Între cele două verbe, a sfinţi şi a asfinţi, nu este numai o coincidenţă sonoră, ci chiar o sinonimie, pentru că sensurile lor erau mai demult identice.

Aşa încât se spunea Soarele a sfinţit, cu sensul obişnuit de a apus, a asfinţit. Însă nu credem că e vorba de coincidenţe lingvistice. Dimpotrivă, credem că disocierea dintre sensurile celor doi termeni s-a făcut recent, pentru a nu produce confuzii.

Dar sfinţitul soarelui este o sintagmă cu evidente şi profunderi implicaţii teologice ortodoxe. Pentru că soarele acesta care se vede pe cer este paradigma în plan simbolic a Soarelui Hristos care luminează din veşnicie şi va lumina pe toţi Sfinţii în Împărăţia Cerurilor.

Iar Soarele cel veşnic pentru noi S-a îmbrăcat împărăteşte în purpura preasfânt sângelui Său şi a asfinţit în mormânt, pentru a ne sfinţi pe noi şi ca să ne înalţe iarăşi pe Cerul neînserat al Împărăţiei Sale, în Raiul Sfinţilor.

Părinţii noştri care au auzit în Biserică această predică, au cunoscut că moartea şi jertfa sfinţesc şi au cinstit până şi în sfinţirea soarelui icoana morţii Domnului şi a mântuirii noastre.

Psa. Gianina Picioruş

Did you like this? Share it: