În „Blog Toplist. com” nu am căzut niciodată sub locul 30 de un an şi ceva de zile

Adică acolo unde nu există manipulare a ratingului…suntem singurul blog românesc religios care performăm împotriva tuturor religiilor lumii la un loc.

A se vedea aici.

Adică există acolo, undeva, un adevăr care nu poate fi biruit de nimeni…chiar dacă toţi îi dau în cap…acestui adevăr. La fel s-a petrecut cu noi şi în Wp. 100. ro timp de 2 ani de zile.

Până când blogării nu au început să se autovoteze nebuneşte – şi asta a început în vara lui 2007 – ratingul normal al unui blog, care sta în top 100 ro era de 1000 şi ceva vizite pe zi.

Noi ne-am păstrat ratingul nostru tradiţional…ştim care e traficul, şi de aceea spunem celor care vor să audă…că ce văd acum…sunt lideri de carton.

Pr. Dorin

Ratingul podcasturilor noastre în ultimele luni ale lui 2008

Adică ce s-a downloadat…numai după contul de aici.

Avem o evidenţă zilnică a downloadului.

Tocmai de aceea dăm numai finalul lunii…pentru că altfel ar trebui să facem prea multe poze.

Dacă doriţi să vedeţi câte ore din viaţa noastră v-am dăruit în mod gratuit, deşi nu ne-aţi plătit, nu ne cunoaşteţi şi nu vă pasă de noi…intraţi pe platforma podcasturilor noastre, luaţi fiecare podcast în parte şi faceţi socoteala…la minute.

Şi podcasturile de aici sunt înregistrate… în niciun an!

Ce s-ar întâmpla dacă am fi 30 de inşi pe acest blog…şi am înregistra fiecare câte…100 de ore pe lună?

Ce s-ar întâmpla dacă am fi…sfinţi şi nu…struţi?

Ce s-ar întâmpla dacă nu am fi leneşi?

Pr. Dorin

Ce zice Blog Rank despre noi dar şi alţii

Zice că:

Şi, scumpii noştri, afişarea ratingului nu înseamnă infatuare…ci un elogiu adus dumneavoastră, celor care ne vizitaţi…pentru că aveţi ce citi la noi pe blog, aproape zilnic. Adică noi vă furnizăm nişte date, orice punem noi, gratuit. Dumneavoastră veniţi şi citiţi, audiaţi, vedeţi…şi plecaţi, plecaţi cumva, cu gândurile şi înţelegerile dv.

Ca să vedeţi cât de greu sau de uşor e să fii performant în mod zilnic vă rugăm să încercaţi şi dv. să vă faceţi un blog şi să scrieţi orice…şi să ne chemaţi şi pe noi să îl vizităm şi să vedem dacă ne puteţi fideliza, dacă ne puteţi capta zilnic. La o primă impresie tot ageamiul este expert. Însă, dacă te apuci o săptămână, o lună de blogging, vă veţi da seama că e o greutate uluitoare…pentru că dv. trebuie să fiţi scriitorii, corectorii blogului, oamenii cu idei, oamenii care trebuie să vă autopromovaţi, oamenii care să ţineţi în palme pe alţi oameni.

Şi ca să faceţi asta…trebuie să aveţi spate, adică cunoştinţe multiple, idei, trebuie să fiţi ageri de minte, de mână, să interacţionaţi în ritmuri rapide, de domeniul secundelor. În online minutul e deja săptămână. Dacă poţi să fii… eşti şi dacă eşti online se observă.

Ratingul nostru pe luna septembrie 2008, în doar… nouă zile este de:

Dacă s-a intrat la noi pe blog de 10.000 de ori în nouă zile înseamnă că avem ce oferi, că ştim să atragem pe oameni, că îi ţinem în palmă, că suntem în stare să comunicăm eficient şi calitativ.

Cum arată blogul nostru acum, la ora serii, pe 9 septembrie 2008?

Ce s-ar întâmpla – lucru de reflectat! – dacă în loc de doi inşi, pe acest blog ar scrie…10? Zece la fel ca noi. Dar dacă ar scrie, ar înregistra, ar filma, ar intervieva, ar fotografia, am avea venituri şi excursii aranjate…atâţi oameni cât sunt în sfafful unui ziar naţional sau la o televiziune?

Ce ar fi Teologie pentru azi dacă la ea ar scrie 100 dintr-o parohie? Dar o mie dintr-o …episcopie? Dar 100.000 dintr-o patriarhie ca Patriarhia Română…măcar un articol la trei zile?

Ce am putea fi, dacă am scrie, cu 30 de inşi dedicaţi ca şi noi…cel mai bun blog ortodox din România şi al nostru ar fi mai performant decât toate ziarele româneşti la un loc, care şi aşa se ocupă cu nimicuri?

Dacă baptiştii care nu le au cu scrisul, dacă ortodocşii noştri care sunt ipocriţi şi micuţi la suflet…se luptă cu noi, cu doi inşi, considerându-ne pericolul credibilităţii lor de paie…ce s-ar întâmpla dacă de mâine – o, Doamne, ce minune imensă ar fi ! – am fi 30 de inşi aici pentru binele Bisericii noastre şi pentru performanţe de bun simţ?

Adică unul să se ocupe de traduceri, altul de ştiri, altul de interviuri, altul de editat texte, alţii să facă talk showuri teologice în direct, câte vreo 4 pe zi măcar, alţii să polemizeze, alţii să predice iar alţii să comunice non-stop la nivel online, şi apoi colaboratori care să sondeze strada, mahalaua, taverna, spitalul, şcoala, satul, pe cei pe care nu îi vede nimeni şi toţi să îi audă.

Nici nu vă închipuiţi câte pot să facă o mână de ortodocşi docţi, şcoliţi, adânciţi în duhovnicie şi bunul simţ, pentru o Românie care abia mai are…18 milioane de oameni! Dacă am fi treizeci, trup şi suflet, ca noi…am bulversa tot ce înseamnă media în România. Am arăta ce înseamnă să fii ortodox de secol 21, ortodox care ştie şi pe ale Bisericii şi pe ale lumii.

Dacă suntem slabi…suntem pentru că suntem neuniţi.

Şi prostia ortodocşilor stă tocmai în laşitatea de a nu fi fraţi unii cu alţii şi de a nu avea bun simţ!

Pr. Dorin

Şi iată cum arată „Teologie pentru azi”, în formatul xxxx, pe care ni l-a făcut pretenaru Sceptik. Nu rataţi ocazia!

Şi iată că ne-am făcut cu dublură de „Teologie pentru azi”, în varianta lui Sceptik! Deci băiatu’ care îşi bagă şi îşi scoate din ierarhie…ştie să facă şi aşa ceva. Aşa că, după maistrul Scardaneli care se ocupă de Mihail Neamţu, apare şi maistru schepticu – adică, după ateul lui…şi un necredincios care se ocupă de noi.

Staţi pe fază…că ăsta copiază tot ce-i place de la noi!

Deci intraţi la Sceptick, la apărătorul Ortodoxiei româneşti, care ne-a făcut surpriza minunată a acestei reduplicări a unor articole de pe blogul nostru…şi observaţi autenticitatea vocaţiei sale ortodoxe.

Pr. Dorin

El era spectral ca umbra unei idei, a ghimp de cactus mirosea spinarea ei…

Urmează: Cea mai frumoasă zi din viaţa mea de blogăr

Până vine fila specială, poezie, vere!

El era încântător ca un fariseu adânc mirositor,

fiecare mic articol era asurzitor,

sub tasta lui…sângele adânc gâlgâia,

dorul de prostie pe loc te cuprindea,

îţi venea să pleci şi să evanghelizezi,

ăst pământ viran să îl catapultezi,

ca să dea şi el tributul pe la USA,

de unde Cruceraş…îşi ia pensia.

*

Între două oceane numai el era gând…

peste tot…mirosea a pământ.

[viddler id=6a244f51&w=437&h=370]

Pr. Dorin

Ştab, stand, ştrand…ca în germană

1. „Ăla a lu’ Pantilie…a ajuns mare ştab, vere…Şi-a luat maşână dân Spania, că a muncit p-acolo, s-a dăscurcat şi acu are ditamai maşinoiu’ şi viloiu’ în curte…”. De unde ştab? Ce este ştabul? În germană Stab înseamnă baston, vergea [sensul 1]. Românul a văzut cum stă treaba cu Stab-ul german, cu ăla care conduce, care are inelul şi bastonul curţii, care are banul în cont…şi îi zice acum fiecărui farsor…ştab, care fură de rupe…pentru că legile noastre sunt relaxate.

2. Standul de cărţi, standul de maşini, standul de rochii de mireasă…Stand în limba germană : 1. stare, 2. situaţie, poziţie; 3. stadiu. Aşa că, în primul rând când ai stand cu cărţi…depinde unde îl ai…pentru că Stand spune în primul rând ceva despre popularitatea/evidenţa ta.

3. Vara, bucureşteanul înfocat de soare, se îmbracă sumar şi se aruncă în…ştrand. Ideea e că Strand înseamnă : 1. ţărm, coastă şi 2. plajă. Noi, ne cam ştiind termenul confundăm porţiunea de lângă apă…cu apa. Şi, dacă ne aruncăm în …ştrand…putem să ne băgăm capul în ghips.

Dacă eşti ştab…ai stand…şi stai pe ştrand…şi priveşti apusul de soare…cu o răcoritoare în mână!

Pr. Dorin