian. – Sf. Cuv. Antipa de la Calapodeşti; 25 ian. – Sf. Ier. Bretanion, episcop de Tomis († 381), prieten cu sf. Vasile cel Mare, cu care corespondează; îl înfruntă cu curaj pe împăratul arian Valens;

Februarie

28 feb. – Sf. Cuv. Casian Dobrogeanul – originar din Casimcea, n. Dobrogei, vieţuitor la Betleem, Egipt şi Constantinopol (unde va fi hirotonit diacon de Sf. Ioan Gură de Aur); merge la Roma şi în Galia, la Marsilia, unde pune bazele monahismului apusean; † 435; Cv. Gherman din Dobrogea – prieten şi consătean cu Casian, cu care va călători în Siria, Palestina, Egipt, Constantinopol – unde va fi şi el hirotonit de Sf. Ioan Gura de Aur; merge la Roma, unde, alături de Casian, va lua apărarea Sf. Ioan Gură de Aur, prigonit în acea vreme. Moare la Roma prin anii 405-415;

Aprilie

11 aprilie – Sf. Ier. Calinic de la Cernica, n. în Bucureşti, în suburbia Sf. Visarion, călugărit la Mănăstirea Pasărea, vieţuitor la Cernica, lângă Bucureşti, episcop de Râmnic (1850-1867); † 1868; sfintele sale moaşte se găsesc la Mănăstirea Cernica; vieţuitor smerit şi mare făcător de minuni; 12 apr. – Sf. Sava de la Buzău, înecat în râul Mouseos (Buzău), în anul 372, la vârsta de 38 de ani, pe vremea persecuţiei lui Atanaric; sfintele lui moaşte sunt trimise Sfântului Vasile cel Mare, de către Iunius Soranus, guvernator al Dobrogei; 14 apr. – Sf. Ierarh Pahomie de la Gledin, episcopul Romanului; 20 apr. – Sf. Teotim, episcop de Tomis, preţuit pentru viaţa lui sfântă; are şi scrieri cu un caracter moralizator; prin anii 400-403, ia apărarea Sf. Ioan Gură de Aur; 24 apr. – Sf. Ier. Ilie Iorest, originar din Ardeal, călugăr la Putna, misionar în Ardeal, mitropolit de Alba Iulia (1641-1643), luptător împotriva calvinismului, închis de Gh. Rakoczy, pelerin în Rusia după ajutoare, retras la Putna, unde moare la adânci bătrâneţi;

24 apr. – Sf. Ier. Sava Brancovici, n. la Ineu-Arad, protopop de Ineu şi mitropolit de Ardeal (1656-1659), persecutat de calvini, pelerin în Rusia după ajutoare; va fi închis de Mihail Apaffi; moare, bolnav, în 1683; 24 apr. – Sf. Ier. Iosif Mărturisitorul din Maramureş, năsăudean de origine, episcop de Maramureş, cu reşedinţa la Sf. Mihail din Peri, 1690-1691; chemat la Viena pentru a părăsi ortodoxia, refuză; închis, scos din scaun, † 1711; 25 apr. – Cv. Vasile de la Poiana Mărului, stareţ la Dălhăuţi – Vrancea. Retras în M-ţii Buzău ctitoreşte M-rea. Poiana Mărului. Vieţuieşte o vreme la Athos, unde îl va călugări, între alţii, pe vestitul Paisie Velicicovski. Revine la Poiana Mărului, unde are o activitate cărturărească şi spirituală deosebită. † 25 apr. 1767;

Mai

12 mai – Sf. Mc. Ioan Valahul, rob la turci la 15 ani (1659), cumpărat de un „sodomit” pentru scopuri necurate, fapt pentru care Ioan îl ucide; ademenit de agareanca văduvă şi pentru că refuză păcătuirea, va fi închis şi spânzurat;

Iunie

2 iun. – Sf. Mc. Ioan cel Nou de la Suceava, n. aprox. 1300 în Trapezunt, negustor; un dregător tătar îl persecuta pentru a-l trece la legea lui. Refuză. I se taie capul cu sabia. Alexandru cel Bun îi cumpără sfintele moaşte (1402) şi le aşează în Biserica Mirăuţilor- Suceava; 4 iun. – Sf. Mc. Zotic, Atal, Camasis şi Filip, nume de martiri descoperite într-o grotă la Niculiţel – Tulcea; martirizaţi pe vremea lui Diocleţian sau Liciniu. Sfintele lor moaşte se găsesc azi la M-rea. Cocoş-Tulcea; 24 iun. – Sf. Niceta de Remesiana (azi Niş, în Jugoslavia), daco-roman, în sec. IV-V episcop de Remesiana, dar şi misionar la „besi”, strămoşi ai noştri din sudul şi nordul Dunării; are şi scrieri teologice, imne (între care cunoscutul „Pre Tine, Dumnezeule, Te lăudăm”); 30 iun. – Sf. Ier. Ghelasie de la Râmeţi (jud. Alba), sec. XIII-XIV, cel mai vechi nume de episcop cunoscut în Transilvania;

Iulie

1 iul. – Sf. Ier. Leontie de la Rădăuţi, sec. al XIV-lea, călugăr la M-rea. Bogdana, pe vremea lui Bogdan I; episcop de Rădăuţi, sub domnia lui Alexandru cel Bun; se retrage în pustnicie la Schitul Laura; sfintele sale moaşte au dispărut fără urmă; 2 iul. – Sf. Voievod Ştefan cel Mare (1457-1504), ale cărui fapte deosebite le ştiu şi copiii din clasele primare; canonizarea lui este contestată de către cei ce nu vor să vadă linia dominantă a vieţii lui: mare ctitor de biserici şi mănăstiri şi apărător al creştinătăţii şi al graniţelor pământului strămoşesc. Sfintele lui moaşte se găsesc la M-rea. Putna; 8 iul. – Sf. Mc. Epictet preotul şi Astion monahul, martirizaţi prin tăierea capului sub Diocleţian (aprox. 290) la Halmiris, pe malul lacului Razelm de azi;

18 iul. – Sf. Mc. Emilian de la Durostorum (Silistra de azi, Bulgaria), militar, martirizat prin aruncarea în foc, în 362, pe vremea lui Iulian Apostatul; 21 iul. – Sf. Cuv. Rafael şi Partenie de la Agapia Veche;

August

5 aug. – Sf. Cuv. Ioan Iacob de la Neamţ, n. 1913 în Crăiniceni – Botoşani, orfan de mic, vieţuitor la Neamţ, Turnu, „Sf. Sava” – Palestina (lângă Iordan), unde a fost şi stareţ (1947-1952); retras într-o peşteră din pustia Hozeva; † 1960; a lăsat frumoase poezii în manuscris; 7 aug. – Sf. Cuv. Teodora de la Sihla, n. în Vânători – Neamţ ( 1650), căsătorită, dar pentru că n-a avut copii, în bună înţelegere cu soţul au îmbrăţişat amândoi haina monahală, ea retrăgându-se, cu binecuvântarea stareţului Varsanufie de la Neamţ, în Munţii Sihlei (într-o peşteră, numită azi „a Sfintei Teodora”), iar el la M-rea. Poiana Mărului. Sfintele ei moaşte se găsesc la M-rea. Pecerska – Kiev, în aşteptarea repatrierii; 16 aug. – Sf. Mc. Constantin Vodă Brâncoveanu, martirizat de turci, pentru că nu a vrut să se lepede de credinţa ortodoxă, alături de cei patru fii ai săi, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, şi de Sfetnicul Ianache, la 16 aug. 1714, la Constantinopol; Sf. Cuv. Iosif de la Văratic; 30 aug. – Sf. Ierarh Varlaam, mitropolitul Moldovei; Sf. Cuv. Ioan de la Râşca şi Secu.

Date cf. sursa.

Pictura pridvorului bisericii cimitirale a Mănăstirii Cernica

Leave a comment

[inițial, articolul a conținut multe fotografii și pe ele le-am dezbătut aici]

Conform acestei fresce de deasupra, Biserica are hramul Învierea Sfântului Lazăr. De obicei aici este situată fresca hramului: pe tâmpla din partea de apus a Bisericii, adică pe acolo pe unde se intră în Biserică în mod regular.

Pisania Bisericii. Uşa Bisericii. Capitelul uneia dintre coloanele de susţinere ale pridvorului. Ornamentele de la bolţile pridvorului.

Raiul. Sfinţii Patriarhi ai Vechiului Testament: Avraam, Isaac şi Iacov. Sfântul Avraam e situat central şi ţine în mână pe Sfinţii care au ieşit din coapsele sale. Să ne aducem aminte rugăciunea Înmormântării: „în sânurile lui Avraam să-i odihnească” [şi sânurile lui Avraam sunt reprezentate de acea pânză pe care el o ţine în mînă şi în ea sunt sufletele celor Sfinţi ca nişte prunci înfăşaţi] şi cu Drepţii să-i numere”, adică cu toţi Drepţii şi Sfinţii Săi.

Mulţimi de Sfinţi. Maica Domnului şi doi Îngeri, cel mai probabil Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Fecioarele care vor în Cămara de nuntă, adică în Împărăția Sa.

Vedenia din vis a Sfântului Iacov. Alţi Sfinţi ai Împărăţiei lui Dumnezeu. Norul de la picioarele Sfinţilor e slava dumnezeiască, lumina necreată a Împărăţiei lui Dumnezeu.

Dreptul Judecător Hristos Dumnezeu, cu Evanghelia în mână. De-a dreapta Sa e Prea Curata Fecioară. De-a stânga Sa e Sfântul Ioannis Botezătorul. Această triadă iconografică centrală e cunoscută îndeobşte în pictura ortodoxă ca icoana Deisis, pentru că cei doi mijlocesc Domnului pentru fiecare om care va fi judecat. Adevărata rugăciune, aşadar, nu e când te rogi pentru tine, ci când te uiţi pe tine ca să te rogi pentru fratele tău.

Pe cele 12 scaune sunt Sfinţii Apostoli care vor judeca lumea potrivit cu Evanghelia pe care ei au propovăduit-o.

Hristos Emmanuil, Cel profeţit de Profeți. A se observa faptul că Domnul, Cel vechi de zile, apare aici ca un tânăr matur, bătrân. Această maturitate a tinereții Sale vrea să ne arate faptul că Hristos, Cel care Se face om, e Dumnezeu Cel mai înainte de veci.

Iadul. Îngerul păzitor plânge la moartea unui om, pentru că acela a murit nepocăit şi acum e dat diavolului. Nepocăit, pentru un ortodox, înseamnă că a murit nespovedit, neîmpărtășit şi cu o viaţă păcătoasă sau indiferentă.

Satana sărbătoreşte în Iad. E cel cu paharul în mână.

Detaliu de apropiere cu Satana…A se observa că focul Iadului e aidoma unor… petale de floare. Până şi focul iadului este pentru un iconar redat cu fineţe, cu mare frumuseţe şi nu ca pe un urât de nesuportat. Ce înseamnă asta decât că nu ne putem închipui nici urâtul la parametrii săi reali? Iconarii, oamenii duhovniceşti ai Bisericii, atunci când pictează văd în mod transfigurat lucrurile şi nu redau evenimentele la nivelul unui realism grosier. Ei pictează…pentru că văd totul cu ochii credinţei, cu ochi frumoşi…

Un vizitator al cimitirului…dar cam nedus la Biserică, a vrut să îşi lase urmele…pe perete. Și le-a lăsat, scriind pe frescă.

Pe de o parte avem Iadul…dar, pe de altă parte, avem judecata fiecărui suflet în parte.

Cel din stânga, cu mâinile pe piept în formă de cruce, e la judecata lui Dumnezeu. El e reprezentat aproape gol, pentru că în faţa lui Dumnezeu toţi suntem…goi de fapte bune. El e reprezentat sub formă de om…deşi e suflet judecat de Dumnezeu. Dar, pentru că este al unui om, sufletul e reprezentat sub formă de om. E vorba de judecata particulară, de la 40 de zile după adormirea noastră.

Dracul duce…pietre de moară în spate…iar pietrele de moară pe care el le duce nu sunt decât păcatele noastre, de care el se bucură şi pe care le ţine minte şi vine ca să ne calomnieze sau să ne osândească la judecata de 40 de zile, după adormirea noastră.

Capul de om din ramă…vrea să ne spună faptul că în iad fiecare are o osândă proprie, pe măsura păcatelor sale, dar şi faptul că…fiecare e singur, închis în sine, nu comunică cu nimeni…

Dracul priveghează un cuplu care doarme…bineînţeles pentru că cei doi trăiesc în desfrâu. Trăiesc amândoi în aceeaşi casă şi în acelaşi pat, dar nu sunt căsătoriţi religios. Şi dracul…îi veghează ca să…rămână aşa…

Iadul ca balaur sau ca şarpele cel vechi. Animalul acela negru, cu colţi, e reprezentarea alegorică a Satanei, care e cel care ne vrea dintru început pe toţi în gura şi în pântecele său.

Memoria imaginilor

Leave a comment

Odată cu trecerea timpului înţelegi că imaginile ne ţin istoria, ne păstrează transformările firii noastre, ne aduc trecutul în viitor, ne fac să ne înţelegem mai bine. Teologia imaginilor este teologia sensului continuu al cunoaşterii de sine. Teologia lor constă în aceea că sunt expresia vizuală a ceea ce a făcut Dumnezeu din noi.

Astăzi am fost în mod special, împreună cu Doamna Preoteasă, la Sfânta Mănăstire Cernica, pentru ca să fixăm în imagini o istorie a momentului, o teologie a momentului, care va fi văzută altfel dinspre viitor spre trecut.

Bisericile se pot dărâma. Bisericile se pot incendia. Icoanele, cărţile, oamenii pot dispărea într-o clipă şi e păcat ca nimic să nu rămână, ca nimic să nu să se păstreze într-o formă anume. Vă vom aduce aproape de dumneavoastră o istorie încă vie, care, s-ar putea, ca în câţiva ani, să fie vie numai în acest fel…al imaginilor.

Nu subevaluaţi imaginea, cuvântul, sunetul! Nu subevaluaţi tot ceea ce înseamnă memorie, memorie a sentimentelor, a trăirilor, a magnificienţei vieţii. Singura formă prin care putem da dovadă de noi înşine sunt aceste semne, toate semnele care rămân de la noi.

De aceea orice lucru, orice amănunt din viaţa noastră contează, trebuie inventariat, trebuie pus în categoria lui pentru că sunt comoara experienţei noastre. Lăsaţi copiilor dumneavoastră experienţa dumneavoastră cât mai in integrum! Cărţile, DVD-urile, biletele de avion, insectarele, ierbarele, premiile dumneavoastră, însemnările dumneavoastră, schiţele dumneavoastră, toate mărunţişurile importante ale vieţii dumneavoastră lăsaţi-le moştenire unor oameni de încredere!

Păstraţi-vă memoria familiilor dumneavoastră! Păstraţi-vă urmele prin istorie, care îi pot ajuta pe cei care ne urmează!