Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL,

Patriarhul României, către participanţii la Congresul panortodox:

Dialogul dintre ştiinţă şi religie în lumea ortodoxă,

Bucureşti, 25 – 27 septembrie 2008.

Excelenţa voastră, Domnule Prim Ministru,
Domnule Preşedinte al Academiei,
Stimaţi invitaţi,
Onorată asistenţă,

În primul rând, dorim să urăm un Bine aţi venit! – tuturor invitaţilor şi participanţilor la Congresul pan-ortodox The Dialogue between Science and Religion in the Orthodox World şi să ne exprimăm bucuria pentru faptul că România este gazda acestui eveniment.

Congresul The Dialogue between Science and Religion in the Orthodox World este organizat de Asociaţia pentru Dialogul între Teologie şi Ştiinţă din România în cooperare cu Patriarhia Română şi cu Academia Română, şi reprezintă o parte a unui proiect mai larg intitulat „Ştiinţă şi Ortodoxie. Cercetare şi Educaţie” ce se desfăşoară în Romania, în perioada cuprinsă între 2007 şi 2009.

În Romania, dialogul dintre Religie şi Ştiinţă este privit cu un interes deosebit. În ultimii 8 ani, Biserica Ortodoxă Română a participat la mai multe proiecte şi evenimente de succes pe această temă. Multe dintre aceste acţiuni au fost organizate de ADSTR (Asociaţia pentru Dialogul dintre Ştiinţă şi Teologie din România), în cadrul proiectelor desfăşurate în România cu sprijinul Fundaţiei John Templeton.

Păstrăm, de asemenea, o amintire frumoasă din 2006, an în care la Iaşi s-a desfăşurat unul dintre cele mai mari evenimente de acest gen, Conferinţa Societăţii Europene pentru Studii în Ştiinţă şi Teologie, reunind peste 100 de participanţi din Europa, SUA şi Canada.

La aceste acţiuni, putem adăuga, de asemenea, şi unele proiecte iniţiate şi coordonate de Biserica Ortodoxă Romană, între care menţionăm Journal for Interdisciplinary Research on Religion and Science, un e-journal internaţional, editat în cooperare cu Universităţile din Romania, care prezintă cercetări şi diverse perspective asupra acestui dialog.

Congresul care debutează astăzi, însă, este un eveniment cu o semnificaţie aparte, întrucât este prima întâlnire pan-ortodoxă ce vizează dialogul dintre Ştiinţă şi Religie. Se cuvine deci, să adresăm felicitările noastre, iniţiatorilor şi organizatorilor congresului, membrilor asociaţiei ADSTR.

Prin exerciţiul ştiinţelor, raţiunea omului devine mai pătrunzătoare, în stare să penetreze dincolo de vălul sensibil al lucrurilor, sesizând raţiunile lor tot mai subtile. „Dumnezeu nu insuflă omului de-a gata înţelesurile şi numele celor create de El ci aşteaptă efortul lui de a le descifra, pentru care i-a dat capacitatea şi trebuinţa lăuntrică” – spunea Părintele Dumitru Stăniloae.

Raţionalitatea Creaţiei, surprinsă în parte şi de ştiinţe, se dezvăluie şi în textele Sfintei Scripturi, însă, mai mult, în descoperirea făcută oamenilor de Hristos-Logosul Întrupat.

Părintele Stăniloae pune Întruparea Cuvântului în Hristos pentru oameni în legătură cu în-corporarea raţiunilor Sale (logoi) în toate lucrurile lumii create, văzute acum ca semne sau ca idei plasticizate ale Logosului creator.

Mintea omului ia forma realităţilor pe care le cunoaşte, şi după modul cum le cunoaşte. O cunoaştere împătimită (pătimaşă, posesiv-egoistă), împătimeşte şi mai mult pe cunoscător, încât el ajunge să caute şi să vadă în lume numai ceea ce-i hrăneşte patimile egoiste.

De aceea, întreaga gândire patristică leagă cunoaşterea de despătimire, de rugăciune şi de cultivarea virtuţilor prin comuniunea omului cu Dumnezeu-Creatorul, deodată prezent în creaţie şi transcendent ei.

Prin viaţa duhovnicească, cu ajutorul harului, omul nu mai vede lumea creată ca ultima realitate, ci pe Dumnezeu-Creatorul ei. Mintea nu-l mai ţine pe om prizonier în posesia lucrurilor limitate, ci-l ajută să treacă dincolo de el însuşi şi de ele, în comuniune cu Dumnezeu Cel nelimitat şi netrecător.

Pentru omul duhovnicesc, raţiunile inteligibile ale creaturilor sensibile devin hrană spirituală pentru minte. Lumea întreagă şi lucrurile din ea, devin mijloace de unire cu Dumnezeu. Lumea este astfel un dar şi un sacrament al iubirii divine.

Prin aceasta, vedem cum Părinţii arată cuprinderea holistică şi integratoare a Ortodoxiei, în care orice experienţă de cunoaştere autentică din câmpul ştiinţelor poate fi o treaptă în apropierea de Dumnezeu, iar eforturile de cunoaştere ştiinţifică a lumii primesc valoare spirituală.

Hristologia cosmică ortodoxă este una trinitară şi are ca bază comuniunea dintre Creator şi creaţie, dintre harul divin necreat şi libertatea persoanei umane, astfel încât raţionalitatea creaţiei se împlineşte în comuniunea personală.

Alături de aceste câteva consideraţii, există numeroase motivaţii teologice care dovedesc faptul că gândirea patristică răsăriteană are deschideri importante spre ştiinţa actuală. Prin urmare, dialogul dintre teologia ortodoxă şi ştiinţele universului şi ale vieţii poate contribui la o mai bună cunoaştere a frumuseţilor Creaţiei şi a lucrării lui Dumnezeu în ea, pentru mântuirea oamenilor ca şi comuniune eternă de viaţă şi iubire cu Dumnezeu cel veşnic.

Felicităm pe toţi cei prezenţi la lucrările acestui congres, rugând pe Dumnezeu să binecuvinteze lucrarea comună a oamenilor de ştiinţă şi a teologilor, dăruindu-le bucuria cunoaşterii adevărului ca sens divin al existenţei.

† D A N I E L
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Did you like this? Share it: