O conferinţă despre nimic
Dr. Mihail Neamţu ne-a făcut bucuria în această zi de a ne da, la nivel online, o conferinţă învăţată pe de rost, cu puţine idei, unele fixe, din care una, ne-a sărit drept în ochi, pentru că credem că, în foarte scurt timp, se va şi materializa. Care e ideea – am auzit-o şi în alt interviu al său de la radio – care ne-a edificat? Ideea e că trebuie, că avem nevoie de…şcoli private. Nu ne-ar mira faptul să îl vedem pe Mihail predând cât de curând în una de acest tip, iar ieşirile sale în public de până acum să fie numai o introducere la proiectul: şcoală privată. Îi urăm succes dacă are promisiunea de la cineva că va fi făcut: profesor particular.
În al doilea rând observăm titlul conferinţei, unul generos, la care ar fi trebuit să muncească serios… Însă s-a dus la studenţii de la ASCOR doar cu titlul pompos, fără să fi cercetat cum arată de fapt gradul de cunoaştere al credinţei în mediul urban, cum se face preoţie în mediul urban, care sunt datele reale ale muncii eclesiale la nivel urban sau…cât se denigrează Biserica şi ce fel de obstacole întâmpină oamenii Bisericii în urbanitatea românească ortodoxă.
Însă dumnealui nu a făcut nimic din toate acestea. După ce şi-a atenţionat auditoriul că un Gigi Becali este lucrul cel mai rău pentru Biserică [ uitând parabola neghinelor din lanul de grâu, pentru că Mihail se situează pe sine, în mod regular, în tagma catarilor Bisericii], că Biserica nu ştie să scape de pericolul secularismului şi al islamizării şi că statul este un inamic de viitor, pentru că poate să suprime din grila de studiu obiectul numit Religie…a pus punct, neexistând în discursul său – întotdeauna măsurat, răsînvăţat şi niciodată gândit pe loc – nicio referinţă la urbanitatea credinţei.
Ce are credinţa de la oraş mai mult decât credinţa de la ţară ? Cine este credinciosul oraşelor şi cine este credinciosul satului? Ce leagă pe cel de la oraş de cel de la sat şi invers? Aici se puteau face excursuri în psihologie, sociologie, inventaristică, istoriografie…Se puteau observa cutumele, fobiile, aspiraţiile ortodoxului român de la oraş, greutăţile lui, viaţa lui.
Însă Mihail a ieşit din casă pentru a politiza tema şi pentru a ne arăta că e din aceeaşi tradiţie locvace ca şi Danion Vasile, din tradiţia discursivului steril, care ia mintea tinerilor cu un discurs fără muncă în spate, cu un discurs citaţional şi mai deloc…cu un discurs format din evidenţele muncii de cercetare pe teren. Dacă vrei să vorbeşti despre tineri, cum vorbesc toţi conferenţiarii mai tineri, trebuie să te deghizezi în tânăr şi să mergi la discotecă, la bibliotecă, la şcoală, la locul unde joacă ei fotbal înjurându-se de mama focului, sau unde mai trag ceva pe nas şi să îi intervievezi, mai pe şleau şi mai pe ascuns, despre ce cred, vor, nu vor, le place şi nu le place.
Aşa…tema…urbanitatea credinţei, în tratarea Dr. Mihail Neamţu e un sufleu, o prăjitură umflată cu bicarbonat, din care lipseşte tocmai… coca. Diferenţa dintre cocă şi…coajă, e diferenţa dintre muncă…şi lene, paradigma lenei – la care s-a referit la un moment dat – fiind de fapt o autocaracterizare.
Însă, pentru noi, nu e mirabil gestul său. Dacă nu ai simţul penibilului nu îl ai nici pe cel al muncii. Iar cine crede că poate spune orice pentru că şi aşa le ştie pe toate…îşi confecţionează un discurs din trei citate, survolând tema ca avionul orizontul, doarme bine înainte, mănâncă bine…şi apoi tună discursul.
Prietene Mihail, conferinţa prin excelenţă – aş cum îi sugeram şi prietenului Danion – nu este un balon făcut din guma de mestecat! Dacă îţi alegi o temă, alege-ţi-o tu, munceşte-o, disec-o, vezi cât poţi să faci din ea…şi nu pune banner mare la intrare: Proiectul de dezvoltare al României pe 1000 de ani, ci rezumă-te la : Ce fac eu azi.
E mirabil pentru noi că nu v-a intrat în vene sobrietatea engleză a muncii – unii ziceau că ar exista şi aşa ceva – ci vă plac lăutărismele, poveştile despre dv., reamintirile, divagaţiile. Doriţi să nu stresaţi auditoriul, să nu îl învăţaţi cu mai mult sau…vă menajaţi sănătatea…invers proporţional cu gradul de dezvoltare nemeritat al faimei dv.? Pentru că altfel nu se explică cum, după ce am fost realist cu Danion…tocmai dv. veniţi să ne prezentaţi o caricatură de conferinţă, pe care putea să o ţină şi el. Credem că şi preşedintele Băsescu ar fi putut să facă o conferinţă mai bună despre urbanitatea Ortodoxiei…deşi nu are nimic de-a face cu teologia. Pentru că, pe Gigi Becali poţi să îl înjuri şi dacă eşti fotbalist, Biserica e înjurată de orice extremist iar şcoala publică e înjurată chiar şi de profesorii ei….
Asta nu înseamnă că şcoala privată, nu face şi nu va face, temenele şi mai odioase decât cea de stat…faţă de stat. Recent Ierom. Dr. Petru Pruteanu a ţinut la Chişinău, tot unor studenţi, o conferinţă teologică-exegetică – noi am pus-o pe blog şi nu mă îndoiesc că nu aţi văzut-o – care se vede de la o poştă că a fost făcută atunci, dar, în acelaşi timp, că în spatele ei nu erau amintiri din copilărie…ci o muncă şi o grijă pentru ce spui…celor care aşteaptă de la tine excelenţă.
Alegeţi-vă modele elitiste şi munciţi ca ele, dacă vreţi să fiţi al elitismului şi nu mai îndrăzniţi să ne daţi motive ca să fim…real de sinceri cu dv.!
Pr. Dorin