Învaluite într-un mister de nepatruns, însa privite cu multa speranta, icoanele facatoare de minuni atrag la lacasurile sfinte, mii de pelerini. Oameni care îsi pun întreaga speranta în puterea lor tamaduitoare, ori pentru ajutor în momentele grele ale vietii. Rugîndu-se, cerînd, lacrimînd, cu genunchii plecati, crestinii asteapta ca în viata lor sa se produca un miracol.
În traditia bisericii crestine, icoana este numita „fereastra spre cer“, iar asta pentru ca, dupa cum spun preotii, avînd în fata reprezentarea sfintilor, care „intermediaza“ pentru ei în fata lui Dumnezeu, legatura lor cu divinitatea este cu mult mai puternica.
Însa, despre icoanele facatoare de minuni se spune ca au o putere aparte. „Unele icoane sînt vindecatoare de boli, izgonitoare de duhuri rele, iar altele sînt aducatoare de ploi binecuvîntate si protectoare ale manastirilor si familiilor credincioase. Fara îndoiala, toate icoanele sînt facatoare de minuni si ajutatoare credinciosilor.
Dar unele poarta o charisma speciala, pe care o simte numai cel ce se roaga mult si cu lacrimi în fata sfintelor icoane“, spunea arhimandritul Ioanichie Balan, ucenicul duhovnicului Ilie Cleopa de la Sihastria, în cartea „Sfintele icoane facatoare de minuni din România“.
Icoana Maicii Domnului „Lidianca“ de la Neamt, unicat în România
Icoanele facatoare de minuni ale Maicii Domnului atrag ca un magnet credinciosii. În Neamt sînt cîteva manastiri care adapostesc asemenea odoare – Neamt-Maica Domnului „Lidianca“, Secu-Maica Domnului „Cipriota“, Sihastria-Maica Domnului „Axionita“, alte lacasuri monahale fiind Agapia, Horaita, Bisericani, Durau si Schitul Icoana.
Fiecare are povestea sa, iar din experientele credinciosilor care s-au aflat în preajma acestora, s-au tesut numeroase legende.
Cea mai veche si mai valoroasa, nu doar dintre icoanele facatoare de minuni din Moldova, ci din România, este considerata Maica Domnului „Lidianca“ de la Manastirea Neamt. Încarcatura duhovniceasca a acestei icoane vine si din faptul ca la ea s-au rugat, de-a lungul celor 600 de ani de existenta, mii de calugari, unii dintre ei deveniti sfinti.
Traditia si unele vechi însemnari arata ca aceasta icoana este o copie a icoanei Maicii Domnului pictata prin minune pe un stîlp al bisericii din Lida. Aceasta biserica fusese ridicata în cinstea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu pe vremea cînd sfintii apostoli Petru si Ioan propovaduiau în acea parte. Ei ar fi rugat-o pe Preasfînta Fecioara sa o binecuvînteze si sa o sfinteasca prin venirea sa. Maica Domnului i-a trimis înainte, cu binecuvîntare, iar ei, mergînd, au aflat pe un stîlp ce întarea cladirea bisericii chipul Fecioarei facut nu de mîna, ci de Dumnezeu. Se spune ca, mergînd acolo si vazîndu-si chipul, dar si multimea de popor ce crezuse în Hristos, Maica Domnului s-a veselit cu duhul si a dat acelei icoane darul si puterea facerii de minuni.
În anul 665, înainte de a fi hirotonit patriarh, fericitul Ghermano s-a închinat la Mormîntul Domnului si a vazut si icoana Maicii Domnului din Lida. El a pus mesteri alesi sa picteze o icoana exact dupa cea originala, iar pe verso chipul Sfîntului Mare Mucenic Gheorghe, originar din Lida. De aici si denumirea data icoanei, „Maica Domnului Lidianca“.
Dupa cum spun înscrisurile vechi, Icoana Maicii Domnului facatoare de minuni din Manastirea Neamt a fost donata voievodului Alexandru cel Bun de împaratul bizantin Manuel Paleologu, în anul 1401.
Miracolul aratarii Fecioarei Maria, din dealul Bisericanilor
O alta icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului este la Manastirea Bisericani, povestea sa pornind din vremea voievodului Stefan cel Mare si Sfînt. Un calugar, pe nume Iosif, care îsi ducea traiul prin muntii Moldovei, a avut marea dorinta sa ajunga în Tara Sfînta, acolo unde pamîntul a primit atingerea lui Iisus. Drumul pîna la Ierusalim era lung, plin de greutati si primejdii, dar cu voia lui Dumnezeu a ajuns la Sfîntul Mormînt.
Au urmat ani lungi de ucenicie în ale credintei, de rugaciune fierbinte si post, în pesterile din pustiul Iordanului. Vremea a trecut, iar calugarul moldovean a devenit duhovnic în toata puterea cuvîntului, iar în jurul sau s-au strîns alti monahi care vietuiau la Ierusalim.
Dar pacea lor a fost tulburata de navala pagînilor. Parintele Iosif si-a adunat ucenicii si s-a hotarît sa se întoarca acasa, în tara Moldovei. Calugarii s-au stabilit în padurile Bisericanilor, din tinutul Neamtului, aproape de Manastirea Bistrita. Departe de înfricosatoarele lupte purtate cu turcii, calugarii veniti din Tara Sfînta au pastrat rînduielile monahale deprinse în pustiul Iordanului, rugîndu-se neîncetat, întarindu-se în credinta. Dar, pagînii au navalit peste lacasurile sfinte, dîndu-le foc, inclusiv schitului de la Bisericani. Loviti de prapad, cuviosii calugari, atîtia cîti mai ramasesera nerisipiti, i-au cerut lui Iosif, care ajunsese la o vîrsta înaintata, sa plece la Sfîntul Munte Athos, pentru ca viata lor de rugaciune sa nu mai fie asuprita si tulburata.
Si-au adunat putinele lucruri care le mai ramasesera si au început sa coboare muntele. Dar, înainte de a ajunge la prima carare, în ramurile unui stejar li s-a aratat o femeie îmbracata în haine împaratesti, cu chipul blînd si luminos. Aceasta i-a întrebat: „Parintilor, unde va duceti?“. Acestia i-au raspuns: „Ne ducem la Athos, în Gradina Maicii Domnului“.
Atunci, ea le-a spus: „Ramîneti pe loc, ca si aceasta este Gradina Mea“. Apoi a disparut. Era Maica Domnului. Vestea acestei minuni s-a raspîndit ca fulgerul. Însusi domnul Stefan al Moldovei a pus piatra de temelie a unei falnice manastiri de piatra care sa-i adaposteasca pe calugarii cei cucernici. Asa a început povestea Manastirii Bisericani, de la minunea stejarului în care, de atunci, a vegheat mereu o icoana a Maicii Domnului. De la miracolul aratarii Fecioarei, din iulie 1449.
Maica Domnului de la Horaita, „Izbavitoarea de seceta“
Odorul cel mai de pret al Manastirii Horaita este icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului – „Izbavitoarea de seceta“. Deosebita ca valoare artistica, realizata în prima jumatate a secolului al XVIII-lea, aceasta provine din vechea biserica de lemn a Horaitei (1824). Îmbracamintea în argint a icoanei a fost realizata în a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Numele icoanei, de „Izbavitoare de seceta“ provine de la numeroasele minuni pe care „Maica Domnului de la Horaita“ le-a facut, în vreme de seceta, în timpul procesiunilor prin comunele sau satele afectate de lipsa apei.
Biserica Manastirii Durau, cu hramul „Buna Vestire“, adaposteste, de asemenea, o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, de dimensiuni mari. Icoana, argintata, dateaza din secolul al XVIII-lea.
Cf. sursa.
Psa. Gianina
