Cum te mai confundă lumea!

1. Istoria micilor mari…confuzii.

Ce înseamnă să confunzi pe cineva, după scris, cu altcineva? Înseamnă să identifici, pentru anumite motive personale, pentru o anume percepţie a lucrurilor, pe unul diferit cu altul diferit. Pentru ce faci acest lucru? Ce te determină? Ce te determină să crezi că eu aş putea fi…altul?

De-a lungul…blogului am avut surpriza ca să fim confundaţi cu diverse alte persoane/personalităţi sau, chiar instituţii. Loredana Covaci, o amică de tinereţe a lui Mihail Neamţu, ne confundă…cu Mihail Neamţu. Numai dumneaei ştie de ce. Poate că intelectualitatea personalizată este pasabilă în curtea oricui.

La articolul nostru Instituţia uceniciei este o marcă fundamentală a Bisericii Ortodoxe, Dan Camen ne dă un ping la articol, crezând că articolul e scris de protos. Savatie Baştovoi. De ce? Pentru că era ilustrat cu poza aceluia, dar semnat cu numele nostru. Noi credem că poza e una şi… semnătura articolului e alta. Însă, credem noi, Dan Camen nu ne-a confundat cu Savatie doar la stil…ci şi la experienţă.

Iar, în concluzie, dacă scriam Savatie pe fiecare articol al nostru, în sensul că el e autorul…aş fi trecut imediat drept „special” şi „citibil”, pentru că el e mai cunoscut decât noi, nu şi pentru că scrie mai mult…şi mai gratis ca noi. Deci contează cine eşti…sau ce imagine ai? Noi am zice că, cel mai mult contează…în ce gaşcă eşti. În România mai puţin contează că eşti bun, sfânt, muncitor, sensibil, bine intenţionat…ci, cel mai mult, contează al cui eşti, cu cine ţii şi de ce…nu eşti cu noi.

Ana Daniela Păun ne confundă cu Horia Roman Patapievici iar Mihăilă David, cu blog în blogspot, îl pune la Bloggeri pe Horia Roman Patapievici…dar blogul lui Patapievici…e blogul nostru. A se vedea sus pe dreapta, în blogul lui Mihăilă David.

Însă cel mai adesea suntem confundaţi cu redacţia televiziunii Trinitas TV a Patriarhiei Române, fapt pentru care primim oferte de angajare.

2. Cum se poate să fim confundaţi?

Pe un baptist sau pe un penticostal care creează un blog şi nu îşi pune nici de nebun numele pe el…da, e uşor să îl confunzi cu…nirvana. În nirvana intră tot cel care vrea să uite…sau nirvana baptistă sau penticostală aşteaptă pe orice prost de ortodox, care confundă blogul baptist sau penticostal cu o petunie ortodoxă…dar ele sunt…plante muşcătoare. Sperăm să ştiţi că există plante care cronţăne prin dinţi şi albinuţe prostuţe.

Însă, problema confuziei e mult mai delicată şi importantă. Pentru că, faptul că suntem confundaţi cu personalităţi aşa de mediatizate, arată că populaţia care citeşte, oamenii care îi văd la televizor şi în librării pe Patapievici, Savatie, Neamţu, Pleşu, Liiceanu sau Bădiliţă se aşteaptă ca să aibă bloguri, ca să aibă medii gratuite în care să performeze pentru ei şi unde să fie tot la fel de elocvenţi, de tari, secundă de secundă, zi de zi, dacă par…sau se propun de neînlocuit sau unici.

Şi atunci când o platformă ca a noastră performează aproape zilnic şi mediatizează într-un mod generos pe mulţi oameni, de diverse calibre şi propune tuturor, în mod gratuit, teme şi subiecte aprofundate…credem că cititorii personalităţilor mai sus enumerate ar fi vrut să…ne confunde cu fiecare dintre ei, pentru că ar vrea să ceară de la toţi şi de la fiecare în parte o epuizare zilnică pentru ei. De ce? Pentru că aceste personalităţi s-au erijat în atotştiutorii şi unicii membrii ai inteligenţei româneşti. Şi, ca şi la politicieni, dacă, fratele meu, ai promis că o să faci, că o să ne dai, sau, mai bine-zis că eşti capabil să gândeşti, să produci şi să fii nambăr oan…atunci prestează!

Când vorbim de cititorii noştri, ar trebui să vorbim de…tot ce vrem să facem şi putem să facem pentru alţii. Şi, mai ales, atunci când scriem şi apărem la televizor…ar trebui să începem prin a sublinia, în mod tuşat, faptul că nu suntem nici primii, nici ultimii, nici de-ne-înlocuibilii gândirii româneşti…pentru că de aceea omul confundă pe oricine nu e cunoscut dar face mai mult pentru alţii şi zilnic, decât cunoscuţii…cu cunoscuţii.

3. Nu ne place când suntem confundaţi cu alţii şi nici când ni se manipulează căutările pe blog!

Aici sunt două probleme luate în calcul: 1. a fi confundat cu altul înseamnă a nu te uita la om ci la emblemă sau a căuta ce te interesează pe tine şi nu să descoperi oameni care ţi-ar spune ce cred ei… şi 2. manipulările de vară ale blogurilor noastre, venite din partea „ultraşilor” noştri au atins cote delirante.

Dacă confunzi pe cineva care se semnează tot timpul pe articole şi are CV-ul la vedere cu un altul arăţi că ori eşti neiniţiat în online ori prea grăbit ca să fii atent. Şi dacă pe Patapievici sau pe Savatie îl confunzi cu noi, înseamnă că l-ai citit pe Patapievici şi pe Savatie de i-ai omorât sau te-ai omorât.

Asta cu confundatul numelui sau a stilului…Însă, mai există un mod de a ne face să credem că nu ştim că suntem citiţi din scoarţă în scoarţă: aceea de a se intra numai pe articole care nu ne reprezintă. Privim spatele blogului, acolo unde este evidenţa intrărilor pe blog şi vedem cum se intră pe zi de nu ştiu câte ori la câte un reper tradiţionalist sau intelectualist şi abia de câteva ori la propriile noastre articole sau deloc.

Însă intratul pe repere e intratul prim, pe care îl înregistrează WordPress-ul şi apoi, după ce îl caută la noi, chipurile, pe Dan Puric, pe Savatie Baştovoi sau pe Patapievici, pe care nu îi caută…vine şi ne citeşte ce am scris la zi, articol cu articol. Adică, aşa, nici de nenorociţi nu vrem să îţi arătăm simpatie, nu vrem să-ţi arătăm că ne placi, pentru că scrii mai mult decât noi şi mai bine şi nu vrei să fii în gaşcă cu noi ca să facem răzmeriţe, să înjurăm sinodul, să ne dăm de dragoste pe net.

Pentru ce să vii la noi pe blog şi să cauţi Dan Puric de …18 ori, când, dacă ai căuta pe Google, ai găsi că Dan Puric după care tu mori, nu mai poţi, are…sait frate?! Dacă scrii Dan Puric dai de saitul lui pe prima pagină, sus în Google. Dar pentru că articolul Dan Puric şi crezul inimii sale e scris de Claudiu Târziu pentru Formula As, frate, intră ca nebunul zi de zi, numai pe el, ca să ne spună că cel mai căutat articol de la noi de pe blog sau cel mai important, de fapt e al lui şi nu al nostru. Atunci de ce nu caută pe Dan Puric lumea la…Claudiu Târziu, ca să mai răsuflăm şi noi uşuraţi?

Şi la fel intră baptiştii ca să vadă dacă s-a zis ceva unde am zis eu de ei, intră Război întru Cuvânt, intră Mihail Neamţu, intră Laurenţiu Dumitru, intră Patapievici, care a trimis-o pe doamna Butnaru ca să ne ajute ca să apară la noi pe blog…dar nu ne cunoaşte, intră unul care a zis trei cuvinte la comentarii, intră alţi şi alţii numai acolo unde sunt ei, despre ei, cu ei…şi nimeni nu ne citeşte. Deci vin la noi pe blog ca să nu ne citească!

Nu ştim dacă să numim asta prostie, invidie, intoleranţă, orgoliu sau…manifestare ortodoxă. Aşa se manifestă astăzi ortodocşii? Poate că sunt depăşit şi nu ştiu cum se mai face să fii ortodox. Poate ne ajutaţi ca să fim tot la fel de perverşi ca şi dv., cititorii noştri speciali!

De aceea, zicem că, dacă Mihail Neamţu doreşte să vorbească cu noi/să revorbească, sau Patapievici, sau Pleşu, sau Vasile Ureche, Stan Păţitul şi Samantha Fox, un coleg preot, un părinte profesor, o soră de mănăstire, un frate fără nume…să vină să spună ce vor, pentru că înţelegem, apreciem şi suntem atenţi la tot felul de indicii. Însă, ce folos avem dacă ne furişăm tot timpul, dacă veniţi să ne indicaţi, discret, ceea ce ar trebui să facem, să scriem sau să spunem?

Ne place să credem că nu am confundat pe nimeni…cu nimeni.

Pr. Dorin