O scrisoare de la Pr. Prof. Univ. Dr. Ovidiu Moceanu

Părintele Profesor Ovidiu Moceanu ne-a trimis în această seară scrisoarea electronică pe care o vom reda în acest articol, la care a alăturat, cu multă mărinimie, trei dintre cărţile sale pentru ca noi să le publicităm la nivel online pe „Teologie pentru azi”.

***

Draga Parinte,

Draga doamna Preoteasa,

Va felicit pentru minunata idee pe care ati avut-o de a pune la indemana multor iubitori de carte o adevarata comoara. Dumnezeu va rasplati darul fratiilor voastre. Ma hranesc zilnic din ceea ce daruiti si n-am cuvinte sa va multumesc. Va imbratisez cu mult drag, desi nu ne vedem „fata catre fata”. V-am vazut fata din fapte.

E mult.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos sa fie cu fratiile voastre!

Preot Prof. univ. dr. Ovidiu Moceanu

P. S. Va trimit cateva carti, pe care le puteti oferi iubitorilor de lectura, fara nicio restrictie.

La sfarsitul cartii „Cuvinte si carti” veti gasi toate datele despre mine.

***

Părinte Profesor Doctor Ovidiu Moceanu,

şi pe noi ne-a biruit gestul dv. de nobleţe, şi ne-a arătat faptul că, dacă cineva îndrăzneşte să arate o aşa mare condescendenţă pentru un tânăr confrate înseamnă că doreşte să vadă nespus de mult şi fără echivocuri, lucruri plenare, lucruri adânci în oameni, fapt pentru care şi hrăneşte orice urmă de dăruire dezinteresată cu…gesturi de nobleţe.

Gestul dv. din această seară ne-a umplut de bucurie, de o gâlgâire de bucurie, nu pentru că am fost remarcaţi de către dv., ci pentru că v-aţi remarcat în inima noastră, a unui om pe care nu l-aţi văzut niciodată pe viu, ca păstor de suflete şi ca om al excelenţei literare. Şi aceasta, pentru că ne-aţi dăruit trei cărţi pline de sudoarea dv., nouă, unor tineri pe care îi creditaţi sau îi observaţi zilnic, că se străduiesc să insufle bucuria de a dărui necontenit.

Da, acest lucru ne însufleţeşte, ne bucură, ne inspiră, pentru că vedem că în tăcerea de dincolo de onlineul nostru zilnic stau oameni profunzi, calzi, primitori, nu stau doar spameri şi cârtitori, şi astfel, avem sentimentul dumnezeiesc, că acest efort al nostru şi al colaboratorilor noştri nu se pierde ca nisipul printre degete.

Nici cărţile dv. nu s-au scris pentru nimeni, cum nici gesturile de nobleţe nu rămân fără ochi şi urechi. În faţa miliardelor de ochi dumnezeieşti care ne văd zilnic, a confraţilor Sfinţi din ceruri şi de pe pământ, toate lucrurile se văd, frumuseţea miroase frumos, dăruirea nu are hotar, pacea nu are minte cuprinzibilă şi nicio literă nu e scrisă fără ca să ajungă la destinaţie.

Vom citi cărţile dv. ca pe o prietenie caldă şi calmă, vom ucenici în faţa măreţiei dv. de inimă şi vă vom ruga să ne fiţi aproape, pentru că astfel arătăm că Biserica Ortodoxă Română nu naşte roboţi, torţionari cu cagule sau birocraţi mofturoşi, ci oameni de o calitate dumnezeiască, conştiinţe paternale, oameni cu perspective veşnice, care pot să integreze în avântul lor spre Dumnezeu şi pe alţii, pe mereu alţii.

Da, trebuie să ne bucurăm ortodox de hipertehnologia avută la îndemână şi să revărsăm pe inimi frumuseţea copleşitoare a tainelor celor preaslăvite ale Prea Curatei Treimi. Interiorizarea noastră reciprocă poate să fie mult mai amplă, a noastră a tuturora, cât şi preţuirea noastră reciprocă poate fi mai suavă, mai plină de frumuseţe, dacă ne cunoaştem în adevăratul sens al realităţii noastre personale.

Însă ca cineva să te cunoască trebuie să arăţi cine eşti tu, ce faci, ce faci în realul sens al făcutului…şi de aici străluminarea ta, umplerea ta de înţelegerea altuia şi a lui de înţelegerea ta.

Prea Cucernicia voastră, toată bucuria din partea noastră şi m-aţi lăsat fără glas! Vă mulţumim şi vă suntem recunoscători că v-am cunoscut, prima dată, într-o lumină aşa de profundă, cum ar trebui să fie, întotdeauna, întâlnirile între preoţii lui Dumnezeu şi între confraţi.