Un an de patriarhat pentru România… La mulţi ani, Prea Fericirea Voastră!
Preafericitul Părinte Daniel împlineşte astăzi un an de când a fost ales Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Are 57 de ani şi s-a născut la Dobreşti, judeţul Timiş. A studiat la Strasbourg şi Freiburg, apoi a fost lector la Institutul Ecumenic din Bossey (Elveţia).
A intrat în monahism în anul 1987, la Mănăstirea Sihăstria, sub îndrumarea marelui duhovnic Cleopa Ilie. A fost consilier patriarhal, director al Sectorului „Teologie Contemporană şi Dialog Ecumenic“, precum şi conferenţiar la Catedra de Misiune Creştină a Institutului Teologic din Bucureşti. În martie 1990 a fost ales Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, iar în iunie, acelaşi an, Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.
În activitatea de până acum, PF Părinte Patriarh Daniel s-a remarcat ca fondator de instituţii, fondator de publicaţii, organizator de simpozioane, colocvii, congrese şi expoziţii, iniţiator, sprijinitor şi coordonator de programe sociale, culturale şi educative.
A înfiinţat şi susţinut mai multe instituţii de învăţământ teologic, facultăţi şi seminarii, în Arhiepiscopia Iaşilor, în calitate de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, mai multe asociaţii social-filantropice şi centre cultural-pastorale.
În timpul în care a fost Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, Preafericitul Părinte Patriarh a înfiinţat peste 300 de parohii, 40 de mănăstiri şi schituri, 5 protopopiate şi a iniţiat şi susţinut construirea a peste 250 de biserici noi. De asemenea, a organizat aniversări, comemorări şi proclamări de canonizare în Mi-tropolia Moldovei şi Bucovinei.
În timpul arhipăstoririi sale în Moldova, pelerinajul prilejuit de sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi a căpătat o amploare deosebită, numărându-se printre cele mai mari pelerinaje ale Ortodoxiei.
În anul 2008, la Bucureşti, Patriarhul Daniel a pus bazele primului Centru de Presă al Bisericii Ortodoxe Române, Basilica, care cuprinde Radio Trinitas, TV Trinitas, „Ziarul Lumina“, Agenţia de Ştiri Basilica şi Biroul de Presă al Patriarhiei Române.
„Mulţumim şi dorim să exprimăm recunoştinţă Sfântului Sinod şi membrilor Colegiului Electoral Bisericesc pentru încrederea pe care ne-au acordat-o şi, în acelaşi timp, dorim să exprimăm dorinţa de a sluji Biserica Ortodoxă Română aşa cum a slujit-o vrednicul de pomenire PF Patriarh Teoctist“, declara în urmă cu un an, în ziua alegerii, cel de-al şaselea patriarh al Bisericii noastre
În seara zilei de 12 septembrie 2007, în jurul orei 20:00, Sfântul Sinod valida alegerea noului Patriarh al Bisericii noastre, în persoana IPS dr. Daniel Ciobotea, Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.
În sunetul clopotelor care răsunau în semn de mulţumire la Catedrala patriarhală din Bucureşti, cel de-al şaselea patriarh al României făcea prima sa declaraţie în noua demnitate: „Mulţumim şi dorim să exprimăm recunoştinţă Sfântului Sinod şi membrilor Colegiului Electoral Bisericesc pentru încrederea pe care ne-au acordat-o şi, în acelaşi timp, dorim să exprimăm dorinţa de a sluji Biserica Ortodoxă Română aşa cum a slujit-o vrednicul de pomenire PF Patriarh Teoctist, care ne-a lăsat o moştenire luminoasă, bogată, pe care noi trebuie să o păstrăm, să o preţuim şi să o cultivăm.
În acelaşi timp, dorim să exprimăm rugămintea ca toţi cei care iubesc Biserica şi ţara noastră să ne ajute, pentru că Patriarhul nu lucrează singur, ci împreună cu Sinodul, cu toţi clericii din Patriarhia Română, monahii şi monahiile, cu credincioşii, cu toate instituţiile misionare, culturale, sociale şi cu societatea noastră, în general“.
Numeroase mesaje de felicitare din partea ierarhilor, a autorităţilor centrale şi locale, sau din partea a diferite personalităţi care au avut ocazia să-l cunoască personal şi să-i cunoască activitatea Mitropolitului de atunci al Moldovei, au sosit pentru noul patriarh, iar zeci de credincioşi au postat mesaje pe site-ul „Ziarului Lumina“.
Împrejurările care l-au format pe Patriarh
În numărul 2, din februarie 2005, al revistei „Însemnări ieşene“, Corneliu Ştefanache semna un interviu cu Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei de atunci, interviu publicat la 1 iulie 2006 şi în „Ziarul Lumina“. În cadrul interviului, Patriarhul României vorbeşte şi despre împrejurările care l-au format.
„Fiecare şcoală m-a influenţat într-un anume fel, începând mai ales cu liceul «Coriolan Brediceanu» din Lugoj, unde am avut, în general, profesori în vârstă, erudiţi şi exigenţi, ca Liviu Roman (limba română), Dan Popescu (istorie), Ioan Teodori (limba latină), Mihoveni (limba franceză) ş.a. Profesorii de liceu mi-au dăruit pasiunea pentru studii temeinice şi pentru orizont larg.
La Institutul Teologic al Universităţii din Sibiu (1970-1974) m-a influenţat legătura profundă dintre studiu şi viaţa spirituală. În afara orelor obişnuite de rugăciune (dimineaţa şi seara), mulţi studenţi, la miezul nopţii şi în timpul zilei, înainte şi după studiu prelungit, mergeau la capelă şi se rugau individual, în lumina tainică şi lină a candelelor. Duminica şi în sărbători, toţi studenţii mergeau încolonaţi la Catedrala mitropolitană, unde adesea predicau cu înţelepciune şi profesori de la Institutul Teologic Universitar.
Pe lângă viaţa liturgică intensă de acolo, m-a impresionat şi disciplina severă din internatul Institutului: de două ori pe săptămână primeam bilet de voie pentru a ieşi în oraş! Astfel, eram obligaţi să citim mult, să dialogăm cu profesorii şi cu ceilalţi studenţi.
Şi la Sibiu am avut profesori în vârstă, cu studii solide, în general făcute la Cernăuţi: N. Neaga, Gr. Marcu, C. Sârbu, Ioan Zăgrean, Isidor Todoran, care era şi rectorul Institutului. Desigur, şi unii profesori mai tineri, ca: pr. Mircea Păcurariu, pr. Ioan Ică, diac. Ioan Floca ş.a., m-au impresionat prin erudiţie şi exigenţă.
La Sibiu m-a impresionat şi atmosfera colegială intensă. Deşi condiţiile de cazare şi studiu erau mai modeste, era o atmosferă de intensă frăţietate, pe care au intensificat-o şi pelerinajele la mănăstiri ardelene, dar şi munca «voluntară», la cules de struguri sau de porumb, cerută de autorităţile de stat de atunci tuturor studenţilor Republicii Socialiste România. Vorba românului, tot răul poate fi schimbat în bine!
„Marile decizii se iau sub influenţa unor persoane deosebite“
La Bucureşti, în timpul studiilor de doctorat (1974-1976), urmate tot la zi, m-am bucurat de întâlnirea cu biblioteci noi: a Sfântului Sinod, a Palatului Patriarhal, a Universităţii, a Academiei. În plus, am avut şi aici profesori erudiţi ca: pr. Dumitru Stăniloae şi domnul Nicolae Chiţescu, dar am cunoscut şi alţi profesori mari ca: domnul Alexandru Elian, pr. I. G. Coman, pr. I. Rămureanu, pr. N. Şerbănescu ş.a. Am învăţat şi de la duhovnici ca: părintele Sofian Boghiu, părintele Benedict Ghiuş, părintele Constantin Galeriu ş.a.
Anii de doctorat în Franţa şi Germania (1976-1980), precum şi anii de profesorat în Elveţia (1980-1988), m-au influenţat prin dimensiunea internaţională a studiilor şi a experienţei didactice: dialogul cu teologi ortodocşi din Occident, dar şi cu romano-catolici, anglicani şi protestanţi, însă, mai ales m-a impresionat rigoarea şi onestitatea academică a profesorilor şi studenţilor din Occident. Mă refer la biblioteci deschise, cu accesul direct al studenţilor la cărţi, fără ca acestea să dispară sau să fie amputate; examene nesupravegheate, pentru că nu copiatul, ci efortul şi contribuţia personală îl confirmă pe tânăr ca adevărat student! Viaţa spirituală în Occident era mai puţin intensă, dar onestitatea academică în obţinerea titlurilor era mult mai mare decât la noi.
Desigur, bibliotecile şi posibilităţile de cercetare sunt, de asemenea, mult superioare în comparaţie cu posibilităţile noastre. De aceea, valorile Ortodoxiei sunt apreciate când noi le prezentăm în mod competent, onest şi convingător.“
Referindu-se la începuturile sale ca monah, Patriarhul nostru spunea că marile decizii nu se iau atât în funcţie de idei mari, cât sub influenţa unor persoane deosebite. Preafericirea Sa amintea despre faptul că „mai întâi, m-a fascinat părintele Cleopa şi viaţa Mănăstirii Sihăstria. Apoi, m-a îndemnat la aceasta şi Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist“.
Cf. sursa.
Pr. Dorin Picioruş