Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Zi: 22 septembrie 2008 Page 1 of 2

Ultimele cuvinte ale Sfântului Ştefan cel Mare

Pr. Dorin

Vederea lui Dumnezeu sporeşte mereu dorul de Dumnezeu şi astfel nu apare blocajul teologic la nivel personal

pr-staniloae-2.jpg

Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Stăniloae

Teologia Dogmatică Ortodoxă,

vol.1, ed. a II-a, Bucureşti, Ed. IBMBOR, 1996.

I. Trei moduri ale cunoaşterii lui Dumnezeu şi atributele Lui

A. Cunoaşterea raţională şi cunoaşterea apofatică a lui Dumnezeu. Legătura dintre ele.

3. Dinamismul cunoaşterii lui Dumnezeu şi transparenţa oricărui concept despre Dumnezeu.

p. 91-92.

Live

Download this episode (42 min)

Pr. Dorin

La mulţi ani, bucureştenilor noştri…dar şi tuturor de pretutindeni!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=oLD4Dm9z–s]

Noi nu am participat deloc la evenimentele legate de ziua Bucureştilor în acest an, dar vă dăm detalii de la cei care au luat mostre de realitate din stradă.

În Ziua, detalii despre costurile evenimentelor.

Costul total al evenimentelor prilejuite de Zilele Bucureştilor a fost de 890.000 de euro, sumă acoperită, in cea mai mare parte, din sponsorizări, cei mai mulţi bani, 450.000 euro, fiind cheltuiţi pentru concertul lui Bryan Adams, au precizat reprezentanţii municipalităţii.

Primăria a contribuit cu 100.000 euro, bani prevăzuţi in bugetul pe 2008 al Centrului de proiecte culturale al Primăriei Municipiului Bucureşti – ARCUB. Edilii Capitalei au mai precizat că bugetul alocat evenimentelor nu a fost depăşit, potrivit NewsIn.

Costul concertului susţinut, sambătă seara, de Bryam Adams, inclusiv producţia show-ului, a fost de 450.000 euro, sumă suportată integral de sponsorii evenimentului. In afara Zilelor Bucureştiului, ARCUB a mai avut la dispoziţie un milion de euro, sumă prevăzută tot in bugetul pe acest an, pentru organizarea manifestării „Noaptea Albă”.

Evenimentele legate de „Zilele Bucureştiului” au avut loc sambătă şi duminică, in Centrul Istoric, in parcul Cişmigiu şi in zona Unirii – Piaţa Constituţiei – Palatul Parlametului.

***

Pe Blogureşti…imagini de contra-campanie.

*

Antena 3 despre zilele Bucureştilor.

*

Imagini şi file video de la Buddha’s Blog.

*

Cotidianul, 21 sept. 2008.

*

Update, 24 sept. 2008…Un material live de la ViraFilms

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Rbc2Ydy1pss]

Pr. Dorin

Atât a putut să ne ofere pe blogul său…sau doar scandalurile îi trezesc râvna ortodoxă

Vă rugăm să ne răspundeţi măcar la una din acest set de întrebări:

1. Cum se numeşte ortodoxul care doar dă cu pietre în cei de la care curge spre el harul dumnezeiesc…dar el e cel mai ortodox dintre toţi?

2. Cum se numeşte blogărul ortodox sau cel care se crede astfel…dar care scrie odată la începutul lui iunie şi altă dată la jumătatea lui septembrie?

3. Ce fel de râvnă e aia care se activează numai la nereguli sau la presupuse nereguli…dar nu se activează zilnic, ca să zică ceva, acolo, mai important sau mai puţin important?

4. Cum se numeşte când eşti cel mai genial numai în conferinţe închise, dar în viaţa publică nu emani nicio savoare?

Cei care vor doar ca să ne insulte…îi rugăm să nu mai scrie!

Şi aşa le vom şterge comentariile…

Pr. Dorin

Între tabloidizare şi viaţa reală. Ex: Elena Udrea

Motto:

Toţi suntem mai mult…decât suntem văzuţi de către cei mai mulţi!

Ultimul articol al d-nei Elena Udrea de pe blogul dumneaei e un contra-răspuns la vocea, tot mai neînţeleasă, tot mai altfel a Realităţii. Acesta e finalul:

Da: marea ipocrizie – la fel credem şi noi – e să crezi că poţi să reduci pe un om la o imagine despre el! D-na Udrea are dreptate să arate că ştie şi altceva să facă decât o vedem făcând deobicei la televizor sau în viaţa politică. Şi preşedintele ţării şi un profesor şi un tipograf şi un chelner fac acasă şi altceva decât la serviciu. A susţine însă că o femeie sau un bărbat trebuie să fie numai o imagine, adică să stea numai pe tocuri şi să zâmbească toată ziua sau numai în frac şi să fie mereu inteligent nu înseamnă să vrei să cunoşti tot ce este acea femei sau acel bărbat.

Mass-media în general o tabloidizează pe Elena Udrea cum tabloidizează pe fiecare persoană publică în parte. Dacă vrei ca cineva să fie în postură bună îl filmezi elegant. Dacă vrei să scoţi bani de pe urma lui, dintr-un scandal inventat din orice, bineînţeles că îi înscenezi ceva grosolan. Dar, dacă Elena Udrea tabloidizată, care e când amanta preşedintelui la Mondenii, când blonda cu haine albastre mulate pe ea de ziua Americii…arată că ştie să şi croşeteze sau să dea cu mătura, atunci presa contestă această imagine.

Cum să conteşti o imagine, dacă tu te ocupi numai de imagini aiurea? Dacă joacă teatru…pe cine interesează acest lucru, dacă până acum ai văzut-o o femei uşoară, o incapabilă sau o pată de culoare mondenă?

Articolul nostru a luat-o drept paradigmă pe Elena Udrea care face şi… lucruri normale, pentru că e un caz recent. Însă, în locul ei poate fi pus oricine. Mai ieri era Teodor Stolojan care ieşea din apă, ca să dea un interviu, fiind în chiloţi şi, chiar ieri, blogurile şi Cancanul vuiau că scenele cu sexul oral o au drept protagonistă pe …Ana Birchall.

Ca să demolezi un om la nivel imagologic trebuie doar să îi lipeşti o etichetă. Şi eticheta trebuie lipită în consens cu marea ipocrizie publică. Nu te interesează adevărul, ci tu lipeşti etichete! La rândul tău ţi se pun etichete. Toţi avem etichete puse pe frunte, care nu au nimic de-a face cu noi.

Tabloidizarea noastră înseamnă de fapt falsificarea noastră la nivel vizual şi al receptării personale, pentru că subţierea pe care ţi-o cer 30 de secunde de ştire sau două palme de articol…nu permite evocările şi nici dreptul la replică, ci tabloidizarea e o adjectivare a ta în grabă. El e prost, ciufut, dement…Ea este curvă, penibilă, oligofrenă…Ei sunt avari, corupţi, nenorociţi… Ai spus toate aceste adjective în grabă, fără explicaţii şi fiecare înţelege ce vrea sau ce poate.

Da, oamenii fac şi lucruri în afara profesiei lor sau în afara a ceea ce sunt văzuţi că fac de obicei! Şi, dacă tot nu ne interesează adevărul şi mestecăm numai imagini…de ce să nu credem că Elena Udrea, pe lângă politică şi profesorat, mai şi croşetează şi mai dă şi cu mopul sau că… a fost săracă?

Dacă avem curajul să ne omorâm imaginile sau etichetele proaste puse pe seama noastră…arătăm prin asta cât de puţin ne cunosc, cei care credeau că ne ştiu de la A la Z.

Update, 25 septembrie 2008.

Aici găsiţi fila video a emisiunii la care ne referim.

Pr. Dorin

Despre Ortodoxie şi etnocraţie cu Profesorul Nichifor Crainic [1]

Nichifor Crainic, Ortodoxie şi etnocraţie. Cu o anexă: Programul statului etnocratic, cu studiu introd, îngrij. de ed. şi note de Constantin Schifirneţ, Ed. Albatros, Bucureşti, 1997, 288 p.

***

Studiul introductiv al d-lui Constantin Schifirneţ se numeşte: O concepţie teologică despre etnic şi naţiune, cf. p. V-XXXII. Nichifor Crainic, spune realizatorul acestei ediţii, a fost una dintre personalităţile care „au declanşat dezbaterea asupra rolului Ortodoxiei” la nivel naţional, la nivelul românităţii, p. V. El a dorit autohtonizarea creaţiei româneşti, cf. Ibidem, luptând împotriva strategiei imitaţiei în spaţiul culturii, p. VI, pe care – după cum am văzut în cartea anterioară dezbătută de către noi – o susţinea Lovinescu.

Crainic a fost un naţionalist, însă unul de altă factură decât majoritatea naţionaliştilor de la noi, p. VI. El s-a deschis către problemele contemporaneităţii cât şi spre valorile universale, cf. Ibidem, nemilitând pentru un naţionalism îngust şi revanşard. El „n-a promovat izolaţionismul cultural sau un autohtonism rupt de viaţa culturală a epocii. Dimpotrivă, în pofida limbajului uneori agresiv şi apodictic, el dialoghează cu doctrine şi curente ale timpului său”, p. VI. Când ia atitudine împotriva unor curente avangardiste ea atitudine din punctul de vedere al tradiţiei româneşti, p. VI.

Ideile directoare ale gândirii lui Nichifor Crainic: 1. A subliniat permanent caracterul religios al culturii româneşti vechi; 2. Ţările Române, după căderea Constantinopolului, preiau „rolul de ocrotitoare a Ortodoxiei”; 3. A subliniat rolul activ al domnitorilor ortodocşi în viaţa Muntelui Athos şi a Patriarhiilor ortodoxe orientale; 4. A inspirat grijă şi atenţie pentru monumentele de arhitectură religioasă; 5. A accentuat faptul că românii ortodocşi au luptat de-a lungul timpului împotriva atacatorilor eterodocşi sau păgâni; 6. A subliniat specificul culturii româneşti, care are amprente universale etc., p. VII.

Crainic a dorit să transforme sufletul românului „prin integrarea acestuia în spiritualitatea ortodoxă – temei al etnicului românesc”, p. VII. De aceea a amintit în mod constant clasei intelectuale a vremii sale că trebuie să-şi asimileze tradiţia pentru a fi oameni moderni ai României, p. VIII.

În problematica sa scriitoricească vizavi de etnocraţie a fost adânc ancorat în Scriptură: 1. diversitatea neamurilor apare odată cu Turnul Babel, p. VIII; 2. Limba, neamul, naţia, cf. Fac. 10, 5, 20.; 3. Cincizecimea se adresează neamurilor, p. IX. „Crainic a recunoscut în creştinism[-ul ortodox n.n.] modul de a fi local şi universal în acelaşi timp”, cf. învăţăturii Sf. Dionisie Areopagitul, p. IX.

„Naţiunea este modul de a fi în concret al omului în relaţie cu ceilalţi, al cărui substrat e religia”, p. XI. „Crainic a conferit naţionalismului un conţinut concret”, p. XVI. „Pentru Crainic, românismul este o trăsătură indelebilă a etnicului nostru dintotdeauna”, p. XVI. Pentru el, Ortodoxia este „una din dimensiunile etnicului românesc”, p. XIX.

Crainic discută tradiţia în relaţie cu etnicul şi afirmă că tradiţia nu înseamnă paseism, ci „moştenirea perenă, organică, aptă de adaptabilitate la orice nou context al etnicului românesc fără a-şi pierde stabilitatea, cea care conservă specificitatea etnică”, p. XX.

Schifirneţ afirmă, pe drept cuvânt, că Crainic nu a fost un epigon al lui Iorga în problema etnicului şi a tradiţiei şi nici gândirismul nu a fost o copie xerox a sămănătorismului, p. XXI. Directorul de la Gândirea, Nichifor Crainic, „s-a delimitat de Iorga prin afirmarea viziunii sale despre etnic conceput în raport nemijlocit cu Ortodoxia”, p. XXI.

„Crainic a fost acuzat că a ar promova ruralismul, primitivismul şi ţărănismul”, p. XXII. Însă afirmaţiile acestea sunt răutăcioase, pentru că nu se susţin pe probe reale. Însă, suntem de acord cu Schifirneţ când pune că: „din scrierile lui Crainic străbate un misionarism rar întâlnit la alţi autori români, comparabil poate cu cel al lui Iorga”, p. XXIII. Asta am simţit şi noi de la primul contact cu opera lui: Crainic a dorit să înveţe, să îndrume, să consilieze din toată inima pe cei care vor să îşi cunoască rădăcinile ortodoxe şi naţionale. El este un catehet al întoarcerii la rădăcinile proprii.

Are atitudini critice faţă de democraţie, de politicianism, vizavi de nerespectarea legilor statului, faţă de haosul şi anarhia la nivel naţional, p. XXIII şi e normal să fie aşa, când priveşti lucrurile sub aspect profund religios şi moral. Militează pentru demofilie, adică pentru iubirea de popor, p. XXIV iar etnocraţia era viziunea sa alternativă la sistemul democratic, p. XXV. Nici Schifirneţ şi nici noi nu credem că autorul nostru era un fundamentalist religios, ci el dorea numai ca să aşeze creştinismul la baza organizării statului român, p. XXVI.

Însă autorul crede că acesta a fost xenofob şi antisemit, p. XXVIII, lucru pe care noi nu l-am observat până acum în scrierile pe care le-am avut sub ochi. Tot Schifirneţ spune că Crainic a respins acuzele de antisemitism şi rasism la adresa sa în memoriile sale, p. XXIX.

Ultima frază a studiului introductiv: „Antidemocratică şi anticapitalistă, concepţia sa năzuia spre ameliorarea societăţii prin modalităţi totalitare şi corporatiste, impregnate de valori creştine, fapt dovedit, din perspectiva istorică de până acum, ca neviabil”, p. XXXII.

Însă d-l Schifirneţ e părtinitor aici, chiar nedrept cu autorul şi cu adevărul istoric, pentru că nici democraţia şi nici capitalismul, nici dictatura şi nici regalitatea nu s-au dovedit sisteme politico-sociale sută la sută viabile iar etnocraţia românească, ideea de stat român al românilor pentru români, cu adâncă amprentă creştină, nu a fost pusă niciodată în practică şi, ar fi fost şi acest proiect, ca şi celelalte, şi cu plusuri şi cu minusurile sale.

Pr. Dorin

Transparenţa şi neîncremenirea discursului despre Dumnezeu arată că avem o experienţă reală a vieţii lui Dumnezeu

pr-staniloae-2.jpg

Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Stăniloae

Teologia Dogmatică Ortodoxă,

vol.1, ed. a II-a, Bucureşti, Ed. IBMBOR, 1996.

I. Trei moduri ale cunoaşterii lui Dumnezeu şi atributele Lui

A. Cunoaşterea raţională şi cunoaşterea apofatică a lui Dumnezeu. Legătura dintre ele.

3. Dinamismul cunoaşterii lui Dumnezeu şi transparenţa oricărui concept despre Dumnezeu.

p. 90-91.

Live

Download this episode (41 min)

Pr. Dorin

Page 1 of 2

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno