Nu ştie să facă sarmale, dar excelează la învă­ţătură. Germana o vorbeşte de la grădi­niţă, iar la limba şi literatura română a fost olimpică pe toată perioada liceului. A absolvit secţia specială a Colegiului German “Goethe”, de unde s-a ales cu două diplome de bac de nota 10. În prezent, studiază Dreptul la Universitatea “Ruprecht-Karl” din Heidelberg, una din cele mai renumite universităţi din Europa şi cea mai veche de pe teritoriul actual al Germaniei. Sânziana Ianc are 21 de ani şi a câştigat o bursă pentru 9 semestre din partea Serviciului German de Schimb Academic (DAAD).

Nemţii îi decontează 500 de euro pe semestru, reprezentând taxele de studiu, şi, în plus, îi mai dau câteva sute, bani de buzunar. Unui student din Capitală nu-i ajung nici trei burse de merit să-şi acopere cheltuielile de chirie şi întreţinere pe o singura lună. Sânziana se descurcă la acest capitol, cu nici jumătate de bursă, atât de bine sunt recompensaţi studenţii merituoşi în Germania. „Eu hotărasc ce fac cu banii. În primul an de studiu, mi s-au acordat 600 de euro, în anul al doilea au mărit suma la 650 de euro, iar din toamnă voi primi 750. Din suma asta, plătesc 280 de euro lunar chiria, în care este inclusă întreţinerea, şi asta în condiţiile în care Heidelberg este al treilea în topul celor mai scumpe oraşe, după München şi Hamburg”.

Bacul german, mult mai serios decât cel românesc

Pe diploma ei de bacalaureat german scrie 1,00. Adică 10 pe linie, la toate materiile, în sistemul românesc. Adevărata performanţă o atinge acum, în Germania, unde adună cele mai bune calificative la facultate. „Mi-am dorit foarte mult această bursă. Mi-am dat seama că în Germania trebuie să fie altfel, după ce am intrat la clasa specială de la „Goethe”. Acolo, dacă elevul întârzia 5 minute, i se punea absenţă, dacă lipsea profesorul, îşi trimitea înlocuitor. Am avut şi profesori români extraordinari, dar sistemul în sine e putred”. Experienţa bacalaureatul i-a întărit această convingere. Cu profesorii nemţi nu e de glumit. Trebuie să munceşti din greu ca să iei un 8, pe când la bacalaureatul românesc notele de 10 au curs, la oral. „Ştiu cazul unui olimpic pe municipiu la limba română care a luat 9,50 la oral, iar colegi de-ai lui, care au dat protocol mai mare, au luat 10. Asta s-a întâmplat acum 3 ani, la „Goethe”. Cei de la profilele uman şi real, astăzi repetenţi la facultate, au luat note mai mari decât noi, cei de la special”, îşi aminteşte Sânziana.

În Germania nu ai niciodată vacanţă

La finalul celor nouă semes­tre de studiu, Sânziana va sus­ţine primul examen de stat, echi­valentul licenţei româneşti. Tânăra recunoaşte că primul an de facultate a fost foarte dur pentru ea. Prezenţa la cursuri nu te ajută prea mult, dacă nu citeşti suplimentar, ce-ţi place ţie, dintr-o listă de 30 de cărţi, pe care ţi le dă profesorul. La Facultatea de Drept din Heidelberg se lucrează numai cu speţe – cazuri concrete pe care trebuie să le analizezi atent, pentru a identifica rezoluţia ce trebuie aplicată. „La început nici nu ştii ce cărţi să citeşti sau cum să formulezi ideile. În vacanţe, ai de scris 3 lucrări, pornind de la 3 speţe. Fiecare lucrare are cam 25 de pagini şi îţi ia o lună s-o redactezi.

De aceea, în Germania nu ai niciodată vacanţă, e doar o perioada fără cursuri”, ne-a explicat Sânziana. A fost mai mult decât fericită când una dintre lucrări i-a fost publicată în revista studenţească. Speţa era următoarea: Irlanda – stat unde este interzis avortul – cerea extrădarea unui doctor german, care făcea întreruperi de sarcină femeilor irlandeze. „Am rezolvat această speţă care a fost notată cu 16 puncte din 18, un calificativ foarte bun, pentru că 18 nu se dă niciodată”, ne-a povestit Sânzi­ana.

Note confidenţiale

O particularitate a sistemului nemţesc o reprezintă notele confidenţiale. Nu te poţi raporta la alţi studenţi, ci doar la munca ta. Ai primit de multe ori 16 puncte, atunci te numeri printre cei mai buni. Pe baza notelor, Sânziana a fost angajată de un profesor al facultăţii, ca asistentă. Munceşte cam 20 de ore pe lună şi câştigă 160 de euro. La finalul fiecărui an de studiu, studenţii de la Heidelberg trebuie să demonstreze că n-au trecut prin şcoală ca raţa prin apă şi că au deprins anumite abilităţi practice. Stagiul de practică obligatoriu este de 12 săptămâni, faţă de 2 – 3 săptămâni, cât este în România. Practica internaţională este foarte încurajată în Germania, aşa că Sânziana a ales anul trecut să execute stagiul la Noerr Stiefenhofer Lutz, un cabinet nemţesc de avocatură din Bucureşti. ”Mi-ar plăcea să urmez masteratul în drept european în Belgia, la College de Bruges. Nici acum nu ştiu dacă vreau să devin avocat. E o opţiune”.

„La început nici nu ştii ce cărţi să citeşti sau cum să formulezi ideile. În vacanţe, ai de scris 3 lucrări, pornind de la 3 speţe. Fiecare lucrare are cam 25 de pagini şi îţi ia o lună s-o redactezi. De aceea, în Germania nu ai niciodată vacanţă, e doar o perioada fără cursuri”, Sânziana

Cf. sursa.

Pr. Dorin

Did you like this? Share it: