Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Zi: 21 iulie 2008

Parastas la mormântul Fericitului Ilie Mărturisitorul

Duminica 20 iulie 2008, Asociatia PREZENT, impreuna cu familia Parintelui Ilie Lacatusu au organizat slujba de pomenire si pelerinaj la moastele Parintelui, aflate in cripta din Cimitirul Adormirea Maicii Domnului Giulesti.

Comemorarea a durat mai mult de 5 ore, timp in care s-au perindat prin fata sicriului cu Moaste peste 600 pelerini din Bucuresti, Arad, Sibiu, Cluj etc.

Maine, 22 iulie 2008 se vor implini 25 ani de cand Parintele Ilie a plecat la Domnul (22 iulie 1983) iar in septembrie 2008 vom sarbatori 10 ani de cand ni s-a descoperit trupul sau neputrezit (septembrie 1998).

Cezarina Bărzoi

Sfânta Tradiţie şi legătura ei cu Sfânta Scriptură în viaţa Bisericii

pr-staniloae-2.jpg

Teologia Dogmatică Ortodoxă,

vol.1, ed. a II-a, Bucureşti, 1996.

A. Modurile de păstrare a Revelaţiei dumnezeieşti

2. Sfânta Tradiţie şi legătura ei cu Biserica şi cu Scriptura, p. 43-47.

p. 43-46

Live

Download this episode (52 min)

p. 46-47

Live

Download this episode (35 min)

Pr. Dorin

Biserica Sfânta Sofia din Constantinopol: splendoarea detaliului

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=bL-0uNeoWEE]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=zoL81Qi7Gck]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=IaSMhDQw3oE]

Psa. Gianina

Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Popescu, Teologia în viaţa noastră [3]

[viddler id=e38dfba1&h=370&w=437]

Pr. Dorin Picioruş

O vizită la casa lui Anton Pann

Casa Memoriala Anton Pann se afla in orasul Ramnicu Valcea – Strada Stirbei Voda, numarul 18. Anton Pann a fost un membru marcant al comunitatii orasului. Locuinta condeierului si tipografului a fost casa in forma de cula din actuala strada Stirbei Voda, azi „Muzeul memorial Anton Pann”.

Casa Memoriala Anton Pann

Din acest loc – Ramnicu Valcea – pleca pe drumurile judetului acest „fiu al Pepelei” catre satele care i-au oferit nestemate folclorice necesare desavarsirii operei sale. Anton Pann a fost cel care a pregatit formatia corala care a intonat pentru prima data „Desteapta-ta, romane!”

Casa Memoriala Anton Pann

Anton Pann – poet, compozitor si profesor

Anton Pann s-a nascut in jurul anului 1796, undeva in Bulgaria sfarsitului de secol XVIII, si a murit la data de 2 noiembrie 1854, la Bucuresti. Este fiul lui Pantoleone Petrov, un caldarar din Sliven, o localitate din Bulgaria, iar mama sa se numea Tomaida. El s-a remarcat ca un deosebit poet, bun compozitor de muzica religioasa, profesor roman de muzica, de origine rrom din Bulgaria.

Anton Pann

Anton Pann

Adevaratul lui nume al lui Anton Pann era Antonie Pantoleon Petroveanu. Prin prescurtarea numelui de familie si romanizare va fi numit Anton Pann. El a fost supranumit de catre Mihai Eminescu „fiul Pepelei, cel istet ca un proverb” – in poemul Epigonii. In timpul razboiului ruso-turc, din anii 1806-1812, mama sa, Tomai da, ramasa vaduva, pribegeste cu copiii in nordul Dunarii. Ajunsi in Basarabia, tanarul Anton devine cantaret intr-o biserica din Chisinau.

Casa Memoriala Anton Pann

Dupa o scurta sedere la Chisinau, unde ajunsese doar cu Anton, in urma mortii celor doi fii mai mari, inrolati in armata rusa si cazuti la asediul Brailei, Tomaida ia din nou drumul spre sud, stabilindu-se, in anul 1812, la Bucuresti.

Casa Memoriala Anton Pann

Aici, tanarul Pann, cu vocea lui neobisnuit de frumoasa, datorita careia fususe primit si in corul bisericii din Chisinau, intra cantaret la Biserica Sfintilor si paracliser la Biserica Olari. El invata doi ani la Scoala de psaltichie, infiintata in anul 1816 de Petru Efesiu, detinator si al unei tipografii, in care Pann va lucra ca tipograf si, mai tarziu, o va si conduce. Intre anii 1826 si 1828, este profesor de muzica la o scoala a episcopiei din Ramnicu Valcea.

Casa Memoriala Anton Pann

Indragostit de nepoata staretei de la Manastirea Dintr-un Lemn, el a fugit la Brasov, unde cei doi tineri s-au casatorit la Biserica din Schei. In acest timp a avut loc si schimbarea numelui initial, care a devenit Antonie Pantoleon si mai apoi, mai scurt, Anton Pann dupa cum este redat in tipariturile vremii. In anul 1828, este cantaret bisericesc la Biserica Sfantul Nicolae din Scheii Brasovului.

Casa Memoriala Anton Pann

Dintre scrierile lui Pann s-au tiparit mai intai lucrarile de muzica ecleziastica. Pe la anul 1820, el fusese numit intr-o comisie care avea misiunea de a adapta cantarile liturgice grecesti la noul sistem de psaltichie. Dar Pann nu a lucrat numai la „romanirea” liniei melodice, ci si la aranjarea si slefuirea textelor.

Din anul 1828, revenit la Bucuresti, a desfasurat o activitate de profesor de muzica si de tipograf avand atelierul sau propriu, unde au fost editate toate lucrarile sale literare si muzicale. Dupa anul 1840, Pann va scoate mai multe lucrari cu caracter bisericesc.

Casa Memoriala Anton Pann Casa Memoriala Anton Pann

Dupa victoria revolutiei in Tara Romaneasca , la data de 29 iulie 1848, in Parcul Zavoi din orasul Ramnicu Valcea, Anton Pann a participat alaturi de oficialitatile orasului, la ceremonia organizat cu prilejul „sfintirii stindardelor libertatii nationale dupa noua constitutie”, cand s-a cantat pentru prima oara marsul revolutionar „Desteapta-te romane”, pe versuri de Andrei Muresanu, a carui muzica o compusese, adaptand melodia cantecului „Din sanul maicii mele”. Acest moment a reprezentat prima intonare a viitorului Imn de Stat al Romaniei, petrecut in gradina Zavoi a orasului Ramnic.

Casa Memoriala Anton Pann

Casa Memoriala Anton Pann

Casa care adaposteste expozitia memoriala Anton Pann, este un monument de arhitectura urbana, construit la jumatatea secolului al XVIII-lea, avand foisor si pivnita. Casa Memoriala Anton Pann a fost translata pe o distanta de 37 de metri, de pe amplasamentul ei initial, odata cu modernizarea si reamenajarea teritoriala. Muzeul are trei incaperi.

Casa Memoriala Anton Pann

Expozitia a fost amenajata pentru a ilustra interiorul unei modeste locuinte de targ de la mijlocul secolului al XIX-lea, aici fiind prezentate piese de mobilier – divan, biblioteca, masa, scaune -, obiecte decorative din cositor, alama, alpaca si portrete ale unor personalitati din epoca: printre care cel al maicii Meletina, stareta Manastirii Dintr-un Lemn si tipograful Ion Popovici, care au avut legaturi cu viata si opera scriitorului.

Casa Memoriala Anton Pann

In a doua incapere a expozitiei este prezentat un interior in care se afla mobilier pictat, specific zonei transilvanene, evidentiind legatura pe care Anton Pann a avut-o cu acest colt de tara.

Casa Memoriala Anton Pann

In ultima incapere a muzeului sunt prezentate lucrari muzicale, culegeri de folclor, poezii si povestiri ale lui Anton Pann – „Noul Erotocrit”, Sibiu, 1837; „Fabule si istorioare”, Bucuresti, 1841; „Povestea Vorbei”, Bucuresti, 1847; „Nastratin Hogea”, Bucuresti, 1853 etc. – scotand in valoare activitatea sa tipografica si literara.

Casa Memoriala Anton Pann Casa Memoriala Anton Pann

Cf. sursa.

Pr. Dorin

Fericitul Ilie Mărturisitorul

Sfintele sale Moaşte în cavoul personal din cimitirul Giuleşti [ Bucureşti].

*

Viaţa sa pe scurt

Fericitul Ilie Lăcătuşu s-a nascut pe 6 Decembrie 1909 in satul Crăpăturile, judetul Valcea, din parinti binecredinciosi. Isi doreste de mic copil sa-i slujeasca lui Dumnezeu si astfel, in 1934, termina Facultatea de Teologie din Bucuresti, si la putin timp dupa aceea este hirotonit diacon şi apoi preot.

Slujirea preoteasca i-a adus multe satisfactii duhovnicesti. Pentru marturisirea lui Hristos, a fost ca un ghimpe pentru regimul ateu al veacului trecut si, din acest motiv, a avut mult de suferit. Aceasta nu l-a impiedicat deloc in propovaduirea cuvantului Adevarului, caci el mai mult se temea de Dumnezeu decat de oameni.

A suferit pentru biserica si neamul sau, pe care l-a iubit, ducandu-si crucea grea prin inchisori. A fost arestat in anul 1952 pentru apartenenta la Miscarea Legionara si dus in judetul Constanta, la coloniile Gales si Peninsula. In 1954 este eliberat, iar din 1959 pana in 1964 este arestat si condamnat la munca silnica in Delta, la Periprava, unde-l intalneste pe parintele Iustin Parvu.

Dupa ce a fost eliberat, se stabileste fortat la Bolintin, unde lucreaza ca zidar. Intre anii 1965-1970, parintele Ilie a slujit intr-o parohie din judetul Teleorman, iar in 1970, este transferat in judetul Ilfov la Cucuruz, unde, in Ianuarie 1978, este pensionat.

Suferintele din timpul vietii I-au afectat foarte mult sanatatea si din acest motiv isi petrece sfarsitul vietii in spital, unde a spus ca, daca nu va muri pana la 22 Iulie, va mai trai inca 2 ani.

Fericitul Ilie a trecut la cele vesnice pe data de 22 Iulie 1983, zi pe care o amintise anterior în mod profetic. Tot atunci, a mai spus ca, daca sotia sa va inceta din viata peste 15 ani, sa fie ingropata langa el, prorocie care s-a împlinit întocmai.

*

Descoperirea Sfintelor sale Moaşte

Pe 22 Septembrie 1998, la inmormantarea sotiei Fericitului Ilie, cei prezenti s-au aflat in fata unui fapt neasteptat: trupul parintelui a fost gasit neputrezit, uscat si placut mirositor.

La aflarea sfintelor moaste, fiica parintelui Ilie, Maria Sabina Spirache, singurul urmas inca in viata, sesizeaza descoperirea Arhiepiscopiei Bucurestilor, care primeste cu bucurie aceasta veste.

Cateva luni mai tarziu, pe postul national de televiziune, se difuzeaza filmul documentar Semne, realizat de regizorul Cornel Ciomazga, in care este prezentata descoperirea.

*

Evidenţa sfinţeniei

Moastele parintelui Ilie Lacatusu au fost ridicate din cripta in data de 29 Septembrie 1998.

Trupul neputred al sfantului, in greutate de 7-8 kg, a fost gasit la 15 ani dupa moartea sa, in conditiile corespunzatoare sfintelor moaste: nestricacios, frumos mirositor, uscat si usor, pielea de culoarea alunului, pastrandu-si dimensiunile si aspectul, pe care privindu-l nu provoaca spaima, ci bucurie duhovniceasca, dand impresia unui om care doarme.

*

Chipul duhovnicesc al Fericitului Ilie Mărturisitorul

Fericitul Ilie era un om al rugaciunii. Indiferent de ceea ce se intampla in jurul sau acesta era mereu cu mintea la Dumnezeu. Rugaciunea lui era profunda si neincetata, ceea ce-l facea sa vada lucrurile mai clare, in profunzimea lor.

Era un bun sfatuitor si nu se implica decat in probleme de ordin duhovnicesc. Statea mereu retras si medita, iar de cate ori aparea cate o problema in cadrul inchisorii, mereu gasea solutia duhovniceasca spre salvarea colegilor de suferinta.

Multi dintre detinuti nu rezistau presiunilor psihice si fizice la care erau supusi, de aceea unii incercau sa evadeze, altii intentionau sa se sinucida, iar altii sa se lepede de Hristos, pentru a scapa de chinuri. Foamea si suferinta atinsesera culmi maxime.

In aceste imprejurari, parintele Lacatusu pe multi ii imbarbata, altora le era alinare, facand ca sfaturile sale sa fie un bun leac pentru cei inchisi impreuna cu el.

Cu toate presiunile ce se faceau asupra lor, rugaciunea si rabdarea, iubirea, nadejdea sau mai ales credinta, il ajutau pe parintele Ilie sa-si mentina pacea interioara, ramanand astfel neclintit in fata urii si a rautatii, a violentei si a tuturor lucrarilor cu adevarat demonice ce se exercitau asupra celor intemnitati. Mereu gasea solutii pacificatoare, iar impotriva ighemonilor inchisorii nu avea nimic de obiectat. Singura lui vina era ca nu putea fi reeducat.

*

Cultul local al Fericitului Ilie

Cazul parintelui Lacatusu a starnit o vie evlavie in randul credinciosilor.

Mai multe asociatii non-guvernamentale au cerut Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane deschiderea unui dosar de canonizare, ceea ce inseamna trecerea parintelui Ilie in randul sfintilor Bisericii Ortodoxe Romane, in calendar si la sfintele Slujbe.

Vestea aflarii moastelor parintelui Ilie Lacatusu s-a raspandit in toate colturile tarii. Credinciosi, calugari si preoti il cinstesc pe parintele Ilie ca pe un Sfant si se roaga pentru grabnica sa canonizare.

Astfel, prima icoana a Sfantului Ilie Marturisitorul a fost pictata pe peretele exterior al bisericii Manastirii Petru Voda. Staretul manastirii, protos. Iustin Parvu, este unul dintre aceia care a petrecut ani grei de inchisoare (17 ani) si, cunoscandu-l pe parintele Ilie, a ramas profund impresionat de viata sa duhovniceasca.

In prezent Moastele parintelui Ilie se afla in cripta de la cimitirul Adormirea Maicii Domnului din cartierul Giuleşti (Bucuresti), unde a fost inmormantat, intr-un sicriu nou, din sticla, pentru a putea fi vazut de oricine.

Multi credinciosi, preoti, calugari si chiar unii arhierei au fost si merg in continuare sa se inchine si sa-i ceara ajutorul sfantului marturisitor.

Este foarte important de inteles ca Fericitul Ilie Marturisitorul pentru fiecare dintre noi este un exemplu de traire crestina a acestor vremuri, in care ni se arata ca inca se mai poate trai în harul lui Dumnezeu.

Date cf. sursei, cu remanierile de rigoare din partea noastră.

*

Mărturia noastră personală

O fotografie a sa de tinereţe

Prima mărturie în presă la data descoperirii Sfintelor sale Moaşte a apărut în Formula As, articolul fiind făcut de un student la Teologie din Bucureşti, originar din Alexandria-Teleorman, actualmente preot, cu care am devenit apropiat tocmai din cauza acestui articol. După aceea a apărut documentarul Semne, difuzat pentru publicul larg într-o clădire din spatele Facultăţii de Drept din Bucureşti.

Însă, mai înainte ca să văd filmuleţul domnului Ciomâzgă am mers personal la cimitir unde nu am găsit pe nimeni [ nu începuseră pelerinajele de acum] şi am avut primul contact duhovnicesc copleşitor rugându-mă Fericitului Ilie. Da, s-a întâmplat un lucru dumnezeiesc atunci, care m-a marcat profund!…De fiecare dată s-au petrecut lucruri foarte complexe din punct de vedere duhovnicesc cu mine personal şi cu cei care au fost împreună cu mine la mormânt, simţind din prima clipă contactul viu, real, folositor cu Sfinţia sa, care m-a ajutat enorm de mult.

Iniţial am vrut să îi scriu viaţa şi acatistul, fapt pentru care i-am contactat familia…Însă, când am constatat că la acea dată persoana sa era pentru familia dumnealui [ fiica şi nepotul său] mai mult o problema familială…şi nu aveau dimensiunea eclesială a persoanei sale, m-am retras discret, considerând că vor face tot ceea ce e necesar.

Şi, cu adevărat, s-a produs mai apoi încercarea de implementare a dosarului de canonizare, nepotul său a scris o primă mărturie despre viaţa sa în revista Scara, se pictează prima frescă a sa într-o Biserică ortodoxă, apare prima sa icoană, slujba şi acatistul…Noi avem unele date despre Sfinţia sa şi despre minunile petrecute cu alţi oameni într-o carte a noastră iar într-alta lucrurile petrecute cu noi de fiecare dată când l-am vizitat şi ne-am rugat în mod special Sfinţiei sale.

Acum s-a format o adevărată „industrie” a florilor, a lumânărilor, a cerşitului în jurul criptei Fericitului Ilie…însă mulţi oameni vin cu toată inima la el, pentru că deja s-au petrecut diverse minuni cu ei. Dacă unii vin pentru prima dată… – şi unii vin şi din afara ţării – alţii vin pentru că s-a format o mare familiaritate între el şi ei şi drumul la cimitir e un drum la un prieten viu, care le ascultă rugăciunile şi le dă alinare.

Se stă la coadă pentru a se închina. Florile, lumânările şi bileţelele de rugăciune [ mici hârtii cu cereri către el, pe măsura înţelegerii celor care îl cercetează] sunt din belşug. Oamenii stau lângă mormânt, se roagă lângă pereţii lui, îl privesc prin geam…şi parcă aşteaptă să se ridice ca să le predice. Pe măsura inimii lor, a evlaviei lor, mulţi se vindecă de diverse neputinţe sau scapă de diverse probleme financiare.

Da, realitatea sfinţeniei sale e copleşitoare şi oricare dintre cei care vin acolo…o simt!

Pr. Dorin Picioruş

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno