Când nu ne văd românii, ne iubeşte Americanul

Părintele Gabriel Militaru ne-a scris aseară un comentariu ca să ne de-a de veste că părintele Ştefan Freeman/Americanul, cum îi zicem noi, ne publicitează. Iată comentariul său entuziast:

„Doamne ajuta, draga Parinte Dorin! Cu multa placere, va fac cunoscut ( asta in cazul in care nu cunoasteti deja) ca sunteti promovat si de blogul Parintelui Stephen “priest at St. Anne Orhodox Church (OCA) in Oakridge, TN”.

Vizionati: http://fatherstephen.wordpress.com

Marturisesc ca mi-a facut o deosebita placere sa observ ca pe blogul parintelui Stephen singurul site romanesc era al sfintiei voastre.

Mult inainte!

Cu dragoste in Hristos Domnul,

Pr. Gabriel Militaru”

********************

Dragă Părinte Gabriel,

vă mulţumim pentru că sunteţi entuziast în ceea ce ne priveşte, pentru că, entuziasmul din jurul nostru e atât de firav încât se confundă cu inexistenţa. Când cineva este entuziast înseamnă că e om şi că nu a devenit neom, lucru, de altfel, la ordinea zilei în contemporaneitatea noastră năucitoare.

Iar noi ne bucurăm pentru dv., după cum ne bucurăm de faptul, că părintele Ştefan Americanul a fost primul creator de online care ne-a pus în blogroll-ul său, încă din decembrie 2006, la câteva zile după iniţierea platformei noastre şi că, în fapt, ne-a băgat în seamă cel mai mare creator de online ortodox american.

Cum de a făcut-o tocmai el, când nimeni nu ne vedea în… România? Poate că gustul măreţiei şi simţul adevăratei experienţe se recunosc imediat şi se cinstesc, în ciuda ultimei limite online: limba pe care o vorbim. Însă problema limbii, sperăm, că va fi înlăturată în scurt timp, datorită noilor motoare de traducere instant ale blogurilor noastre şi, atunci, ne vom cunoaşte faţă către faţă munca, iubirea, dăruirea, omenitatea.

Părintele Ştefan este un om al muncii, al excelenţei, al probităţii morale şi al profundei experienţe duhovniceşti, liturgice şi familiale. De la Sfinţia sa am învăţat delicateţea de a privi calm, atent, imparţial lucrurile, de a fi constant şi cinstit cu tine însuţi şi de a căuta, de a căuta continuu noutatea personală a credinţei ortodoxe, adică credinţa ortodoxă din oameni, din oamenii vii, din oamenii care o trăiesc.

În cei 3 ani de online am tradus mai multe din articolele sale în română, Sfinţia sa ne-a cunoscut din ceea ce i-am scris şi din ce i-au tradus nişte credincioşi români din parohia sa de la noi de pe blog, datorită nouă s-a apropiat şi mai mult de spiritualitatea ortodoxă românească şi de teologia părintelui profesor Dumitru Stăniloae pe care o studiază cu nesaţ, şi credem, că astfel de oameni, astfel de convertiţi care asimilează de peste tot sunt adevăratele minuni ale harului lui Dumnezeu.

Noi cinstim în Sfinţia sa continua capacitate de a se reconverti şi de a asimila de peste tot, absolut orice, dăruirea continuă pentru parohienii săi şi pentru toţi credincioşii ortodocşi care înţeleg limba engleză, şi, din octombrie 2006 până astăzi a arătat, în mod constant, ce înseamnă să îţi pese de toată ecumenicitatea credinţei ortodoxe, adică de tot cel care înţelege limba în care el scrie.

Şi astfel, s-a dovedit din nou spusa Domnului, că Profetul nu e văzut bine de ai lui…pentru că ai lui îl văd în culori. Da, ştiam că ne publicitează şi, mai ştim, că se roagă pentru noi şi ne iubeşte mult şi noi la fel. Şi, nu ne-am întâlnit niciodată [ cât de curând va vizita România, şi , poate o să ne întâlnim], ci ne-am cunoscut din ceea ce scriem şi publicăm la nivel online…dar ne cunoaştem de când lumea.

Iar Sfinţia sa are 60 de ani…şi noi 30 de ani. Şi, diferenţa de vârstă, limba şi depărtarea…s-au dovedit lucruri care nu impietează bunul simţ şi consideraţia profundă pe care trebuie să ne-o datorăm unii altora.

Poate că putem învăţa cu toţii din situaţia asta eclesială…dintre un ortodox american, preot şi masterand în Teologia icoanelor şi un…ortodox român, preot şi doctorand în Teologia slavei Treimii! Pentru că, ne-au apropiat aceeaşi slavă a lui Dumnezeu, pe care o trăim amândoi, aceleaşi dogme, aceleaşi slujbe, aceeaşi Treime…şi nu interese de clan, partipriuri şi şuşanele.

Pr. Dorin