Timp de trei zile, meleagurile nemţene au devenit loc de pelerinaj pentru credincioşi din toate colţurile ţării. Zilele sfinţilor nemţeni au început marţi, 5 august 2008, la Biserica „Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ“, aflată în curtea Seminarului Teologic „Veniamin Costachi“ şi au continuat miercuri, la Mănăstirea „Schimbarea la Faţă“ de pe Muntele Ceahlău, încheindu-se joi, la Mănăstirea Sihăstria şi la Schitul Sihla.

Sărbătoarea care a deschis ciclul Zilelor sfinţilor nemţeni a fost cea a hramului de la Biserica „Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ“. Credincioşii care au participat la Sfânta Liturghie arhierească s-au bucurat de prezenţa a trei ierarhi: IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, PS Siluan, Episcopul Episcopiei Române din Ungaria, şi PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor.

„Un om ca şi noi“

După citirea pericopei evanghelice, PS Episcop Siluan a ţinut un cuvânt de învăţătură, în care a făcut referire la viaţa Sfântului Ioan Iacob de la Neamţ: „Îl cinstim pe unul dintre vieţuitorii acestei mănăstiri, pe un om ca şi noi. Dumnezeu l-a chemat să trăiască în mănăstire şi l-a chemat la vremea potrivită. Sfântul Ioan Iacob a ştiut că în această lume chemarea Mântuitorului Iisus Hristos este mai de preţ decât toate. Şi iată a ajuns la ceea ce fiecare dintre noi oamenii ar trebui să ajungem, la împlinirea vieţii, la sfinţenie. Cu toţii cunoaştem câte ceva despre Sfântul Ioan Iacob, despre poeziile pe care le-a scris, care, într-un limbaj atât de simplu, ne transmit experienţa sa duhovnicească.“

Dorul după Dumnezeu

La finalul Sfintei Liturghii, IPS Mitropolit Teofan a vorbit despre Sfântul Ioan Iacob Hozevitul ca despre un sfânt care şi-a dorit să fie, prin trăire, pe Muntele Tabor: „Dacă citiţi viaţa acestui mare Sfânt Părinte – odrasla Neamţului, a Botoşanilor, a României – nu puteţi să nu sesizaţi dorul după Dumnezeu şi dorul după Tabor pe care l-a avut înrădăcinat în inimă. Nu a fost vreodată pe pământ un dor mai puternic, care să învăpăieze, să înflăcăreze inimile mai multor oameni decât acest dor al creştinului să se afle pe Tabor. Chiar dacă acest Tabor înseamnă biserica din satul lui, colţul de rugăciune din chilia lui. În interiorul omului există un dor după Hristos, pe care numai cei care l-au trăit în toată adâncimea lui pot să-l mărturisească. Şi de la Hristos încoace, până astăzi, au existat persoane, din sihăstriile mănăstireşti sau din viaţa de familie, care şi-au dorit din tot sufletul să fie pe Tabor şi să simtă cât de bun este Domnul şi să nu mai coboare în vâltoarea lumii. Printre cei care au dorit să fie pe Tabor se numără şi Sfântul Ioan Iacob“.

Catedrala Sihăstriei şi-a sărbătorit hramul

Mănăstirea Sihăstria, Schitul Sihla, dar şi Peştera Cuvioasei Teodora au devenit locuri de pelerinaj intens încă de joi după-amiază. Cu acatiste şi metanii în mână, oameni de toate vârstele au ţinut să fie prezenţi la sărbătoarea închinată Sfintei Cuvioase Teodora, chiar dacă unii dintre ei au fost nevoiţi să se odihnească doar pe cerdacurile mănăstirii. Slujba de hram de la Sihăstria a început din seara de 6 august, cu Privegherea Mare, la care a luat parte un sobor de preoţi şi diaconi. La Peştera Sfintei Teodora, aflată în preajma Schitului Sihla, oamenii s-au rugat şi au cântat toată noaptea, la lumina lumânărilor aprinse pe locul unde s-a nevoit Cuvioasa Teodora.

Dar de la Dumnezeu

Sărbătoarea Sfintei Teodora a fost încununată de vremea însorită care a subliniat frumuseţea slujbei arhiereşti. Încă de dimineaţă, pelerinii s-au închinat în biserică, iar mai apoi au mers să aprindă o lumânare la cimitirul mănăstirii, după care s-au îndreptat spre chiliile părinţilor Cleopa şi Paisie.

Sfânta Liturghie arhierească a fost oficiată de IPS Teofan, Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. În cuvântul de învăţătură adresat credincioşilor, IPS Mitropolit Teofan a vorbit celor prezenţi despre calea pe care Sfânta Teodora a ajuns la Dumnezeu: „Sfânta Teodora a simţit în adâncul inimii ei că Dumnezeu o iubeşte şi a hotărât să părăsească această lume, să se retragă în sihăstrie pentru a fi acolo cu mirele pe care Îl iubea, cu Domnul Hristos. Rugăciunea Sfintei Teodora revărsată asupra lumii din vremea sa a fost manifestarea iubirii ei faţă de Dumnezeu.

Încercând să înţelegem câteva dintre momentele trăite de Sfânta Teodora, putem reţine trei aspecte. În primul rând, Sfânta Teodora s-a născut într-o familie binecuvântată de creştini. În al doilea rând, Sfânta Teodora, a trăit în prima parte a vieţii sale în ascultare, într-o sfântă mănăstire din Munţii Vrancei. În al treilea rând, Sfânta Teodora a înţeles că viaţa ei în sihăstrie nu poate fi împlinită decât prin împărtăşirea cu Sfintele Taine. Un duhovnic al Mănăstirii Sihăstria o cerceta din când în când pentru a o împărtăşi.

Să facem şi noi loc în inima noastră darului lui Dumnezeu revărsat asupra noastră, pentru că aceasta este semnificaţia cuvântului Teodora, «dar al lui Dumnezeu» către oameni şi dar al oamenilor către Dumnezeu“.

Slujbă arhierească la Schitul Sihla

IPS Episcop Siluan, ca delegat din partea Mitropolitului Moldovei şi Bucovinei, a oficiat Sfânta Liturghie arhierească la Schitul Sihla cu hramul „Schimbarea la Faţă a Mântuitorului“. 23 de preoţi au fost prezenţi la slujba închinată Cuvioasei Teodora de la Sihla. IPS Episcop Siluan a urcat apoi la peştera unde a trăit Sfânta Teodora.

În după-amiaza aceleiaşi zile, a urcat până la Peştera Sfintei Teodora şi IPS Mitropolit Teofan. Ierarhul a trecut mai întâi pe la bisericuţa dintr-un singur brad construită pe braţele stâncilor pe cărarea ce duce spre peşteră, unde a semnat Sfântul Antimis. În peştera Sfintei, IPS Mitropolit Teofan, în prezenţa a peste 100 de credincioşi, a citit Acatistul Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla. Vizibil emoţionaţi, oamenii au cântat troparul sărbătorii împreună cu ierarhul lor, bucurându-se de binecuvântările primite: „Sfânta Teodora a lucrat aici. Până la 4:00 dimineaţa, preoţi şi mireni au citit aici acastiste. PS Episcop Siluan a oficiat Sfânta Liturghie. Aşa simţim că a venit blândul păstor la noi la schit. A trecut repede, dar ne-am bucurat alături de credincioşi“, a mărturisit părintele Pahomie, egumenul Schitului Sihla.

Taborul românesc

Mii de credincioşi au urcat miercuri, 6 august, pe muntele Ceahlău la o altitudine de peste 1.700 de metri, pentru a participa la hramul Bisericii „Schimbarea la Faţă“.

Am pornit şi noi din staţiunea Durău spre schitul de pe Ceahlău, la ora 6:00. După aproape trei ore, am ajuns pe platoul Ceahlău. Peisajul era fascinant. Pădurile de brazi, stâncile dau impresia că erup din munte. Lacul Bicaz semăna cu o palmă întinsă la poalele munţilor. Am continuat să înaintăm spre Schitul Ceahlău, care abia se vedea în depărtare. După alte câteva zeci de minute, am ajuns la biserică. În preajma schitului în sărbătoare, domina liniştea. Cei prezenţi îi aşteaptau să sosească din clipă în clipă pe IPS Mitropoit Teofan şi PS Episcop Siluan. Slujba desfăşurată în mirificul peisaj a fost încununată de cuvântul de învăţătură rostit de IPS Mitropolit Teofan: „Ceea ce se întâmplă în timpul Sfintei Liturghii nu este altceva decât prelungirea a ceea ce s-a întâmplat pe Tabor. Dumnezeu Îşi arată slava Sa. Noi am urcat aici pe munte. Ar trebui să trăim, pentru câteva ceasuri, ceea ce au trăit cei trei apostoli împreună cu Mântuitorul Hristos, sus, pe Muntele Tabor. Viaţa noastră este un urcuş permanent. Dumnezeu ne oferă în viaţă clipe de bucurie, precum clipa aceasta“.

Mai aproape de Dumnezeu

Pelerinii care au venit la hramul Mănăstirii Sihăstria au mărturisit că simt ajutorul lui Dumnezeu prin rugăciunile Sfintei Teodora de la Sihla.

„Am venit în speranţa că mai putem şi noi să ne mai curăţim de păcate şi să încercăm ca măcar de acum înainte să facem mai mult voia Domnului, ca să ne ajute să fim mai buni“, a declarat doamna Steluţa din Buzău.

„Când vin aici, las toate grijile şi încerc să uit de necazuri. Am nădejdea că prin rugăciunile Sfintei Teodora voi reuşi să am mai multă linişte, să fiu mai aproape de Dumnezeu. Mă bucur că am ajuns şi în acest an la hramul Mănăstirii Sihăstria. Mi-a plăcut foarte mult slujba. Am simţit alături de ceilalţi creştini binecuvântarea lui Dumnezeu, linişte şi pace“, a mărturisit Elena din Galaţi.

„Ne simţim mult mai bine după ce plecăm de aici. Te încarci cu multă energie pozitivă, care ţine ceva timp, după care ţi-ai dori să te întorci. Totul este plăcut când vin aici. Este a doua oară când vin la hramul Mănăstirii Sihăstria, dar am mai venit în restul anului, sâmbăta sau duminica“, ne-a spus Maria, care urca spre chilia părintelui Cleopa.

„Am fost şi la celelalte hramuri. După ce am urcat pe Ceahlău, la Mănăstirea «Schimbarea la Faţă» m-am îndreptat spre Sihăstria, ca să nu pierd slujba Privegherii. Chiar dacă am dormit pe o pătură, nu mă plâng. M-am întărit gândindu-mă la Sfânta Teodora, care a dormit în peşteră“, ne-a spus Vasile din Bucureşti.

Cf. sursa.

Psa. Gianina

Did you like this? Share it: