Două recensăminte: agricol [2010] şi al populaţiei şi locuinţelor [ 2011]

„Mulţumind pentru primire, domnul preşedinte Vergil Voineagu a făcut o scurtă prezentare a activităţii Institutului Naţional de Statistică – de la a cărui înfiinţare se vor împlini 150 de ani în 2009 – şi l-a informat pe Preafericitul Părinte Patriarh Daniel despre organizarea în România a unui nou recensământ agricol (2010), precum şi a recensământului populaţiei şi locuinţelor (2011).”

Cf. sursa.

Pr. Dorin

540 de lei: salariul mediu pe economie de la 1 octombrie 2008

Majorarea salariului minim brut garantat pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie, faţă de cel aflat în plată în prezent, este de 8% pentru un program complet – de 170 de ore pe lună Tot în aceeaşi şedinţă, Guvernul a aprobat alocarea suplimentară a 700.000 de lei pentru reconstrucţia şi reparaţia caselor afectate de inundaţiile din luna iulie din judeţele din nordul ţării

Guvernul a decis, în şedinţa de miercuri, să majoreze salariul minim de la 500 la 540 de lei, începând cu 1 octombrie, şi la 600 de lei de la 1 ianuarie 2009, conform acordului încheiat în iulie cu sindicatele şi patronatele. Purtătorul de cuvânt al Guvernului, Camelia Spătaru, a declarat că majorarea salariului minim brut garantat pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie, faţă de cel aflat în plată în prezent, este de 8% pentru un program complet – de 170 de ore pe lună. Creşterea operată de la 1 ianuarie 2009 va reprezenta o creştere de 11% faţă de cei 540 de lei.

De asemenea, potrivit hotărârii de guvern adoptate miercuri, Executivul va analiza în luna iunie 2009, împreună cu partenerii sociali, valoarea realizată a câştigului mediu brut lunar pentru primele patru luni ale anului viitor. „În situaţia în care se constată abateri mai mari de 5% pe câştigul salarial mediu brut lunar realizat faţă de cel prognozat, Guvernul va modifica printr-o hotărâre salariul minim brut de la 1 iulie 2009, astfel încât ponderea acestuia din salariul mediu brut să fie de 33%“, a precizat Camelia Spătaru.

Potrivit Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, din cei 6,4 milioane de angajaţi care au depuse fişe fiscale privind veniturile din funcţia de bază pentru anul 2007 sunt plătiţi cu salariul minim pe economie 3,94 milioane, adică 61,5% din numărul total. Conform legislaţiei în vigoare, stabilirea pentru salariaţi, prin încheierea unui contract individual de muncă, de salarii de bază sub nivelul de 540 de lei hotărât de Guvern constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 la 2.000 de lei.

A fost majorată şi suma pentru combaterea efectelor inundaţiilor

Tot în aceeaşi şedinţă, Guvernul a aprobat alocarea suplimentară a 700.000 de lei pentru reconstrucţia şi reparaţia caselor afectate de inundaţiile din luna iulie din judeţele din nordul ţării. „Această suplimentare a fost necesară întrucât, în urma reevaluării, a crescut numărul de case care au nevoie de reconsolidare şi reconstrucţie“, a declarat purtătorul de cuvânt al Guvernului, Camelia Spătaru, într-o conferinţă de presă, la finalul şedinţei. De asemenea, prin hotărârea de guvern aprobată miercuri este prevăzut sprijin material pentru persoanele care doresc să îşi reconstruiască casa în regie proprie. Ministrul Internelor şi Reformei Administrative, Cristian David, a prezentat în şedinţa, la solicitarea premierului, o informare referitoare la situaţia reconstrucţiei caselor din judeţele afectate de inundaţii.

Astfel, potrivit cifrelor rezultate în urma reevaluării întreprinse de autorităţi şi prezentate de ministrul David, inundaţiile au afectat 6.236 de case, dintre care 1.634 vor fi reconstruite, 4.251 necesită reparaţii, iar peste 300 lucrări de consolidare. Potrivit ministrului Internelor, în prezent, gradul de contractare pentru lucrări este de 94%, 80% de către firme, iar 14% în regie proprie.

Cristian David a susţinut că efortul total necesar reconstrucţiei este de 83 de milioane de lei, dintre care 54 de milioane pentru materiale de construcţii, iar 29 de milioane pentru manoperă. „Autorităţile locale au deja la dispoziţie fondurile necesare“, a mai informat David.

Cf. sursa.

Pr. Dorin

Un an de patriarhat pentru România… La mulţi ani, Prea Fericirea Voastră!

Preafericitul Părinte Daniel împlineşte astăzi un an de când a fost ales Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Are 57 de ani şi s-a născut la Dobreşti, judeţul Timiş. A studiat la Strasbourg şi Freiburg, apoi a fost lector la Institutul Ecumenic din Bossey (Elveţia).

A intrat în monahism în anul 1987, la Mănăstirea Sihăstria, sub îndrumarea marelui duhovnic Cleopa Ilie. A fost consilier patriarhal, director al Sectorului „Teologie Contemporană şi Dialog Ecumenic“, precum şi conferenţiar la Catedra de Misiune Creştină a Institutului Teologic din Bucureşti. În martie 1990 a fost ales Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, iar în iunie, acelaşi an, Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.

În activitatea de până acum, PF Părinte Patriarh Daniel s-a remarcat ca fondator de instituţii, fondator de publicaţii, organizator de simpozioane, colocvii, congrese şi expoziţii, iniţiator, sprijinitor şi coordonator de programe sociale, culturale şi educative.

A înfiinţat şi susţinut mai multe instituţii de învăţământ teologic, facultăţi şi seminarii, în Arhiepiscopia Iaşilor, în calitate de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, mai multe asociaţii social-filantropice şi centre cultural-pastorale.

În timpul în care a fost Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, Preafericitul Părinte Patriarh a înfiinţat peste 300 de parohii, 40 de mănăstiri şi schituri, 5 protopopiate şi a iniţiat şi susţinut construirea a peste 250 de biserici noi. De asemenea, a organizat aniversări, comemorări şi proclamări de canonizare în Mi-tropolia Moldovei şi Bucovinei.

În timpul arhipăstoririi sale în Moldova, pelerinajul prilejuit de sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi a căpătat o amploare deosebită, numărându-se printre cele mai mari pelerinaje ale Ortodoxiei.

În anul 2008, la Bucureşti, Patriarhul Daniel a pus bazele primului Centru de Presă al Bisericii Ortodoxe Române, Basilica, care cuprinde Radio Trinitas, TV Trinitas, „Ziarul Lumina“, Agenţia de Ştiri Basilica şi Biroul de Presă al Patriarhiei Române.

„Mulţumim şi dorim să exprimăm recunoştinţă Sfântului Sinod şi membrilor Colegiului Electoral Bisericesc pentru încrederea pe care ne-au acordat-o şi, în acelaşi timp, dorim să exprimăm dorinţa de a sluji Biserica Ortodoxă Română aşa cum a slujit-o vrednicul de pomenire PF Patriarh Teoctist“, declara în urmă cu un an, în ziua alegerii, cel de-al şaselea patriarh al Bisericii noastre

În seara zilei de 12 septembrie 2007, în jurul orei 20:00, Sfântul Sinod valida alegerea noului Patriarh al Bisericii noastre, în persoana IPS dr. Daniel Ciobotea, Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.

În sunetul clopotelor care răsunau în semn de mulţumire la Catedrala patriarhală din Bucureşti, cel de-al şaselea patriarh al României făcea prima sa declaraţie în noua demnitate: „Mulţumim şi dorim să exprimăm recunoştinţă Sfântului Sinod şi membrilor Colegiului Electoral Bisericesc pentru încrederea pe care ne-au acordat-o şi, în acelaşi timp, dorim să exprimăm dorinţa de a sluji Biserica Ortodoxă Română aşa cum a slujit-o vrednicul de pomenire PF Patriarh Teoctist, care ne-a lăsat o moştenire luminoasă, bogată, pe care noi trebuie să o păstrăm, să o preţuim şi să o cultivăm.

În acelaşi timp, dorim să exprimăm rugămintea ca toţi cei care iubesc Biserica şi ţara noastră să ne ajute, pentru că Patriarhul nu lucrează singur, ci împreună cu Sinodul, cu toţi clericii din Patriarhia Română, monahii şi monahiile, cu credincioşii, cu toate instituţiile misionare, culturale, sociale şi cu societatea noastră, în general“.

Numeroase mesaje de felicitare din partea ierarhilor, a autorităţilor centrale şi locale, sau din partea a diferite personalităţi care au avut ocazia să-l cunoască personal şi să-i cunoască activitatea Mitropolitului de atunci al Moldovei, au sosit pentru noul patriarh, iar zeci de credincioşi au postat mesaje pe site-ul „Ziarului Lumina“.

Împrejurările care l-au format pe Patriarh

În numărul 2, din februarie 2005, al revistei „Însemnări ieşene“, Corneliu Ştefanache semna un interviu cu Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei de atunci, interviu publicat la 1 iulie 2006 şi în „Ziarul Lumina“. În cadrul interviului, Patriarhul României vorbeşte şi despre împrejurările care l-au format.

„Fiecare şcoală m-a influenţat într-un anume fel, începând mai ales cu liceul «Coriolan Brediceanu» din Lugoj, unde am avut, în general, profesori în vârstă, erudiţi şi exigenţi, ca Liviu Roman (limba română), Dan Popescu (istorie), Ioan Teodori (limba latină), Mihoveni (limba franceză) ş.a. Profesorii de liceu mi-au dăruit pasiunea pentru studii temeinice şi pentru orizont larg.

La Institutul Teologic al Universităţii din Sibiu (1970-1974) m-a influenţat legătura profundă dintre studiu şi viaţa spirituală. În afara orelor obişnuite de rugăciune (dimineaţa şi seara), mulţi studenţi, la miezul nopţii şi în timpul zilei, înainte şi după studiu prelungit, mergeau la capelă şi se rugau individual, în lumina tainică şi lină a candelelor. Duminica şi în sărbători, toţi studenţii mergeau încolonaţi la Catedrala mitropolitană, unde adesea predicau cu înţelepciune şi profesori de la Institutul Teologic Universitar.

Pe lângă viaţa liturgică intensă de acolo, m-a impresionat şi disciplina severă din internatul Institutului: de două ori pe săptămână primeam bilet de voie pentru a ieşi în oraş! Astfel, eram obligaţi să citim mult, să dialogăm cu profesorii şi cu ceilalţi studenţi.

Şi la Sibiu am avut profesori în vârstă, cu studii solide, în general făcute la Cernăuţi: N. Neaga, Gr. Marcu, C. Sârbu, Ioan Zăgrean, Isidor Todoran, care era şi rectorul Institutului. Desigur, şi unii profesori mai tineri, ca: pr. Mircea Păcurariu, pr. Ioan Ică, diac. Ioan Floca ş.a., m-au impresionat prin erudiţie şi exigenţă.

La Sibiu m-a impresionat şi atmosfera colegială intensă. Deşi condiţiile de cazare şi studiu erau mai modeste, era o atmosferă de intensă frăţietate, pe care au intensificat-o şi pelerinajele la mănăstiri ardelene, dar şi munca «voluntară», la cules de struguri sau de porumb, cerută de autorităţile de stat de atunci tuturor studenţilor Republicii Socialiste România. Vorba românului, tot răul poate fi schimbat în bine!

„Marile decizii se iau sub influenţa unor persoane deosebite“

La Bucureşti, în timpul studiilor de doctorat (1974-1976), urmate tot la zi, m-am bucurat de întâlnirea cu biblioteci noi: a Sfântului Sinod, a Palatului Patriarhal, a Universităţii, a Academiei. În plus, am avut şi aici profesori erudiţi ca: pr. Dumitru Stăniloae şi domnul Nicolae Chiţescu, dar am cunoscut şi alţi profesori mari ca: domnul Alexandru Elian, pr. I. G. Coman, pr. I. Rămureanu, pr. N. Şerbănescu ş.a. Am învăţat şi de la duhovnici ca: părintele Sofian Boghiu, părintele Benedict Ghiuş, părintele Constantin Galeriu ş.a.

Anii de doctorat în Franţa şi Germania (1976-1980), precum şi anii de profesorat în Elveţia (1980-1988), m-au influenţat prin dimensiunea internaţională a studiilor şi a experienţei didactice: dialogul cu teologi ortodocşi din Occident, dar şi cu romano-catolici, anglicani şi protestanţi, însă, mai ales m-a impresionat rigoarea şi onestitatea academică a profesorilor şi studenţilor din Occident. Mă refer la biblioteci deschise, cu accesul direct al studenţilor la cărţi, fără ca acestea să dispară sau să fie amputate; examene nesupravegheate, pentru că nu copiatul, ci efortul şi contribuţia personală îl confirmă pe tânăr ca adevărat student! Viaţa spirituală în Occident era mai puţin intensă, dar onestitatea academică în obţinerea titlurilor era mult mai mare decât la noi.

Desigur, bibliotecile şi posibilităţile de cercetare sunt, de asemenea, mult superioare în comparaţie cu posibilităţile noastre. De aceea, valorile Ortodoxiei sunt apreciate când noi le prezentăm în mod competent, onest şi convingător.“

Referindu-se la începuturile sale ca monah, Patriarhul nostru spunea că marile decizii nu se iau atât în funcţie de idei mari, cât sub influenţa unor persoane deosebite. Preafericirea Sa amintea despre faptul că „mai întâi, m-a fascinat părintele Cleopa şi viaţa Mănăstirii Sihăstria. Apoi, m-a îndemnat la aceasta şi Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist“.

Cf. sursa.

Pr. Dorin Picioruş

Mesajul PFP Daniel al României la deschiderea anului şcolar 2008-2009

Distinşi dascăli,
Iubiţi elevi,
Dragi părinţi,

Fiecare început de an şcolar (15 septembrie) stă sub semnul iubirii jertfelnice şi milostive a Mântuitorului nostru Iisus Hristos pentru că în ziua premergătoare de 14 septembrie sărbătorim Înălţarea Sfintei Cruci.

Această apropiere între evenimentele menţionate face ca dascălii să primească de la Hristos – Învăţătorul veşnic – iubirea şi înţelepciunea de a se dărui spiritual în lucrarea lor de formare a copiilor şi tinerilor poporului român.

Urmând îndemnul înţelept care spune „totdeauna lucrul tău să-l începi cu Dumnezeu”, mai înainte de a intra în Şcoală, intrăm în Biserică pentru a ne ruga, adică pentru a uni înţelepciunea umană cu Înţelepciunea divină, întrucât omul creat după chipul lui Dumnezeu Cel Înţelept şi Bun creşte spiritual în comuniune cu El.

Astfel, Şcoala românească împreună cu maica ei, Biserica, cultivă modul de cunoaştere prin comuniune, de unire a inteligenţei cu iubirea, a ştiinţei cu spiritualitatea, a acţiunii cu sfinţenia vieţii.

În timp ce ştiinţa cultivă cunoaşterea creaţiei, a universului fizic şi social, credinţa religioasă cultivă relaţia cu Creatorul şi Mântuitorul lumii, oferind omului şi creaţiei semnificaţie şi valoare eternă.

În acest sens, studiul religiei este o necesitate cultural – educaţională. Nu poţi avea o cultură completă fără Religie întrucât valoarea eternă a persoanei umane nu poate fi redusă la eficienţa ei utilitaristă din societatea vremelnică.

Atât Biserica cât şi Şcoala sunt chemate să ofere copiilor şi tinerilor nu numai ştiinţă şi educaţie ci şi sens sau speranţă pentru a trăi viaţa în comuniune de iubire şi preţuire reciprocă.

Lipsa acestora face astăzi ca mulţi copii să fie abandonaţi de părinţii lor, care se confruntă cu grave probleme ale vieţii sau pleacă la muncă în străinătate. Unii copii se îmbolnăvesc trupeşte datorită lipsurilor materiale, iar alţii se îmbolnăvesc sufleteşte, din cauza dorului de părinţi şi absenţei lor afective.

Împreună, Biserica şi Şcoala trebuie să preţuiască, să formeze şi să ajute copiii şi tinerii de astăzi, ca aceştia, la rândul lor, să cultive cu încredere şi iubire valorile credinţei şi ale culturii creştine, potrivit cuvintelor Mântuitorului nostru Iisus Hristos: „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu întru el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15, 5), adică nimic bun.

Ne bucurăm că atât Biserica Ortodoxă Română, cât şi Statul Român, mai ales prin Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, susţin programe de învăţare a limbii române de către copiii românilor care se află la muncă în străinătate, mai ales în ţările din Uniunea Europeană, pentru ca aceştia să nu-şi piardă identitatea etnică şi valorile culturii şi spiritualităţii româneşti, ca parte integrantă a patrimoniului cultural şi spiritual al Europei.

Părinţii copiilor români din străinătate sunt îndemnaţi să se adreseze Ambasadelor şi parohiilor noastre din ţările respective ca a fi organizate şcoli de limbă română cu profesori calificaţi şi recunoscuţi ca atare de Ministerul român al Educaţiei.

Felicităm şi binecuvântăm pe toţi cei ce se ostenesc, cu pricepere şi dăruire, în această lucrare de mare valoare şi necesitate pentru copiii români de pretutindeni.

Adresăm, de asemenea, alese mulţumiri şi binecuvântări tuturor celor ce au sprijinit iniţiativele comune ale Bisericii şi Şcolii româneşti privind păstrarea orei de Religie în Şcoală, prin campania Nu vrem liceu fără Dumnezeu!, şi menţinerea sfintelor icoane în spaţiile de învăţământ, manifestând astfel aceeaşi conştiinţă nobilă şi dragoste părintească pe care le aveau şi primii dascăli ai învăţământului românesc, înţelepţi în a uni, ştiinţa educaţiei cu sfinţenia vieţii, cunoştinţele practice cu valorile eterne, legând în lumină generaţiile între ele.

Cu prilejul deschiderii noului an şcolar 2008 – 2009, rugăm pe Hristos Domnul Cel ce a zis: „Lăsaţi copiii să vină la Mine” (Mt. 19, 14) să vă dăruiască dumneavoastră, dascălilor, elevilor şi părinţilor, sănătate şi pace, ajutor şi bucurie în activitatea pe care o desfăşuraţi.

Cu părintească dragoste şi multă preţuire,

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Mihail Neamţu se scuză că nu are timp să fie intelectual

După semnul publicitar de ieri, spre seară, Dr. Neamţu ne dă un video cu domnul Pleşu…pentru ca să ne spună la modul subliminal, că aşa e în România : intelectualii se propun, sunt crezuţi apţi să performeze, apoi li se dau posturi…şi după aia nu mai au timp de scris!

Interesantă schimbare de atitudine, atâta timp cât acum un an era integrat afectiv în campania „intelectualii ajută preşedinţia„, cât şi în campania „jos cu vechiturile„, în a doua, generaţia tânără cerând ieşirea la pensie a tuturor bătrânilor gândirii pentru ca tinerii să aibă loc să se desfăşoare.

Şi, când Gruparea Aproape…reuşeşte să intre în disoluţie, iar Dr. Mihail Neamţu devine Antiteze, adică un Gică Contra al ideii de a fi…iată că acum macazul o ia spre centru-stânga, pentru că dumnealui ne spune, printre cuvintele domnului Pleşu: Măi, fraţilor, sunt şi eu om! Nu v-am scris două cărţi? Nu am scris câteva zeci de articole? Ce mai vreţi, măi, de la mine? Mă credeţi Eminescu, xerox, apa de la robinet care nu se termină niciodată?!

Însă, despre resemnarea de a fi intelectual român, mai lăudat decât prestezi efectiv în domeniul gândirii şi al literaturii, ne spune mai multe însăşi domnul Andrei Pleşu. Să-l ascultăm!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=JydoVzDYfZg]

Pr. Dorin

Gânduri care se gândesc şi se scriu…printre picături de timp

Păcatele îţi strică seninătatea inimii, te înnegurează, îţi răvăşesc pacea sufletului. Şi nu atât păcatele pe care le faci din neatenţie sau din stres, din oboseală, întâmplător, ci mai ales păcatele sau gândurile care te obsedează, cu care demonii te presează de multă vreme.

Demonii nu sunt prea inteligenţi, dar au o experienţă de peste 7000 de ani şi ştiu una şi bună: dacă baţi omul la cap toată ziua ca să facă un păcat, până la urmă s-ar putea să îl facă, chiar dacă într-un moment de neatenţie sau de epuizare fizică sau psihică.

Personalitatea noastră se exprimă încă de la naştere, din vârstă fragedă şi demonii învaţă repede, din faptele noastre, ceea ce ne place şi ceea ce nu ne place, spre ce păcate înclină firea fiecărui om, şi tocmai cu cele spre care ne văd că suntem aplecaţi – fie mânie sau violenţă, fie desfrânare şi poftă, fie egoism şi răceală a sufletului faţă de semeni etc, etc – cu acelea ne vor pisa toată viaţa. La cere se pot adăuga şi altele, dobândite pe parcurs datorită mediului în care vieţuim.

Seninătatea şi bucuria vieţii, dragostea pentru genuin, pentru simplitatea şi naturaleţe, dragostea întâlnirii cu oamenii se pierd mai ales prin acele păcate şi gânduri către care râvnim cu toată fiinţa, împotriva cărora nu luptăm în niciun fel, pe care le dorim din inimă şi le facem cu toată conştiinţa, ştiind că nu e bine să le facem şi având putere să stăm împotriva lor, cu mila lui Dumnezeu, dar refuzând să o facem.

Şi mai ales, cum spunea părintele Dorin cu puţină vreme în urmă, păcatele care ne ruinează pacea inimii şi înnoptează sufletul nostru sunt cele care sunt îndreptate cu bună ştiinţă împotriva omului de lângă tine. Ele strică pacea lui, dar strică şi pacea ta definitiv, dacă nu există pocăinţă şi împăcare.

Pentru că omul care săvârşeşte un păcat vede că în fiinţa lui se produc schimbări enorme, că nu îl mai bucură soarele, florile, oamenii dragi, că toate în jurul lui sunt reci şi negre şi urâte: „Şi s-a întristat Cain tare şi faţa lui era posomorâtă” (Fac. 4, 5). Numai dacă e mândru şi nu vrea să accepte că a greşit, nu vede ceea ce se întâmplă cu el.

Însă lucrurile sunt simple: aşa cum vedem soarele că răsare pe cer, aşa e şi veselia inimii noastre când suntem în pace şi cum vedem că e înnorat afară şi nu e niciun soare, aşa vedem şi că am greşit şi că lumina sufletului nostru a plecat de la noi. Pentru care trebuie să plouă ochii noştri lacrimi, ca să se ducă norii aceştia grei de pe inimă.

Psa. Gianina Picioruş

1 2