Zice că:

Şi, scumpii noştri, afişarea ratingului nu înseamnă infatuare…ci un elogiu adus dumneavoastră, celor care ne vizitaţi…pentru că aveţi ce citi la noi pe blog, aproape zilnic. Adică noi vă furnizăm nişte date, orice punem noi, gratuit. Dumneavoastră veniţi şi citiţi, audiaţi, vedeţi…şi plecaţi, plecaţi cumva, cu gândurile şi înţelegerile dv.

Ca să vedeţi cât de greu sau de uşor e să fii performant în mod zilnic vă rugăm să încercaţi şi dv. să vă faceţi un blog şi să scrieţi orice…şi să ne chemaţi şi pe noi să îl vizităm şi să vedem dacă ne puteţi fideliza, dacă ne puteţi capta zilnic. La o primă impresie tot ageamiul este expert. Însă, dacă te apuci o săptămână, o lună de blogging, vă veţi da seama că e o greutate uluitoare…pentru că dv. trebuie să fiţi scriitorii, corectorii blogului, oamenii cu idei, oamenii care trebuie să vă autopromovaţi, oamenii care să ţineţi în palme pe alţi oameni.

Şi ca să faceţi asta…trebuie să aveţi spate, adică cunoştinţe multiple, idei, trebuie să fiţi ageri de minte, de mână, să interacţionaţi în ritmuri rapide, de domeniul secundelor. În online minutul e deja săptămână. Dacă poţi să fii… eşti şi dacă eşti online se observă.

Ratingul nostru pe luna septembrie 2008, în doar… nouă zile este de:

Dacă s-a intrat la noi pe blog de 10.000 de ori în nouă zile înseamnă că avem ce oferi, că ştim să atragem pe oameni, că îi ţinem în palmă, că suntem în stare să comunicăm eficient şi calitativ.

Cum arată blogul nostru acum, la ora serii, pe 9 septembrie 2008?

Ce s-ar întâmpla – lucru de reflectat! – dacă în loc de doi inşi, pe acest blog ar scrie…10? Zece la fel ca noi. Dar dacă ar scrie, ar înregistra, ar filma, ar intervieva, ar fotografia, am avea venituri şi excursii aranjate…atâţi oameni cât sunt în sfafful unui ziar naţional sau la o televiziune?

Ce ar fi Teologie pentru azi dacă la ea ar scrie 100 dintr-o parohie? Dar o mie dintr-o …episcopie? Dar 100.000 dintr-o patriarhie ca Patriarhia Română…măcar un articol la trei zile?

Ce am putea fi, dacă am scrie, cu 30 de inşi dedicaţi ca şi noi…cel mai bun blog ortodox din România şi al nostru ar fi mai performant decât toate ziarele româneşti la un loc, care şi aşa se ocupă cu nimicuri?

Dacă baptiştii care nu le au cu scrisul, dacă ortodocşii noştri care sunt ipocriţi şi micuţi la suflet…se luptă cu noi, cu doi inşi, considerându-ne pericolul credibilităţii lor de paie…ce s-ar întâmpla dacă de mâine – o, Doamne, ce minune imensă ar fi ! – am fi 30 de inşi aici pentru binele Bisericii noastre şi pentru performanţe de bun simţ?

Adică unul să se ocupe de traduceri, altul de ştiri, altul de interviuri, altul de editat texte, alţii să facă talk showuri teologice în direct, câte vreo 4 pe zi măcar, alţii să polemizeze, alţii să predice iar alţii să comunice non-stop la nivel online, şi apoi colaboratori care să sondeze strada, mahalaua, taverna, spitalul, şcoala, satul, pe cei pe care nu îi vede nimeni şi toţi să îi audă.

Nici nu vă închipuiţi câte pot să facă o mână de ortodocşi docţi, şcoliţi, adânciţi în duhovnicie şi bunul simţ, pentru o Românie care abia mai are…18 milioane de oameni! Dacă am fi treizeci, trup şi suflet, ca noi…am bulversa tot ce înseamnă media în România. Am arăta ce înseamnă să fii ortodox de secol 21, ortodox care ştie şi pe ale Bisericii şi pe ale lumii.

Dacă suntem slabi…suntem pentru că suntem neuniţi.

Şi prostia ortodocşilor stă tocmai în laşitatea de a nu fi fraţi unii cu alţii şi de a nu avea bun simţ!

Pr. Dorin

Did you like this? Share it: