Cf. sursa.

În română brand înseamnă aruncător de mine, dispozitivul care catapultează minele spre inamic. Ca să ajungem la semnificaţia lui brand din engleză, e adevărat, trebuie să dai cu ceva mine în alţii, să te dai mare, să ieşi în faţă şi când nu trebuie…şi, să rămâi memorabil printr-o tâmpenie anume.

Spre exemplu, dacă brandul: omul care i-a aruncat cerneală în ochi preşedintelui Constantinescu era mediatizat ca Magda, fostă Ciumac…ar fi devenit un brand britfor, unul românesc. Şi, există multe branduri de acest calibru.

Însă, trebuie să specificăm faptul – pentru cei care ştiu engleză, dar folosesc numai o semnificaţie din trei sau zece ale cuvintelor – că brand englezesc nu înseamnă doar marcă de fabrică, marcă de pantof, marcă de marcă, ci şi: stigmat, pată ruşinoasă, dungare cu fierul roşu.

Şi acum vine întrebarea: Bucurenci ce fel de marcă este: o marcă elaborată pe speze proprii, muncită sau…o marcă teribilistă, creată prin falsificarea imaginii de sine? Noi tindem să credem că marca asta e mai mult teribilistă decât muncită.

Dacă e să să luăm la rost diverse branduri, fie ele brandul traducător, blogger, gazetar, preşedinte, dulgher, frizer, trăznit…credeţi că la o critică obiectivă mai sunt… admirabile? Nu! Pentru că brandul e comercial şi nu se înscrie în zona excelenţei. Brandul e apă de ploaie înfăşurată frumos şi pe sticluţă scrie…parfum care îţi întinereşte tenul?

Sunteţi dv. , domnule Bucurenci, un brand sau vă miraţi şi dv. că sunteţi numit astfel?

Pr. Dorin

Did you like this? Share it: