Mulţi dintre confraţii noştri…ne tratează tot timpul în acest fel, ca în fotografia supra! Însă dacă eşti…şi te comporţi aşa…acest lucru te caracterizează!

***

1. Pe spatele tricoului ei scria: st. anger… Scary, very scary… Sfânta mânie a… cui? Nu era specificat. Fuma îndelung…încât vreo 4 metrii de nor a trebuit să traversez fără să…respir. Dacă vrei să nu iei miasme la bord…trebuie să nu respiri. Trebuie să nu vezi, să nu respiri, uneori chiar să nu…exişti, când treci pe undeva. Toată lumea ştie că nu e bine să te pui cu nebunul pentru că…e sănătos la cap. Şi, mai ales, să nu te pui cu băiatu’/fata cu chef de ceartă, căruia/căreia i s-a suit inteligenţa, umoarea, ciclul sau alte fantasme la cap.

Unele fraze se întâmplă anapoda. Când eşti prea aproape de realitate, realitatea ţi se arcuieşte în faţă, chiar te scuipă în faţă. Dacă nu eşti… balerină şi vezi…paraşute, te gândeşti cât costă, cât timp pierzi dacă te machezi două ore, trei ore te uiţi în oglindă, 4 ore îţi faci unghiile, cincizeci de minute te fardezi, 6 ore vorbeşti la telefon şi restul mănânci sau dormi…Dar dacă vezi …combinatori, care numără cuvintele în timp ce flegmează…la o adică îţi vine să fii, cu aceşti oameni…anti-androgin…dacă vrei…anti-teză.

***

2. Se iubeau în…supermarket. Nu se iubeau pe… tunuri, nu se iubeau…pe trepte, nu se iubeau pe imaşuri…ci în supermarket. Ei se sărutau de mama focului în timp ce…cântăreau zarzavaturile. Ce romantic! Nu conta că oamenii se uitau la ei ca la nişte proşti, ca la nişte lingăi [ ştiu, e scabros…], ca la nişte…tineri. Ei se iubeau…în supermarket în timp ce puneau roşiile să se coacă pe cântăritorul de roşeaţă…Însă ploaia de nesimţire…nu se mai simţea pe obrazul lor…

***

3. Nu contează că mă calci pe picioare. Chiar mă bucur…că eşti nesimţită. Dacă ţi-aş spune că eşti nesimţită ai crede că e o interjecţie. Ce contează dacă mă crezi prost, ce contează dacă eşti prost…ce contează dacă nu contează… Trebuia să mai pun nişte semne de întrebare…dar doamna m-a călcat din…atenţie. Dacă eşti prea sensibil domnu’ părinte, nu mai veni la cumpărături! –Da, o să mă duc pe Marte să cumpăr pâine!…

***

4. De ce le place oamnilor Big Brother, OTV-ul, ciomăgeala, cataroiala, trasul de păr în stradă, violul, crimele în serie? Pentru că vor să îşi vadă fantasmele cu ochii. Mintea, oricât de mintoasă ar fi…e numai pentru tine. Însă, tu, care vezi în capul tău numai mardeală, numai violeală, numai ce eşti tu de obicei, vrei să vezi şi pe stradă, şi la TV şi la veceu şi la…tupeu. Tocmai de aceea există televiziuni cu porno şi televiziuni cu wrestling, televiziuni cu fiţe de doamnă şi televiziuni cu fotbal, unde se drăcuie portarul cu ambasadorul, chelnerul cu primarul, toată lumea cu… toată galaxia.

***

5. De ce nu le plac…până nici ortodocşilor lucruri serioase, ci au nevoie de părintele Savatie care le aduce… scandaluri sau de ziaristul Victor Roncea care aduce…revendicări? Pentru că nu mai pot să gândească mult, intens şi sugestiv. Am început să gândim…instinctiv. Să moară patriarhul!, spune gura lui. Să moară comunistul!, zice gura ei. Să moară infractorul!, zice gura lor…Dar nu vreţi să muriţi şi voi…pentru o nouă ştafetă? De ce oţărâtul nu vrea să moară şi el…ca să lase pe altul? La prima impresie pare că e terfelit în viaţă, în istorie, în carieră… Dar, omul zice, se gurilează [ se descarcă verbal…deşi nu foloseşte numai verbe] şi cam asta îi este oftica…Ce fel de oftică avem noi…care arată ca mana care cade pe viţă?

***

Atenţie: pasaj non-ficţional!

6. Maşina 116. Maria păcătoasa, care vine de fiecare dată ca să îmi arate cât e de sfântă, bate metanii în mijlocul maşinii. Nimeni nu se uită la ea, că nebuna e în stare să îi îmbrâncească pe toţi, de la un cap la altul. Nu mă recunoaşte…şi răsuflu uşurat. Dracul are un fel de a fi foarte perfid, că a început de ceva timp să inventeze nebuni pentru Hristos din toate pramatiile, ca să necinstească acest mare statut de sfinţenie al Bisericii.

Maria păcătoasa e ucenica lu’ Ecaterina sfânta, şi…prima se dă de fostă demonizată…ultima de…fostă curvă. Şi, în mijlocul maşinii, gâlceavă teologică: Păi, da, eu sunt păcătoasă şi voi sunteţi sfinţi. Că voi nu ştiţi cum sunt eu. Eu am păcătuit în faţa lu Dumnezeu şi în faţa lui mă pocăiesc. Şi mă pocăiesc, pentru că aşa mi-a zis duhovnicul meu. Că eu fac metanii…şi mai face încă trei metanii…pentru ca să îmi ierte Dumnezeu păcatele. Că voi puteţi să râdeţi…dar nu ştiţi cât de păcătoasă sunt eu. Că voi nu sunteţi cu mine, ca să ştiţi cum trăiesc eu…

Până s-a dat jos…a vorbit cu glas tare. Prietena ei, Ecaterina sfânta, e o figură mai…perversă decât asta. Graţie unui domn librar, care are faţă interschimbabilă, când trebuia să intru la doctorat mi-a strigat vreo lună de zile în faţa fostei noastre locuinţe…blesteme de viaţă lungă şi Veşnica pomenire!

Acum, dacă m-a lăsat dracu cu această ispită…am ispita comentatorilor subtili…dar despre asta altădată.

***

7. Există un fel de ortodocşi de o asemenea bunătate…încât te-ar rupe în mâini. Trec pe lângă ei, îi aud şopotind, mă întâlnesc cu cititori ai blogurilor noastre travestiţi în vorbitori de rău…şi parcă semăn cu vrăjitorul din Oz. Dacă vorbeşti…despre anumite lucruri nedelicate la dumnealor, în loc să fie dânşii cu musca pe căciulă…pari tu infractor. Cum aşa? Dacă ai atacat grupul…e ca şi cum ai fi blasfemiat. Cazul Savatie…ne-a redovedit faptul că admiratorii nu numai că nu au nimic de-a face cu teologia, bunul simţ, cumsecădenia…dar până şi consemnatul de către Dor de blog 3, ne-a lustruit a doua zi cu parabola dintre Fericitul Selafiil [ atenţie cum l-am numit noi de când am citit cartea despre el!] şi ieroschimonahul înşelat…din care, adepţii au înţeles că…noi suntem de fapt înşelatul pe care l-a evidenţiat fostul chilier al Fericitului Selafiil.

La fel a fost şi cazul Danion…La fel a fost şi cazul Cruceru : cazuri trase la indigo, ceea ce înseamnă că în materie de fanatism şi de nesimţire şi baptiştii şi ortodocşii sunt…aceiaşi ciorbă neîncălzită. Tu te raportezi de unul singur la Cruceru, la Danion, la Savatie, le spui lor, personal, anumite lucruri, şi, în loc să aibă demnitate şi…altceva, care au bărbaţii [ vorba sintagmei]… te pomeneşti cu ceata lui piţigoi la comentarii, ca şi când ar acţiona din plăcere spontană…dar la niciun articol de teologie, la nicio predică, la niciun proiect nu vine niciun…utecist al comentariului.

Concluzia: le place numai huiduiala, vin când e la împingere, în mulţime, neidentificabili şi…când se retrage mulţimea ca apele din Moldova, rămâne numai nămolul comentariilor, nesimţirea lor…şi fanatismul drăcesc la care se dedau. Însă, păstrăm ca pe nişte pietroaie de arătat şi altora, o parte din aceste nestemate ale prostiei umane, cu sau fără faţă religioasă.

-Dar ce ai, părinte, cu ei?! Ce ţi-au făcut?!!!

-Nimic, dragă…Mie, personal…nimic. Noi doar constatăm…starea de lucru a pretinşilor noştri audianţi de conferinţe teologice ortodoxe, cum arată concluzia umană, rezultatul uman al marilor conferinţe ortodoxe şi al multor cărţi duhovniceşti tipărite şi răsfoite.

Însă, în faţa miturilor Cruceru, Danion, Savatie etc., cred că au înţeles cu toţii acest lucru…nu trebuie să te îndoieşti, nu trebuie să le pui în discuţie, nu trebuie să…le observi dedesubturile…pentru că devalorizarea lor aduce, în esenţă, non-beneficii altora: pierderi de venituri.

Adică, fratele meu, aici e problemă de bani…şi nu de sfinţenie! Chiar nu se poate observa acest lucru? Chiar aşa de neidentificabilă este sfinţenia? Când am zis de Cruceru, de Danion, de Savatie…imediat au apărut fronturi atmosferice întunecate deasupra blogului nostru, cei vizaţi au tăcut mâlc, nicio murmurare – pentru că ei le montau din umbră – şi, din mare sfinţenie, niciunuia nu i s-a părut o prostie sau că îi vede lumea…ca să amendeze pe cei care îi apară…ca minerii pe Iliescu în ’90. Nu! Ci au ovaţionat pe messenger pe minerii lor care au apărat partea din spate a mitului, care l-au apărat cu stoicism…şi s-au bucurat că duşmanul de clasă, în persoana noastră…e de fapt un tip căruia i s-au pus în cârcă…uri seculare, chestii patologice şi dureri de insignifianţă.

Însă, dacă nu se vinde cartea, faci gaură Sofiei în pungă sau a altor câteva astfel de oaze ale exclusivismului. Dacă cititorii încep să-şi pună întrebări…atunci cad miturile şi nu mai aveam altele. Aici e baiul! Pentru că miturile…trebuie să fie fanatice, puţin cunoscătoare ale Tradiţiei ortodoxe şi intolerante.

***

8. Cum se nasc miturile ortodoxe? Din oameni care vor să fie…o imagine a ceva. Imaginea predicatorului român…e formată numai din vreo 10 oameni pe care îi publicitează câţiva webmasteri ortodocşi extremişti cu obstinaţie. Dacă cauţi în paginile lor cine sunt predicatorii României găseşti numai pe aceeaşi: vreo 5-6 monahi, două monahii şi 3-4 mireni. Dacă cauţi cine sunt duhovnicii României…iarăşi găseşti vreo 6-7… dintre care…3 sau 4 sunt morţi…

Însă România are mii de preoţi mireni şi monahi, ierarhi, teologi preoţi sau mireni…şi nu 10 sau 20 pe care îi vântură onlineul! Dar pe aceştia toţi nu îi vede şi nu îi consemnează nimeni. Ai impresia că în fiecare Biserică a noastră e pustiu, că nimeni nu slujeşte şi nu predică…ci doar 10 preoţi din câteva mii.

De ce se doresc numai…aceştia evidenţiaţi de vreo 10 ani încoace? Şi, mai ales, de ce majoritatea celor evidenţiaţi…sunt antisistem? Adică ieromonahi sau arhimandriţi sau teologi ortodocşi care, în loc să cheme pe oameni la ascultare faţă de Sinod, la bun simţ faţă de oameni…ei sunt primii care pun în gardă pe toţi că trebuie să se teamă de proprii lor ierarhi sau de teologii Bisericii sau de preoţii de mir ai Bisericii.

Adică mireanul merge la Biserică, îl spovedim, îl împărtăşim…şi apoi merge la mănăstire şi vine cu idei extremiste, în urma unui simplu pelerinaj. Sau ieromonahul spune despre preotul de mir că e un ne-sfânt…şi că numai el s-ar putea să fie cel mai sfânt, pentru că nu are soţie.

Ni se pare că îndreptarea ochilor numai spre Sinod… ca şi îndreptarea ochilor numai spre preşedintele României…ascunde gunoiul sub propriul preş. Toţi suntem de vină pentru ceva anume…Dar nu e respirabil să fim mereu…antitetici, protestatari, pentru că ne crapă inima.

9. Începe filmul…La care film să te duci cu copilul, pentru că mai toate sunt deocheate? Stai prost cu alesul…Apoi, dacă vrei să te duci cu soţia undeva ca să te relaxezi sau să mănânci…s-ar putea ca neprevăzutul unei nesimţiri să te coste mai mult şi mai greu…decât statul acasă. E o enervare prelungă dacă mergi cu metroul, cu tramvaiul, cu înăbuşitoarele maşini. Dacă mergi pe jos…străzile sunt bulevarde şi bulevardele sunt magistrale… Osteneşti, ajungi sleit de mirosul de oxizi, paroxizi şi paraoxizi, şi, oxidarea…se vede în timp.

10. Da, uneori…nu îţi mai vine să faci nimic serios. Când vezi că prostia e mai bună ca munca, râsul ca sfinţenia, demnitatea e doar…o vorbă, sfinţenia…e doar fumuri şi tu, ortodoxul meu, eşti un scaiete care nu ştii decât să înţepi…îţi vine să laşi totul baltă. Poate că mulţi confraţi – ştim ispita această demonică, crunt de demonică, care ne-a încercat din prima clipă a convertirii noastre! – au lăsat-o mai încet sau deloc cu cititul, cu rugăciunea, cu predicatul în Biserică, cu viaţa preoţească autentică, pentru că nu au putut să facă faţă preamultului de nesimţire, de neghiobie şi de duplicitate care ne înconjoară, care ne taie cu lama pas cu pas, clipă de clipă. Şi, s-au dat…cu cântecul, cu jocul, cu afacerile, cu găştile, cu trepidaţiile motorului…

Şi, apoi, ne contemplăm nefericirea…şi excludem din faţa altora…orice fericire sfântă. Însă, mă rog de voi, de oricine ne călcaţi pragul: Vă rog frumos să fiţi mai puţin nesimţiţi, mai puţin bădărani, mai puţin aroganţi! M-am săturat să tot aruncăm mărgăritare…Orice om are limite! Vă rog să ne respectaţi eforturile şi să nu ne mai arătaţi în faţă…cum arătaţi pe dinăuntru, la modul absolut jegos. Ştim, simţim cum arătaţi! Vă rugăm, prefaceţi-vă că sunteţi sfinţi, fraţi ortodocşi, că mâncaţi toată ziua ghirlande, că sunteţi extraordinari! Am obosit să trec cu vederea…lucruri neingurgitabile!

Daţi-ne voie să ne bucurăm de dv. şi fără bădărănie, pentru că nu cred că e cazul după cum de bine vă tratăm noi! Faceţi ceva frumos pentru noi, ca să mă bucur dimineaţa când vin …sau seara târziu sau… la miez de noapte ca să lucrăm pentru dv. : nu mai fiţi nesimţiţi cu noi! Fără comentarii de doi bani, fără ameninţări, fără lucruri de îţi vine să îţi verşi maţele! Please!…Daţi-mi voie să nu mă mai smintesc zilnic de atâta ipocrizie ucigaşă!

Pr. Dorin

Did you like this? Share it: