Eminescu şi Ortodoxia. „Rugăciunea unui dac” [XIII]

Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburul luminii de viaţă dătător, Nu era azi, nici mâne, nici ieri, nici totdeauna, Căci unul erau toate şi totul era una; Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată, Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntrteb în sine-mi: Au cine-i … Continuă lectura Eminescu şi Ortodoxia. „Rugăciunea unui dac” [XIII]