El era spectral ca umbra unei idei, a ghimp de cactus mirosea spinarea ei…
Urmează: Cea mai frumoasă zi din viaţa mea de blogăr…
Până vine fila specială, poezie, vere!
El era încântător ca un fariseu adânc mirositor,
fiecare mic articol era asurzitor,
sub tasta lui…sângele adânc gâlgâia,
dorul de prostie pe loc te cuprindea,
îţi venea să pleci şi să evanghelizezi,
ăst pământ viran să îl catapultezi,
ca să dea şi el tributul pe la USA,
de unde Cruceraş…îşi ia pensia.
*
Între două oceane numai el era gând…
peste tot…mirosea a pământ.
[viddler id=6a244f51&w=437&h=370]
Pr. Dorin
Dorine, tu esti obsedat!
Pentru ce esti atat de rau?
Iubitul nostru,
noi suntem foarte politicoşi cu Reverenţa sa…fapt pentru care i-am şi propus să îi publicăm orice fotografie vrea ca să ne trimită la noi pe blog.
E un gest de curtoazie „cinstit”: se îmbină în el curtoazia cu …adevărurile „propovăduirii baptiste din România”.
E o naraţiune prietenos-critică, ca, de altfel, multele comentarii ale dv., pe care, din multă dragoste faţă de noi, ni le-aţi scris…iar noi, din multă dragoste faţă de dv., le-am şters.
Vă dorim o zi baptistă de septembrie şi numai bine!