1. Sfântul Ioan Gură de Aur şi alţi o mie de Părinţi şi toţi ştim…că episcopii şi-au luat asupra lor făgăduinţele monahale [şi asta e întrebare pentru Dr. Mihail Neamţu….]…însă remuneraţia de la stat se face pe baza legislaţiei statului român, şi una sunt banii şi alta…e alipirea de bani. Şi Sfântul Ioan Gură de Aur avea bani, şi Sfântul Constantin cel Mare, şi Sfântul Ştefan cel Mare, până şi noi avem bani – chiar şi noi! – şi nu banii sunt cei care ne fac să…fim nesimţiţi sau nemilostivi. Aceasta e o remarcă gratuită.
2. Creştinismul ortodox e naţional şi supranaţional în acelaşi timp. Fiecare român face parte din naţia română, fiecare rus din cea rusă, fiecare sârb din cea sârbă…Asta nu ne face să reducem Ortodoxia la o naţiune, dar nici să nu vedem că fiecare naţiune/popor/neam aduce şi are aportul său personal la Biserica lui Dumnezeu, în materie de explicitare teologică, cult, arhitectură, cultură, ştiinţă, tehnologie…
3. Personal nu acuzăm şi nici nu invidiem Biserica Catolică, Biserica mormonă sau Biserica satanistă că membrii lor au bani, că sunt luxurianţi sau că sunt mai frumoşi ca noi. Bravo lor! Pe noi ne interesează raportarea teologică la aceste Biserici sau curente teologice, filosofice, economice sau politice.
Şi, din acest punct de vedere, urmărim cât sunt de departe sau de aproape de adevărul Bisericii Ortodoxe, de adevărul Bisericii lui Hristos. Nu ne dăm înapoi să citim, să folosim sau să ne însuşim puncte de vedere corecte din aceste Biserici, sisteme, moduri de orânduire social-politică, pentru că lucrurile adevărate sunt iradierea lui Dumnezeu în oameni. Asta nu înseamnă că dacă îmi place o frază din Toma de Aquino, băncile dintr-o Biserica catolică sau că vreau să văd cum arată Cartea lui Mormon…m-au dat pe spate de admiraţie! Încercăm să alegem, să deosebim…
4. Părintele Stăniloae nu a devenit un fetiş…ci un Sfânt al Bisericii noastre, aşa cum îl percepem noi din multe puncte de vedere sau pentru multe lucruri pentru care îi suntem recunoscători.
5. Părintele Dumitru Stăniloae şi-a recunoscut întotdeauna limitele…şi că a fost un om sub vremi… şi că…şi-ar fi dorit prieteni mai buni şi mai mulţi, computere ca noi şi biblioteci vraf/la tonă, pe un DVD cu mulţi terabiţi.
6. Părintele Dumitru prefera mai mulţi, adică iubea mai mulţi Sfinţi Părinţi, pe care îi cunoscuse pentru că îi tradusese şi îi adâncise şi e normal să fie aşa. Astfel ar trebui să facem şi noi: să traducem cât mai mulţi Sfinţi şi să-i comentăm şi, astfel, să ne împrietenim cu ei şi ei cu noi!
Îl iubea pe Sfântul Grigorie Palama, pe Sfântul Maxim, pe Sfântul Atanasie cel Mare, pe Sfântul Chiril al Alexandriei, pe Sfântul Simeon Noul Teolog…Da, îi iubea pe mulţi şi a învăţat de la mulţi, fapt pentru care acum e cu…cei mulţi Sfinţi ai Bisericii lui Dumnezeu, pentru că a respirat şi a suferit împreună cu ei, bucurându-se de bogăţia iubirii şi a milei lui Dumnezeu.
7. Părerea sa vizavi de greco-catolicii români e simplă şi genetică şi izbitor de adevărată: Biserica greco-catolică a apărut când un grup de oameni a dorit să se unească cu Roma pentru beneficii materiale. Biserica Ortodoxă s-a disociat de această grupare, au trecut 300 de ani, istoria ei proprie e neimportantă pentru Biserica Ortodoxă de pretutindeni şi…punct.
Dacă Dr. Bădiliţă îşi face astăzi o Biserică ortodoxo-baptistă cu Dr. Marius Cruceru şi eu spun că e o organizaţie a doi particulari, un ONG teologic…şi că ea nu are nimic de-a face cu Biserica, peste 300 de ani adepţii lor mă scot cel mai înverşunat adversar al lor – pentru că? – le-am spus pe nume. A chemat Hristos…pe grupul iniţial al greco-catolicilor români ca să devină Biserică separată…sau traista cu bani şi pretinsele privilegii pe care nu le-au mai primit sărmanii? Bineînţeles că ştim şi …ştiu şi dumnealor răspunsul…
Biserica Greco-Catolică din România e tot la fel de „providenţială” cum e Biserica lui Luther sau cea a lui Calvin. Nu i-a chemat nimeni la separatism, la singularizare…şi acum, toată lumea crede că are dreptate. Bineînţeles poţi să ai dreptate dacă joci în… Rinocerii lui Ionesco sau în …Max Peine.
Dacă e să fim…plastici şi corecţi în acelaşi timp cu adevărul [ Iorga vorbea de struţo-cămilă], arhitectura Bisericii Greco Catolice sub raport doctrinar şi organizatoric e asemenea constituţiei somatice a unui transsexual: adică nu e nici bărbat şi nici femeie, pentru că are caracteristici de la ambele genuri. Dacă te uţi la îmbrăcămintea preoţească şi nu îi vezi slujind…îi poţi confunda cu ortodocşii. Dacă însă îi laşi să slujească şi auzi substanţa Liturghiei lor şi a mesajului lor teologic…înţelegi că sunt romano-catolici. Şi dacă sunt şi una şi alta…nu sunt nici una şi nici alta ci o mixtură postmodernă de zile mari.
8. Ne îndoim că părintele Dumitru nu l-a citit pe Origen. El nu i-a dat importanţa pe care vrem să i-o dăm astăzi unii dintre noi. Părintele Dumitru Stăniloae respecta hotărârile Bisericii şi nu confunda…pe eretici cu Sfinţii. Asta nu îl făcea însă să nu ia cele mai bune lucruri de la toată lumea.
9. Pe noi Dr. Bădiliţă nu ne-a deranjat cu nimic, ci credem că s-a deranjat pe sine în raport cu învăţătura ortodoxă. Iar părintele Dumitru Stăniloae rămâne un om, şi Grigorie Palama rămâne un om…dar rămân acei oameni, din corul acelor oameni, de care lumea nu este vrednică.
10. Noi nu reproşăm nimic în calitate de traducător şi coordonator Dr. Bădiliţă…pentru că ne place diversitatea personală. Noi citim orice traducere, orice carte, orice Sfânt, orice eretic, orice star de film, orice balerină…adică orice carte fără mofturi. Citim cărţile şi le subliniem. Ne luăm notiţe. Vorbim despre cărţi şi folosim cărţile într-un mod judicios.
Noi citim şi folosim cărţile Dr. Bădiliţă şi ne interesează tocmai personalul traducerii. Chiar dacă noi am traduce altfel un cuvânt, un pasaj, am fi văzut altfel cartea, am fi vrut să fie mai lungă sau mai scurtă…nu considerăm aceste lucruri motive întemeiate ca să nu citim cartea respectivă. Cu cât e mai anacronică, mai bună sau mai dezolantă cu atât ne încordăm nervii sau ne adâncim admiraţia ca să o citim.
Şi asta pentru că nu aşteptăm traduceri perfecte şi nici traduceri pentru o mie de ani. În 20-30 de ani [uneori şi în mai puţin timp] avem nevoie de o altă traducere la Scriptură, Părinţi, Liturghie, cărţi de rugăciune, pentru că limba, mentalitatea socială se schimbă.
Nouă nu ne plac derapajele teologice asumate ale Dr. Cristian Bădiliţă sau ale altora şi nu cărţile sau munca lor în ansamblu. Numai învăţăturile care o iau pe arătură nu ne plac…În rest, mulţumim pentru efortul lor lui Dumnezeu şi ne împărtăşim cuviincios de efortul lor şi de mărinimia lor traductorială sau editorială.
11. Nu credem că Stăniloae e o copie xerox a lui Barth şi această afirmaţie e o nerozie. Cine poate să gândească treaba asta înseamnă că îl poate confunda pe Barth cu Scriptura, pentru că Barth a mers în toate părţile în Scriptură în operele sale. Nici noi şi nici dv., suntem siguri, nu aţi citit opera lui Barth în integralitate. Aici ar trebui să fiţi mai modest…
12. Dacă doriţi o istorie teologică a continuităţii învăţăturii despre vederea lui Dumnezeu sau a trăirii energiilor necreate, noi, personal, ne-am ocupat de acest lucru de la convertirea noastră până astăzi, adică de vreo 18 ani şi vă putem spune că Scriptura şi Părinţii atestă experienţa mistică a vederii lui Dumnezeu de la Sfântul Adam şi pănă astăzi, la diverşi Sfinţi. Ceea ce Sfântul Grigorie Palama a apărat era o realitate de când e lumea, dacă mărturisim, conform Scripturii, că Protopărinţii Adam şi Eva convorbeau, în mod extatic, cu Dumnezeu în Paradis.
13. Sfântul Maxim nu a susţinut pe Filioque.
14. Crime au înfăptuit şi ortodocşii, şi catolicii, şi baptiştii, şi musulmanii, şi luteranii…chiar şi liber-cugetătorii. Sfântul Pavel, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Augustin au protestat împotriva sclaviei, a imoralităţii şi a nedreptăţilor sociale. Sfântul Antim Ivireanul, cu date textuale vă putem arăta, a vorbit împotriva iobăgiei şi despre nevoia imperioasă de a se sluji în limba naţională în Biserică şi, ca ei, presupunem, sunt mulţi. Nu am făcut studii niciodată pe această temă. Arătaţi-mi studiul dv. pe această problemă, pe baza căruia aţi ajuns la această concluzie!
15. Da, la mai mulţi Sfinţi Părinţi vorbitori de limbă latină se găsesc erezii pe care Biserica Ortodoxă nu le acceptă cu toate că ei le-au profesat.
16. Cinstim pe Sfântul Ciprian al Cartaginei, ca întreaga Biserică Ortodoxă, însă, noi, personal, nu cunoaştem tratate ale sale în care a teoretizat primatul papal.
17. Sfântul Isaac Sirul este ierarhul cetăţii Ninive, un stâlp al Bisericii Ortodoxe ecumenice, tradus de-a lungul secolelor în Mănăstirile noastre şi, dacă doriţi să cunoaşteţi literatura teologică tradusă de Sfântul Paisie Velicicovski şi de ucenicii săi, mulţi dintre ei Sfinţi, veniţi la Academia Română şi cereţi fondul de carte aferent de la manuscrise, pentru ca să vedeţi câţi Sfinţi Părinţi se traduceau în România acelor vremuri şi că, între ei, este şi Sfântul Ierarh Isaac al Ninivei. El nu a fost niciodată nici monofizit şi nici nestorian. Ştim însă…şi ceea ce vrea să ne spună cercetarea teologică actuală.
18. Atmosfera sinodului de la Ferrara-Florenţa e trunchiată în expunerea dv. Dacă punem declaraţiile teologice ale Sfântului Marcu al Efesului vizavi de cele ale teologilor romano-catolici sinodali…observăm cât de ridicole sunt. Noi, prin amabilitatea unui coleg preot care a tradus din greacă o mare parte din discuţiile teologice de la Ferrara-Florenţa ne-am dat seama cât de departe era derapajul Bisericii Romano-Catolice încă de la acea vreme faţă de Ortodoxia Părinţilor. Şi, când s-a discutat purgatoriul sau primatul s-au adus argumente tranchiate ca cele pe care le vehiculează Dr. Bădiliţă, pe care Sfântul Marcu – pentru că era purtătorul de cuvânt al părţii ortodoxe – le-a expediat metodic în spaţiul deriziunii. Despre aceste lucruri îmi amintesc acum, pe loc, fără să accesez traducerile ca atare ale discuţiilor sinodale.
19. Fotie cel Mare şi Marcu Eugenicul sunt doi Sfinţi ai Bisericii Ortodoxe, ai Bisericii una, cu acte în ordine, care au scris în limba greacă fără să fie…neapărat şi greci, după cum şi Augustin, Ambrozie, Leon cel Mare, Grigore Dialogul sau Beda sunt Sfinţii Părinţi ai Bisericii Ortodoxe, ai Bisericii una, care au scris în limba latină…fără să fie toţi latini. Noi, personal, ne asumăm pe toţi Sfinţii, fie ei de la Roma, Constantiopol, din Asia, Africa sau România şi ştim, că ne trebuie zeci de vieţi ca să avem timp să îi cunoaştem după cum ne dorim şi după cum am vrea. Da, pe Sfinţii Bisericii Ortodoxe şi… nu orice pseudo-sfânt.
20. Sinoadele locale nu au valoare ecumenică, însă, în absenţa întrunirii unui Sinod Ecumenic, unele sinoade locale ortodoxe au răspuns unor probleme spinoase de-a lungul timpului. Biserica Ortodoxă poate să întrunească oricând doreşte, de comun acord, un Sinod Ecumenic, neconsiderându-se nedeplină dacă partea romano-catolică, monofizită, nestoriană, armeană sau greco-catolică nu este împreună cu ea.
Sperăm, că după oboseala de duminică ne-am ridicat măcar la 1% din cererea dv., pe când dv….aţi rămas numai ultimul levit din…lume, adică o curiozitate tipic românească. Asta e chiar o ştire…senzaţională, care poate da palme…Magdei Ciumac de la OTV.
