Pentru unele minţi bolnave care denigrează numele de ortodox¸ a scrie împotriva pornografiei echivalează cu a scrie pornografie. Însă nici nu e lucru de mirare că ouă o asemenea cugetare nişte oameni care se întreabă, plăpânzi de inocenţă, la ce anume foloseşte cugetarea. E o contradicţie în termeni, un nod gordian pe care să-l dezlege cei care au decretat că nu ne trebuie intelectuali în Biserică.

Adică, nici nu ştiu cu ce-au gândit, pentru că ei nu gândeşte. Pur şi simplu, ei nu foloseşte gândirea. Cică au citit la Sfinţii Părinţi că trebuie să trăieşti fără să gândeşti. Şi au emis ei de profondis, din adâncul adâncurilor de nedescris al fiinţei lor anoetice şi antinoetice, o nouă erezie înrudită cu cea a lui Apolinarie, cum că anume Dumnezeu a creat degeaba mintea umană, pentru că ea nu e de folos oamenilor în Biserică.

Dar ce ne trebuie în Biserică, frate? Lumânări? Scaune? Mese? Stâlpi de lemn-tănase? Credincioşi acerebraţi, adică descreieraţi? Ca să nu mai vorbim de faptul că toţi ateii şi ereticii au pus de-un banchet la auzul veştii.

Adică, tocmai le-nchisese părintele Dorin gura baptiştilor care miroseau luna cu nasul de mândrie că ei şi numai ei gândeşte despre credinţă pe net, pe când ortodocşii e doar mioritici paseişti, că veni un frate ungurean şi cu cel vrâncean şi puseră de-un omor pe net, ca să tacă odată din gură acel preot a cărui mustrare nu mai pot ei să o suporte, de sfinţi ce sunt.

Tocmai ne certaserăm pe blog cu filozofii şi cu ateii vremurilor postmoderne, care susţin că Biserica Ortodoxă e formată dintr-o turmă necugetătoare, dintr-o populaţie vegetativă cerebral, şi tocmai se străduise părintele Dorin să arate ce înălţime are mintea Teologilor Bisericii, în comparaţie cu prostiuţele filozofilor, că au venit, mări, apărătorii Ortodoxiei peste noi ca să ne declare sus şi tare că ei nu gândeşte, că la ei organul numit intelect e somnolent!!!

Şi tocmai cel care se luptă cu toate patimile lumii contemporane postmoderne şi are curajul să le explice pe înţelesul tuturor şi să le dejoace fariseismul, să le smulgă masca inocenţei cu care amăgesc pe cei naivi sau prea grăbiţi ca să mai stea să discearnă realitatea în care trăiesc, tocmai el este amăgitorul şi smintitorul bieţilor frăţiori ortodocşi, care stau cu sensibilitatea mărită degeaba la soare, şi nu gândeşte nimic ca să nu se ispitească, ci doar stă… stă… stă… şi iar stă, cu mâinile în sân, sugându-şi prunceşte degetul şi aşteptând să contracareze tentativa vreunui preot ortodox de a le strivi delicateţea şi frăgezimea sufletului.

Şi ce să mai zicem de puritatea lor duhovnicească, când însăşi lupta pe care o duc ei o vădeşte? Ce-am mai putea zice, când dovada e în faţa ochilor? Şi totuşi, îndrăznim să zicem că smintiţii noştri fraţi, dacă nu vedeau nişte femei semigoale din nişte reclame postate pe blogul Teologie pentru azi, ei, frate, nici prin vis nu visase că ar putea exista femei!

Că eu, spre exemplu, fraţii mei, când mă plimb prin Unirii sau prin Obor sau pe oriunde prin Bucureşti, nu aud decât Liturghia dimineaţa şi seara Vecernia, în toate pieţele şi magazinele şi chiar la megafoane pe stradă şi nu văd decât Sfinte Icoane pe sub formă de postere pe toate străzile. Aşa încât e sigur că… nu o puteţi vedea pe Mihaela Rădulescu decât pe Teologie pentru azi. Şi nici nu se puteau sminti sărmanii pruncuţi la suflet decât lecturând postările noastre, care avertizează împotriva prostiei şi a patimilor degenerate.

Şi totuşi, fraţii mei, am şi eu o întrebare inutilă pentru cei care au minte degeaba în cutia craniană: cum puteţi gândi, dacă nu gândiţi sau cum puteţi scrie, dacă intelectul vă este inutilizabil?

Psa. Gianina Picioruş

Did you like this? Share it: