Mihail Eminescu a stat pe strada Lipscani când lucra la ziarul Timpul
[viddler id=6f879a8d&w=437&h=370]
Pr. Dorin
Zi: 18 august 2008
Bucureştiul de dedesubt
[viddler id=f9c1bd39&w=437&h=370]
Pr. Dorin
Nişte puteri de cercei de aur
Pr. Dorin
Aşteptare de dor
Dacă nu eşti cu mine
niciun cântec nu are culoare
nici viaţa nu are miros
nici lumina nu are savoare
nici floarea nu se deschide
şi străzile sunt pline cu gunoaie
da, pe străzi se plimbă umbre
arterele sunt sfâşiate
şi niciun om nu îmi înmiresmează inima
aşa ca tine
şi mâinile şi picioarele n-au sens
blocurile n-au sens
frunzele mă privesc cu ochii deşerţi
pâlnia vieţii curge spre niciunde
aşa că vino mai repede
întoarce-te degrabă
să mergem către clipa în care
vom fi una
Psa. Gianina
Paradoxal
Ce, nu vi se pare frumos ceea ce vedeţi mai sus…omul remodelat astfel? Înseamnă că n-aveţi gusturi…pe măsura emancipării umane! Am întrebat odată un tânăr de vreo 16 ani:
– Nu te doare?
– Ba da, mă doare ăsta din buză (mai avea şi 3 cercei în ureche), da’ numai când râd sau vorbesc mai mult. În rest… nu mă doare. Mă făcea una odată să râd în autobuz…şi nu puteam. Aia se mira de ce nu râd, până i-am zis că e nasoală, ca să mă lase în pace…că mă durea. Mi la pus unu’ în parc, fără anestezic. Îmi venea să plâng, da’ era lume…n-am plâns o lacrimă! Ce să fac, altfel nu atrag cu nimic atenţia…trebuie să atrag şi eu cumva atenţia…
Ce mai…ca să trăieşti în capitală sau ca să fii cool, trebuie să faci multe, inimaginabil de multe, altfel nu eşti…interesant. N-ai putea fi interesant şi fără să faci atât de multe lucruri care îţi pierd timpul, banii şi îţi mutilează corpul? Nu! Nu şi nu! Dacă n-ai pielea tăbăcită la solar, dacă n-ai celulare bengoase, cu display de 2 m, câteva cuie bătute în sprâncene şi un şirag de cercei în urechi…nu eşti om.
Nici tu nu eşti om dacă nu eşti om ca el sau ca ea. Pentru că unul ca el sau una ca ea dau tonul la umanitate. Ei sunt path-ul spre viitor, future – cum am auzit că se zice în filme, un viitor care nu e viitor dacă nu e haotic, dacă nu e dezaxat de paranormal. Oamenii se panichează, intră în sevraj dacă e prea multă linişte, prea multă normalitate…dacă nu-şi primesc procentul de anormalitate.
Noi trebuie să mâncăm adrenalină pe pâine, să ne sculăm fascinaţi de viteza adrenalinei care să ne facă superluminici. Nu contează că nu suntem superluminici, nu contează că ne torturăm singuri, că ne mutilăm fizic şi psihic, în toate felurile. Dacă automutilarea corespunde unui stil de viaţă, atunci stilul este viaţa, cum spunea Buffon, încă de acum trei secole.
Dacă nebunia unei patimi sau a tuturor patimilor e un ideal de viaţă şi o ideologie de mase, trebuie să laşi nebunia în pace, chiar dacă ea străpunge trupuri şi le maltratează, le schingiuieşte în modul cel mai oribil cu putinţă, dar şi cel mai evident cu putinţă. Ţi se cere nu doar să respecţi libertatea nebuniei, ci şi să te conformezi ei, să te instalezi comod în noua viziune a libertăţii de exprimare.
Ca ortodox, nu poţi să nu stai să te întrebi: de ce rugăciunile noastre de exorcizare sunt o rămăşiţă a obscurantismului medieval, pentru unii, iar bodypiercing-ul sau alte sporturi care stâlcesc fiinţa umană nu le par deloc aceloraşi oameni ca epave recondiţionate ale celui mai involut şi mai sălbatic păgânism, ale unor timpuri la care n-am mai dori să ne mai întoarcem niciodată?
Psa. Gianina Picioruş
Locurile tipologice mariologice de la Fac. 8, 11 şi 28, 12
Download this episode (14 min)
***
Fac. 8, 11
Acatistul Adormirii Maicii Domnului, Icos 5, stih 4: „stâlparea porumbiţei, cea din mâna lui Noe”.
LXX : ” şi avea o frunză de măslin în ciocul gurii lui [kai. eivcen fu,llon evlai,aj ka,rfoj evn tw/ sto,mati auvth/j]”. Aici pentru fontul nostru de greacă veche.
VUL : ” portans ramum olivae”
BOR 2001: „avea în cioc o ramură verde de măslin”
***
Fac. 28, 12
LXX : „kai. evnupnia,sqh kai. ivdou. kli,max evsthrigme,nh evn th/| gh/| h-j h` kefalh. avfiknei/to eivj to.n ouvrano,n kai. oi` a;ggeloi tou/ qeou/ avne,bainon kai. kate,bainon evpV auvth/j„
Trad. noastră la LXX : „Şi a avut o vedenie şi – iată! – o scară era fixată în pământ, al cărei capăt străpungea/intra în cer şi îngerii lui Dumnezeu se urcau şi se coborau pe ea”.
BOR 2001 [ ed. ÎPS Bartolomeu Anania]: ” Şi a avut un vis. Iată, o scară era sprijinită pe pământ, al cărei vârf atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pea ea”.
VUL : ” viditque in somnis scalam stantem super terram et cacumen illius tangens caelum angelos quoque Dei ascendentes et descendentes per eam”.
Trad. noastră la VUL : ” şi a văzut în somn o scară stând pe pământ, al cărei capăt atingea/străpungea cerul [şi], de asemenea, pe îngerii lui Dumnezeu urcând şi coborând pe ea”.
***
Corespondent noutestamentar al lui Fac 28, 12 este In. 1, 51:
BOR 1988: ” Şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului”.
Pr. Dorin
De profondis
Dumnezeule, Dor sublim, de ce Te-am părăsit?
De ce-am plecat adesea în ţări unde nu Te mai vezi?
De ce m-am scufundat în ceaţă?
Dumnezeule, Viaţa mea, dacă Tu nu m-ai căuta
Ar fi numai o singurătate imensă
Un pustiu atât de pustiu
Încât nimic n-ar mai răsări pe pământ.
Dumnezeule, Iubire Sfântă,
Smulge-mă întunericului!
Dă-mi înţelegerea suferinţei,
Iarăşi şi iarăşi acoperă-mi ochii cu smerenie!
Dumnezeul meu, Viaţa mea,
Frumuseţea cea veşnică,
Lumina şi veşmântul sufletelor noastre,
Adumbreşte şi inimile noastre.
Tu ştii că sufletul meu Te caută cu dor
Chiar dacă ochi-mi sunt adesea
Îngreunaţi de somnul vieţii acesteia.
Mai presus de dragostea Ta n-am cunoscut nimic mai arzător
Pe pământ.
Fii mie Înviere, Înviere dulce şi Lumină lină,
Adiere de veşnicie,
Ridicare din adânc,
Iarăşi şi iarăşi întoarcere la viaţă.
Psa. Gianina