Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

istanbul escort istanbul escort beylikduzu escort istanbul escort

In memoriam: Acad. Prof. Univ. Dr. Dan Horia Mazilu

Domnul Profesor Dan Horia Mazilu lasă o impresionantă dimensiune a Timpului vechi românesc concretizată prin 21 de monografii reprezentative pentru spaţiul medievalităţii româneşti, prin cele peste 12 ediţii de repunere în circulaţie a textelor româneşti vechi şi prin cele peste o sută de studii şi articole publicate în reviste de prestigiu din ţară şi străinătate.

Scrisul domnului Profesor Dan Horia Mazilu a produs un reviriment al literaturii române vechi. „Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea”, „Cronicarii munteni”, „Varlaam şi Ioasaf. Istoria unei cărţi”, „Proza oratorică în literatura română veche” I-II, „Recitind literatura română veche” I-III, „Noi despre ceilalţi. Fals tratat de imagologie”, „O istorie a blestemului”, „Voievodul dincolo de sala tronului. Scene din viaţa privată”, „Lege şi fărădelege…” şi multe altele sunt cărţi intrate în conştiinţa lectorului contemporan.

Schimbarea unghiului de lectură a dezvăluit faţete distincte ale Timpului Vechi românesc şi a validat norma artistică a literaturii române vechi. Au existat etape proprii cercetării şi scrisului impuse de o normă a actului critic racordat la premisele interne ale fenomenului literar în specificitatea lui românească dar şi la sistemul general impus de cercetarea în spaţiul european.

„Cred că scrisul meu a urmat o cronologie proprie. În care necesarul şi întâmplătorul se află deopotrivă, având forţă de presiune şi cedându-şi locul prim unul celuilalt. Mi-a plăcut să scriu despre ce-mi trăznea prin cap sau despre ce socoteam eu că este însemnat pentru mine într-un anumit moment.

Aşa se face că lucrările consacrate unor figuri însemnate ale literaturii noastre vechi (cum este cartea mea despre Udrişte Năsturel, teza mea de doctorat) sau despre texte fundamentale (Cronicarii munteni, de pildă, un joc al meu cu retorica postbizantină) au lăsat locul sau au făcut loc unor priviri aruncate către epoci întregi (Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea ori Literatura română în epoca Renaşterii) cu ambiţii de sistematizare şi racordare a scrisului românesc la desfăşurările europene.

Câteodată m-am întors la teme mai vechi. Atunci când mi s-a părut că n-am spus tot ce era semnificativ ori când am crezut că textele investigate pot furniza – citite mereu dintr-un unghi „al meu” (care nu era „al meu” ci al acestui timp) – alte informaţii utile. Am revenit, astfel, la prezenţele baroce din literatura română veche, căutând să scot mai bine în evidenţă relaţiile pe care ele le aveau cu starea de sensibilitate dintr-o Europă apropiată nouă. Căci Barocul românesc rămâne pentru mine unul est-european, după cum fundamental răsăriteană – prin temelii şi evoluţii – este şi Renaşterea”.

Fondator al tezei barocului în spaţiul literaturii române vechi, domnul Profesor Dan Horia Mazilu a impus în mod decisiv teoria conştiinţei artistice a scriitorului medieval recuperând direcţiile constituirii unui sistem radicular de genuri şi specii literare pe filiere distincte.

Domnul Profesor Dan Horia Mazilu a adunat în cărţile Domniei-sale mai tot ce este cuprins între marginile Timpului Vechi românesc. In „Noi despre ceilalţi”, realizând o incursiune în textele fundamentale ale literaturii române vechi, a identificat scheme, stereotipii imagologice în literatura românã veche. Cartea selecteazã „opiniile vechilor noştri cãrturari despre strãini” cu intenţia de a le aduna „într-un proces care înseamnã acceptarea şi cunoasterea alteritãţii.

„Voievodul dincolo de sala tronului” abordează viaţa privată a „stăpânitorului de ţară”, adică a acelui „personaj” ale cărui acte ar fi de neîmpăcat cu privatul, fiindcă acela se afla mereu sub conul de lumina al existentei publice.

În „O istorie a blestemului” găsim prezentată mentalitatea românilor pe palierul negativului augmentat de retorica obsesiilor şi a blestemului.

În „Lege si fărădelege în lumea românească veche”, receptată drept cea mai sintetizată cronică a istoriei nocturne româneşti focalizată pe medieval, dar care respiră în actualitate, a dezvăluit paradigma însângerată ce însoţeşte primele timpuri de istorie statală a Ţării Româneşti şi Moldovei, tensiunea şi relaţiile conflictuale caracterizând în egală măsură centrul, ca şi periferia, violenţa fiind atât a voievozilor, cât şi a marginalilor.

În „Studii de literatură română veche” a evidenţiat extrem de convingător prezenţa unor „vârfuri” – în înţelesul de performanţe culturale şi literare – în vechea noastră literatură, precum şi liniile principale pe care aceasta a evoluat şi s-a individualizat, desprinzându-se din materia comună a literaturii creştine europene, de nuanţă răsăriteană, din primul mileniu şi din primele secole ale celui de-al doilea, până la a deveni română şi a intra în contact şi dialog cu alte literaturi europene.

Ultima carte apărută de curând, despre văduve, apare (cumva în „adâncirea” celei despre viaţa privată a capetelor încoronate) despre marile văduve ale istoriei noastre, care au apucat puterea în mâinile lor gingaşe de femeie.

După mărturisirile Domnului Profesor urmau alte proiecte dintre care unul avea în vedere Spaţiul, spaţiul sacralizat prin prezenţa celui ce urmează viaţa lui Hristos. Provizoriu, acest proiect se numea Pustia şi încerca să delimiteze şi să definească ipostazele româneşti ale „deşertului” încercărilor.

Proiectul vizând o nouă grilă de lectură a lui Cantemir ar fi conferit, prin apropierea de simbolistica premasonică, o altă dimensiune a personalităţii creatoare a Principelui…

Neîmplinirea acestor proiecte nu ne face decât să conştientizăm pierderea pe care cultura noastră o va resimţi…

Asumându-şi misiunea de a reciti literatura noastră veche, dintr-o perspectivă contemporană şi cu ajutorul disciplinelor auxiliare (mentalistica, imagologia, istoria artelor), domnul Profesor Dan Horia Mazilu prin opera sa a modificat radical perspectiva asupra Timpului Vechi românesc, nu numai la nivel literar si cultural în sens larg, dar şi ca perspectivă istoriografică. Cu o formaţie enciclopedică puţin obişnuită, Domnia-sa a fundamentat un sistem de receptare a spaţiului vechi românesc pe care l-a îmbogăţit şi nuanţat continuu.

O impresionantă putere de cuprindere a Timpului Vechi şi o concepţie umanistă profund originală a caracterizat gândirea sintetizatoare a celui care a reuşit să formeze generaţii de specialişti în literatura veche.

De altfel, prin disponibilitatea deosebită şi talentul didactic cu totul aparte, domnul Profesor a sprijinit proiectele de devenire personală şi profesională ale studenţilor, doctoranzilor şi asistenţilor Domniei sale, cu tact şi modestie, oferind prin aceasta, încă o dată, modelul ideal al dascălului autentic.

A ştiut să desfacă aripile tinerilor si să le arate că drumul spre cartea veche nu este presărat de trădări şi amânări:

„Cred că literatura veche – nu numai în spaţiul românesc – adăposteşte textele caracterizate printr-o maximă fidelitate. Ele nu trădează, nu-l trădează pe cel care le cultivă, fiindcă – am mai spus-o – cei vechi priveau cuvântul scris cu maximă seriozitate. Cartea – şi nu doar Cartea Bisericii – era un obiect sacru şi de aceea trebuia să aibă toate atributele gravităţii”.

Cei care am avut privilegiul de a-l avea Profesor am avut astfel şansa de a avea la baza formării noastre principii solide…A rămas să valorificăm fiecare această şansă, aşa cum rămâne să vrem să înţelegem, fiecare dintre noi, ceea ce cărţile Domnului Profesor ne spun….RECITINDU-LE…

Laura Bădescu

Did you like this? Share it:

Previous

Nea Ghiţă din Pogoneşti le zice din gură…

Next

Filosofia lui „ce mai faci, ţărane?”

2 Comments

  1. Vă mulţumim frumos, doamnă Lect. Dr. Laura Bădescu pentru gestul dv. de mare conştiinţă, acela de a scrie despre un om important, care a trecut prin viaţa dv. şi care v-a marcat existenţa.

    Gestul dv. ne-a înfiorat la modul pozitiv, ne-a tulburat în modul bun al cuvântului, pentru că am simţit că gestul nostru de a omagia memoria defunctului dv. Profesor a produs o emulaţie reală în viaţa dv.

    Încă odată vă rugăm să primiţi mulţumirile noastre adânci pentru gestul dv. de faţă, acela de a ne trimite un text spre publicare, de o asemenea valoare şi sensibilitate.

  2. Laura Badescu

    Va multumesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno
istanbul escort istanbul escort istanbul escort