Aripa gândului

Dacă mă tai în gândul tău…cine ştie?

Dacă gândul tău nici nu apare

şi nici nu dispare…cine ştie?

Pentru că tu taci ca o muscă …

cine să mai vorbească

limba română pe multiple voci?

Măi, limba română nu se tace,

ci se vorbeşte!

Ea e de vorbit şi de iubit,

de explicit,

de desfrunzit,

de împădurit.

Că de aia nu mai plouă cu gânduri…

pentru că aţi despădurit

semnificaţiile limbii române!

Nu mai plouă nici cu ouă,

nici cu dolari, nici cu

genii,

ci plouă numai cu insolenţă,

cu demenţă, cu persistenţă.

Alo, aici un vorbitor de limbă română!…

Caut un alt vorbitor de limbă română,

care să nu spună vreodată,

adică niciodată,

că i s-au terminat cuvintele şi nu mai

ştie ce să spună.

Cum, fratele meu,

nu mai ai ce să spui?!!!

Spune şi tu despre cuci, melci, hard discuri,

teoreme, excavaţii, pronosticuri…

Spune şi tu ceva,

nu mai sta ca statuia lui Lenin

pe care au dărâmat-o ăştia!

Zi, mă, ceva, n-auzi?!!!

…într-un târziu

îşi scoase şuruburile muzicii din urechi, şi

mă întrebă:

-…Ai zis ceva?!….

-Nu!… Dormi mai departe!

Pr. Dorin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *