ce iarnă albastră, ce întins nesfârşit
este această lumină care doare
este această viteză a fulgerului
care nu are aripi

oare când am citit prima dată lumina în ochii tăi
nu i-am înţeles imediat cântecul?
din acea iarnă am început
să iubesc de la capăt zăpada
şi din cealaltă primăvară
mi-a revenit
lumina în dinţi

niciodată nu am întâlnit întâmplarea
ci numai lumina care are
aceeaşi culoare a inimii

Psa. Gianina Picioruş

Did you like this? Share it: