Un monument închinat eroilor Revoluţiei Române din decembrie 1989 aflat în parcul din faţa Bisericii Creţulescu din Bucureşti.

Nu ştim autorul, nici titlul lucrării.

Încercăm o decodificare plurală a mesajului:

1. Chiar şi când ne-am simţit îngenunchiaţi de regimul comunist dictatorial…am avut mâinile, glasurile, gândurile îndreptate spre cer şi ne-am dorit libertatea.

2. Vigoarea poporului român se vede din aceea că nu a rămas niciodată pasiv umilinţei…deşi a răbdat în tăcere.

3. Exprimă răbdarea poporului român, care nu are faţă, nu e personalizată, dar este exprimată dinamic prin aceea că mâinile sau picioarele reprezentate aici sunt la un loc, unitare, dar se agită, cer, reclamă…

4. Avem 6 membre prinse într-un trunchi comun. Dacă trunchiul comun reprezintă creierul acestei fiinţe simbolice, atunci această fiinţă reacţionează energic.

5. Dacă privim de jos în sus, observăm că avem de-a face cu o fiinţă îngenunchiată care are 6 braţe…lucru care ne întoarce la ideea că ne-am ridicat din propria noastră durere în decembrie 1989 şi am reacţionat împotriva dictaturii comuniste cu o bărbăţie înfricoşătoare, atâta timp cât un singur om părea să aibă forţa… a trei oameni.

Pr. Dorin

Did you like this? Share it: