Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

kayseri evden eve nakliyat eşya depolama kayseri eşya depolama kayseri kiralık asansör kayseri escort

Zi: 13 august 2008

Cuvintele comuniunii [2]

[viddler id=18f6158b&w=437&h=370]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=rAdCKX-58Rw]

Pr. Dorin

Dă-mi, Doamne, să văd toate bibliotecile lumii într-un singur hard de calculator!

Comisia Europeană va aloca, în următorii doi ani, 120 de milioane de euro pentru crearea unei biblioteci europene digitale, care ar permite oamenilor să „acceseze“ patrimoniul cultural european cu ajutorul internetului, fără a mai avea nevoie să plece din ţară sau să plătească bilet de intrare la muzee.

CE susţine faptul că majoritatea ţărilor duc în continuare lipsă de metode, tehnologii şi experienţă în domeniul conservării materialelor digitale, apreciind totodată că este necesar să se implementeze standarde comune, pentru ca diferitele surse de informaţii şi baze de date să fie compatibile şi utilizabile de către biblioteca digitală europeană (Europeana). Afară de suma amintită, CE va aloca şi alte sume, prinse în cadrul capitolelor de cercetare sau prin programul european „Competitivitate şi inovaţie“, costul total al procesului de digitalizare fiind estimat la 225 de milioane de euro.

Un astfel de proiect îi va face pe europeni să fie mult mai informaţi, existenţa operelor de artă în format digital oferindu-le europenilor acces la materialele muzeelor, bibliotecilor şi arhivelor din alte ţări, fără a fi nevoiţi să se deplaseze peste hotare sau să răsfoiască sute de pagini pentru a găsi informaţia dorită.

„Cărţi, muzică, tablouri, fotografii şi filme, diversitatea culturală a Europei la dispoziţia tuturor cetăţenilor printr-un simplu click şi prin intermediul unui portal unic – visul unei biblioteci europene digitale ar putea deveni realitate în această toamnă“, se arată într-un comunicat al Comisiei Europene (CE), care subliniază însă faptul că este necesar ca statele membre UE să depună eforturi suplimentare.

Potrivit sursei CE, numai librăriile din Europa deţin peste 2,5 milioane de cărţi, însă doar aproximativ 1% din materialele arhivate sunt disponibile în format digital. „În aceste condiţii, Comisia a îndemnat statele membre să depună mai multe eforturi pentru a pune la dispoziţia europenilor, online, lucrări în format digital, astfel încât aceştia să poată căuta electronic informaţiile de care au nevoie pentru studiu, pentru munca lor sau pentru propria plăcere. Comisia va aloca, în perioada 2009-2010, aproximativ 120 de milioane de euro pentru îmbunătăţirea accesului online la patrimoniul cultural al Europei“, se arată în comunicat.

Biblioteca „Europeana“

Materializarea proiectului unei biblioteci digitale europene necesită investiţii din partea instituţiilor naţionale, însă în prezent majoritatea ţărilor nu alocă digitalizării decât finanţări fragmentate, la scară mică. CE a cerut statelor membre sporirea capacităţilor de digitalizare pentru a-şi pune colecţiile la dispoziţia cetăţenilor europeni, dar şi să colaboreze cu sectorul privat.

„Biblioteca digitală europeană va oferi cetăţenilor acces rapid şi uşor la lucrări europene de literatură şi artă, atât în ţara de reşedinţă a acestora, cât şi în străinătate. Astfel, un student ceh, de exemplu, va putea să caute informaţii în biblioteca din Marea Britanie fără să se deplaseze la Londra, aşa cum un iubitor de artă din Irlanda va putea fi cu un pas mai aproape de Mona Lisa fără să mai stea la coadă pentru a cumpăra un bilet de intrare la Luvru“, a declarat Viviane Reding, Comisarul UE pentru Societatea informaţională şi media.

Oficialul european a mai arătat că, deşi statele membre au făcut progrese considerabile în demersul de a pune la dispoziţia publicului conţinut cultural accesibil pe internet, sunt încă necesare investiţii publice şi private pentru accelerarea procesului de digitalizare. Viviane Reding a adăugat că obiectivul său este ca publicul să poată beneficia până la sfârşitul anului de o bibliotecă digitală europeană, bogată în conţinut, denumită „Europeana“.

5 milioane de cărţi vor fi disponibile online

Comisia şi-a confirmat angajamentul de a sprijini statele membre în efortul de a pune la dispoziţia publicului, online, conţinut cultural de valoare. În perioada 2009-2010 se vor aloca, prin programul de cercetare al UE, 69 de milioane de euro pentru activităţile de digitalizare şi de dezvoltare a bibliotecilor digitale.

În aceeaşi perioadă, prin programul european „Competitivitate şi inovaţie“, se vor pune 50 de milioane de euro la dispoziţia activităţilor de îmbunătăţire a accesului la conţinutul cultural al Europei. Potrivit comunicatului, costul total al procesului de digitalizare a cinci milioane de cărţi din bibliotecile Europei este estimat la aproximativ 225 de milioane de euro, fără a pune la socoteală obiecte precum manuscrisele sau tablourile.

Ţările membre au demarat proiecte de digitalizare

CE recomandă ca prioritate rezolvarea problemelor legate de drepturile de autor, în special identificarea unor soluţii de natură juridică în cazul operelor ai căror deţinători de drepturi de autor nu pot fi găsiţi pentru a-şi da acordul în vederea digitalizării.

Anumite state membre au luat măsuri pentru accelerarea procesului de digitalizare a colecţiilor culturale. Slovenia a adoptat în 2007 o lege privind parteneriatul public-privat, oferind oportunităţi noi în ceea ce priveşte promovarea privată a proiectelor de digitalizare în instituţiile publice.

Slovacia a reabilitat un vechi complex militar, pe care l-a transformat într-o unitate de digitalizare la scară largă, care utilizează sisteme robotizate pentru răsfoirea paginilor. Finlanda, Slovacia şi Lituania au utilizat fonduri structurale europene pentru a obţine finanţare suplimentară în vederea digitalizării, precizează Comisia.

Comisia notează faptul că, în multe cazuri, există discrepanţe între obiectele care au fost convertite în format electronic şi posibilitatea de a fi accesate online. De exemplu, numai unul din patru muzee din Germania, care deţin materiale digitalizate, oferă acces la acestea, în timp ce în Polonia doar 1% din materialele digitalizate din arhive sunt disponibile online.

Cf. sursa.

Pr. Dorin

La 5 ani de la îngroparea Fericitului Constantin Galeriu sau de la un „Hristos a înviat!”, plin de curcubeu, în luna august

Exact cu cinci ani în urmă, pe 13 august 2003, piaţeta din faţa Bisericii „Sfântul Silvestru“ din Bucureşti şi străzile din preajma ei erau înţesate de lume. Patriarh, mitropoliţi, episcopi, mulţi preoţi, oameni simpli şi artişti de prestigiu, studenţi teologi şi cerşetori, muncitori şi intelectuali rafinaţi îl petreceau pe ultimul drum pe cel care fusese părintele lor duhovnicesc şi, fără să greşim, putem spune, pe cel care fusese părintele duhovnicesc al Bucureştiului.

Slujba înmormântării părintelui Constantin Galeriu, prin amploarea sa, a fost asemenea unei ceremonii de canonizare. Astăzi, florile şi candelele ce străjuiesc mormântul situat lângă biserică, pe latura de nord, mărturisesc evlavia şi dragostea oamenilor pentru cel care a fost una dintre cele mai vii conştiinţe creştine ale neamului românesc din secolul al XX-lea.

Născut în comuna Răcătău, din judeţul Bacău, de ziua Intrării în Biserică a Maicii Domnului, în anul 1918, tânărul Costachi Galeri a urmat Seminarul Teologic „Sfântul Gheorghe“ din Roman, după care a absolvit Facultatea de Teologie din Bucureşti, având ca îndrumător de licenţă pe cunoscutul profesor Nichifor Crainic. Deşi absolvise studiile superioare ca şef de promoţie, părintele a fost numit, în anul 1943, într-o parohie de ţară din judeţul Prahova, în comuna Poenarii Burchii.

Aici a stat până în 1947. „Eram foarte săraci – avea să-şi amintească mai târziu părintele. Erau anii de după război. Începuse foametea. Doar câte un credincios ne aducea un kilogram de lapte seara şi aşa am trăit“. În urma unei adunări preoţeşti la care părintele a ţinut o conferinţă, a fost remarcat pentru cuvântul său convingător şi episcopul de atunci i-a propus să slujească în oraşul Ploieşti, la parohia „Sfântul Vasile“.

A slujit aici aproape 30 de ani. Predicile lui atrăgeau multă lume, iar autorităţile comuniste au observat acest lucru. Părintele a devenit incomod regimului şi a fost închis între anii 1952 şi 1953, fiind purtat prin mai multe penitenciare din ţară şi repartizat, în cele din urmă, în lagărul de muncă Peninsula, care avea să construiască canalul Dunăre-Marea Neagră. Din anul 1973, părintele Galeriu a slujit în Bucureşti, la Biserica „Sfântul Silvestru“, care, de atunci, a devenit una dintre cele mai căutate din Bucureşti.

Incontestabilul dar oratoric al părintelui Galeriu

Cei care i-au ascultat predicile, povestesc că părintele era exhaustiv şi prin aceasta fascinant, unic. „Sfinţia sa dezvolta cuvintele, cuvintele cheie. Rămânea pe ele, le punea în faţa ta cu toată tăria şi gravitatea lor; ţi le imprima în suflet. Chiar el o mărturisea: «Împreună cu colegul meu, părintele Ştefan, cercetam în texte, în original, ce înseamnă «odihnă». În limba greacă cuvântul «pausis» înseamnă odihnă, dar Scriptura foloseşte alt termen, «anapausis», iar particula «ana» se traduce prin «în sus».

Aşadar, ajung la odihnă atunci când mă ridic la înălţimea adevărului, adică la lumina care îmi dă pacea, împlinirea». Gestica sa şi inflexiunile glasului erau dătătoare de sens şi de forţă dumnezeiască, de trăire sfântă, în fiinţa ta, a ascultătorului. De aceea, prelucra în continuu, divaga, era atent la public, comunica cu el, se lua de o idee care vedea că prinde, era acolo… Mulţumea când îi aduceai paharul de apă, te includea şi pe tine în predică, te punea în faţa lui foarte firesc şi făcea din tine, într-o clipă, un partener de discuţie“.

Jertfa, ca temei al învierii, cum însuşi a spus-o, a fost pasiunea lui de o viaţă. Nu pregeta să rupă din timpul său, chiar la bătrâneţe, pentru a răspunde oricărei chemări, fie că era din partea unui om simplu, fie din partea unuia important. Modestia şi eleganţa cu care se distingea îl făceau inconfundabil. Ca preot, ca duhovnic, profesor sau orator, părintele Galeriu a înălţat o ştachetă greu de atins pentru preoţii din România.

Atunci când Petre Ţuţea a fost măgulit de unul dintre audienţii săi care i-a spus „vorbiţi de parcă aţi fi părintele Galeriu“, primul a meditat cu mult umor: „Pe moment, eu, care mă cred genial, eram gata să mă supăr pentru afirmaţia făcută… Pe urmă, gândindu-mă mai bine, m-am simţit onorat!“ Această mărturie, care vine din partea unui geniu românesc al oralităţii demonstrează, incontestabil, darul oratoric al părintelui Galeriu.

Niciodată egoist, totdeauna cu mărime de suflet

Părintele era uimitor prin discreţia lui, prin modul cald şi deschis cu care primea pe oricine avea un necaz sau o întrebare. Uita de el şi era al tău. Niciodată egoist, totdeauna cu mărime de suflet. Simţeai că Dumnezeu vorbeşte prin atitudinea şi verbul lui.

Cuvântul părintelui Galeriu era normă. Raportarea lui la Tradiţia Bisericii era un lucru firesc, natural. Nu dispreţuia sursele de informare, media sau internetul şi credea că dacă acestea ne folosesc, le putem uzita, dar cu grijă. Invitat în ţară şi străinătate pentru a conferenţia, prelegerile sale erau gustate şi apreciate de ascultători. Volumele de predici ale părintelui stau să apară la Editura Harisma. A fost un om foarte popular, dar care nu a trăit din asta. Chiar îl deranjau elogiile făcute la adresa lui.

Se spune astăzi, şi poate pe bună dreptate, că teologia a devenit scolastică, academică. Părintele Galeriu poate constitui un model de teolog care distrugea, prin naturaleţea sa, orice tipar. Lângă el simţeai că trăieşti cu adevărat. Iradia blândeţe, dragoste şi bucurie.

Mulţi cunosc întâmplarea petrecută într-o seară când, părintele Galeriu, întorcându-se de la o slujbă făcută în parohie a venit acasă desculţ. Doamna preoteasă, Argentina, mirată, l-a întrebat: „Ce s-a întâmplat?“. La care părintele, retrăgându-se în casă, i-a spus: „Nimic, cineva mai sărac a avut nevoie de o pereche de pantofi“. Acesta era părintele Galeriu! Cel mai bine i se potrivesc cuvintele pe care o americancă, Ruth Stapleton, le punea în dreptul oricărui creştin autentic: „Born to serve, born to love“ (Născut pentru a sluji, născut pentru a iubi).

Înainte de a pleca la spital pentru ultima oară, l-am vizitat acasă. Cu chipul senin m-a salutat. Era asemenea unui copil. Lângă patul în care stătea, cineva citea cu glas lin psalmii lui David. Cuvintele lui au fost puţine. Mi-a spus: „Să nu uiţi: Hristos, Dumnezeu şi Om este taina tainelor. Hristos…“.

Aceştia sunt părinţii noştri. Deşi ne-au părăsit fizic, ei rămân în sufletele noastre şi ne veghează în chip nevăzut. Nu trebuie să-i uităm. Pentru că ne-am uita rădăcinile. Iar cine nu are rădăcini, poate fi smuls la prima adiere de vânt.

Preocuparea constantă pentru dialogul ştiinţă-religie

Tema dialogului între credinţa creştină şi cunoaşterea ştiinţifică a rămas o preocupare constantă a Părintelui Constantin Galeriu. Această preocupare a sporit în intensitate în ultimii ani ai vieţii sale, sub influenţa afirmării preocupărilor lumii ştiinţifice pentru dialogul ştiinţă-religie, reflecţia teologică a părintelui înglobând ultimele descoperiri ale cunoaşterii umane. Iniţierea şi coordonarea, începând cu anul 2001, a grupului de reflexie duhovniceasccă „Conştiinţe în slujirea cu iubire a adevărului“, care aduna în Biserica „Sfântul Silvestru“, în fiecare zi de joi seara, profesori universitari, cercetători recunoscuţi prin lucrări de anvergură în diverse domenii de la economie la geografie, fizică, literatură, matematică, filosofie, poate fi concepută, în primul rând, ca pe un mod de încununare a maturizării gândirii sale teologice, iar în al doilea rând, ca pe un mod de a învăţa pe ceilalţi să gândească corect, teologic, de a crea o şcoală.

Erau întruniri deosebite, interesante şi îndrăzneţe, prin abordare, la care putea asista oricine. După ce conferenţiarul îşi încheia prelegerea, urmau întrebările. Ultimul cuvânt aparţinea părintelui, care dădea o nouă configuraţie prelegerii ascultate la început, unde sublinia conexiunile teologice permise de subiectul dezbătut. Interesant este că părintele nu era niciodată prins pe picior greşit. Întotdeauna cuvântul lui de încheiere reprezenta adevărata cheie prin care putea fi înţeleasă tema aleasă spre discuţie în ziua respectivă. Toţi aşteptau cu interes şi surprindere cuvântul venerabilului duhovnic şi profesor care uimea prin precizia şi corectitudinea intuiţiilor sale.

Aceste întâlniri au fost cumva o copie a dialogurilor pe care Părintele Galeriu le avea cu Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu şi pictorul Sorin Dumitrescu, la Schitul Darvari, unde se dezbăteau subiecte, începând cu crearea lumii, sensul existenţei, pronia lui Dumnezeu sau suferinţa omului. Reluarea unei astfel de iniţiative este necesară pentru crearea unei conştiinţe eclesiale, a unui mod de gândire sănătos, curat, ortodox. Părintele Galeriu venea cu o experienţă duhovnicească şi cu un bagaj cultural impresionant.

De aceea, cuvântul sfinţiei sale era unul de mare forţă, cu impact puternic asupra credincioşilor şi, în general, asupra oricărui ascultător. Garanţia propovăduirii unei învăţături fără fisură, ancorate în Sfânta Scriptură şi în scrierile Sfinţilor Părinţi, citate de părintele, din memorie, cu o uşurinţă de invidiat, a fost unul din principalele motive pentru care lumea asalta duminică de duminică Biserica „Sfântul Silvestru“ din Bucureşti.

Cf. sursa.

Pr. Dorin

Cuvintele comuniunii [1]

[viddler id=851528b&w=437&h=370]

Blogul intervievatului nostru.

Pr. Dorin

Copiii, mâncarea frugală şi şcoala

Lista cu alimentele care nu vor mai putea fi vândute în şcoli a fost prezentată ieri de reprezentanţii Ministerului Sănătăţii Publice (MSP).

Copiii nu vor mai găsi în incinta şcolilor chipsuri, croasanţi, alune sărate, pizza, bomboane şi niciun fel de suc, nici măcar naturale sau fresh-uri. Lista urmează să fie dezbătută public timp de 30 de zile. Deşi s-a lucrat mai bine de o lună la forma finală a listei, aceasta are în continuare lacune, spun unii specialişti în nutriţie. Chiar conducerea MSP admite unele lipsuri.

„Nu putem interzice ca produsele de tip fast-food să fie vândute la cinci metri de unitatea de învăţământ“, a declarat, ieri, Mircea Manuc, secretar de stat în cadrul MSP. Reprezentanţii MSP apreciază că interdicţiile prezentei legi trebuie aplicate şi în universităţi sau centre de plasament, nu doar în şcoli.

Noi reguli şi la meniurile din grădiniţe

Lista propusă de MSP conţine, pe lângă produsele interzise, cum ar fi chipsurile sau băuturile răcoritoare, şi o anexă cu recomandări privind alimentaţia copilului, care ar trebui respectate în unităţile de învăţământ unde copiilor li se asigură cel puţin o masă pe zi. Astfel, sunt recomandate laptele, brânza, iaurtul, carnea, ouăle, fructele şi legumele. „Pe lângă lista cu produse nerecomandate, este necesar ca părinţii să-şi educe copiii ce este bine să mănânce ca, în timp, să nu mai existe tentaţia produselor de tip fast-food“, a subliniat Florentina Furtunescu, director general în cadrul MSP. În următorii ani, conducerea MSP intenţionează să introducă cursuri de nutriţie în şcoli.

Produsele cu E-uri nocive rămân la vânzare

Deşi laudă iniţiativa introducerii acestei liste, unii specialişti în nutriţie susţin că ar fi trebuit să se ţină cont şi de conţinutul de E-uri. Deşi „ignoraţi“ în lista MSP, aditivii şi în special coloranţii (care se pot găsi în unele iaurturi cu fructe sau cereale) pot afecta capacitatea de concentrare a copiilor şi pot induce sindromul de hiperactivitate.

De asemenea, modul în care s-au nominalizat produsele nerecomandate este interpretabil. De exemplu, se interzic produsele care au peste 1,5 grame de sare la suta de grame. Dacă producătorii vor pune pe piaţă chipsuri cu o cantitate mai mică de sare, legea nu poate interzice vânzarea lor în şcoli.

OPINIA SPECIALISTULUI

Alimentele procesate nu sunt sănătoase

„Nu prea există alimente industrializate sănătoase pentru copii. Sunt doar produse cu foarte multă publicitate“, este de părere Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, prezent ieri la o conferinţă organizată de reprezentanţii industriei alimentare. Acesta a recomandat pentru copii doar „laptele fermentat natural şi iaurtul natur fără adaosuri de fructe“. Mencinicopschi a menţionat că ordinul lansat în dezbatere publică este „ineficient“, din cauză că nu interzice, de exemplu, aditivii şi nu este completat de ore de nutriţie în şcoli. (Ana Jităriţă)

ALTE MĂSURI

Obezitatea, o preocupare mondială

Ministerul Sănătăţii din Marea Britanie a prezentat de curând un program prin care părinţii vor fi informaţi sistematic cu privire la greutatea copiilor supraponderali. Programul vizează 1,2 milioane de copii. De partea cealaltă a Canalului Mânecii, autorităţile franceze se gândesc la măsuri fiscale pentru lupta împotriva obezităţii. Un raport guvernamental propune taxe suplimentare pentru sucurile acidulate, hamburgeri, pizza şi alcool. Doi din trei adulţi din Franţa sunt supraponderali.

În 2005, autorităţile franceze au interzis comercializarea de dulciuri în şcoli, ca o măsură de combatere a obezităţii infantile. Centrul pentru Ştiinţă în Interes Public, un institut american de prestigiu, a publicat recent un raport în care a avertizat McDonald’s şi KFC, pe motiv că peste 90% dintre preparatele fast-food conţin o cantitate prea mare de calorii.

Astfel, 93% dintre cele 1.474 de posibile alegeri din meniurile a 13 restaurante fastfood depăşeau limita celor 430 de calorii pe care un copil trebuie să le consume la o masă, iar unele meniuri depăşeau cu mult numărul de calorii pentru întreaga zi. „Meniurile par concepute cu intenţia de a-i îmbolnăvi pe copii de obezitate sau diabet“, a spus Margo Wootan, directoarea departamentului de nutriţie al institutului. (Vasile Decu)

Cf. sursa.

Psa. Gianina

Profeţiile mariologice ale Scripturii: Fac. 3, 15 [ ed. BOR 2001, LXX şi VUL][ 1]

Găsiţi aici fila audio.

Pr. Dorin

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno