Prejudecata nu ţine de foame

D-l Ciprian, care îşi ucide plictiseala în blogspot, ziarist, bucureştean, ne calcă blogul şi apoi scrie:

Ce emană din scrisul dumnealui? Că trăieşte jalnice preconcepţii în ceea ce îi priveşte pe oamenii religioşi şi că le trăieşte, pentru că se grăbeşte. Confundă numele blogului cu anagrama blogului din link şi consideră că suntem inapţi să concurăm cu oricare altul, pe motivul că eu cred în Dumnezeu iar el…nu crede sau pentru el viaţa e…plictiseală.

Trebuie să îi mulţumim, totuşi, pentru ovaţii. Însă îi spunem d-lui Ciprian că nici nouă nu ne plac proştii/incapabilii, oriunde ar lucra aceia. Iar blogul dumnealui e subţire, ca şi al lui Zoso, adică precar, adică e guguştucic, adică nu rimează cu…a fi ziarist.

Daţi-mi voie, domnule Ciprian, să fiu un preot blogger cu studii postuniversitare cu dv. şi să nu ne tragem de şireturi! Ştim că blogosfera e formată din multe fumuri de coş, din mulţi oameni care trag apa ca să nu se plictisească…Însă, dacă vreţi să remarcaţi pe cineva şi să daţi sfaturi…citiţi-ne vreo 3 luni şi apoi scrieţi ceva cu sens despre noi!

Pr. Dorin

Sintagmatice [2]

De la Dr. Silviu Tatu am auzit, de ceva timp, despre „Noua traducere în limba română”, neoprotestantă, a Scripturii. Ea a fost inclusă în baza de date internaţională Bible server, unde găsim diverse ediţii scripturale ştiinţifice.

Când am deschis prima dată noua traducere, ochii mi-au căzut pe expresia: „Duhul lui Dumnezeu plutea peste întinderea apelor” [ Fac. 1, 2]. Dumnezeu să ne ierte…dar numai bărcile plutesc pe ape, nu şi…Duhul lui Dumnezeu! Iar plutirea de aici pare mai mult o plutire în derivă, ca o barcă fără cârmaci, decât să indice pe Cel care Se purta peste ape, cu de la Sine putere, ca Unul care umplea apele de harul cel veşnic al Treimii. O alegere tare nefericită, ca sens, pentru limba română.

„Ochiul este felinarul trupului” [Mt. 6, 22]. Dacă se dorea calchierea textului grecesc era vorba despre…lampa trupului [lu,cnoj tou/ sw,mato,j] şi nu despre…felinar. Nici expresia asta nu sună bine în română. Trebuie să se arate că ochii sunt lumina, sunt direcţia pe care întregul om o parcurge şi nu să se comute atenţia de la principiul vederii…la obiectul felinar.

De ce să traduci: Christosul la Mt. 16, 16 dacă în greacă este:o[ti auvto,j evstin o` Cristo,j, adică Hristos şi nu este Isus, ci Iisus peste tot: VIhsou/j, ca la Mt. 17, 1? De ce trebuie să falsifici grafia Scripturii…numai pentru că eşti baptist, penticostal sau adventist? Nu s-a tradus aici din greacă? Dacă da, de ce nu vrea echipa de traducători să fie fidelă Scripturii şi traduce după starea vremii?

Se pare că avem de-a face cu o diortosire neoprotestantă grăbită a Scripturii şi nu cu o reală traducere după ediţia ebraică, pentru VT, şi, respectiv, după ediţia greacă, pentru NT.

Pr. Dorin

Aici pentru fontul nostru de limbă greacă.

Sintagmatice [1]

Recitesc de ieri sau de alaltăieri Jurnalul de la Păltiniş[1] – printre picături – al d-lui Liiceanu numai pentru a-i urmări stilul şi pentru a observa cât de mult atmosfera descrisă de dumnealui mai are ceva real, netrucat, real până la simplitate, în urma sublimării pe care a produs-o, în mod deliberat, evenimentelor descrise şi care îl au în centrul lor pe Constantin Noica. Intrăm în subiect…fără preambul.

„Dumnezeul culturii” [p. 103]. Cum se numeşte acest dumnezeu al culturii şi cine i se închină lui? De câţi ani a fost inventat? I s-a făcut şi lui vreo biserică, vreun cult?

„Am mâncat amândoi imens” [p. 103]. În română se zice: am mâncat amândoi mult sau foarte mult. Când foloseşti imens încerci să fii pedant, adică să nu scrii în mod simplu, nefalsificat, lucrurile la care te referi.

„purtat de valul de entuziasm gratuit care m-a ţinut vreo doi ani după întoarcerea din Germania” [p. 108]. Entuziasmul trebuie să fie plătit, se plăteşte de obicei?!!! Noi credeam că entuziasmul e o dăruire supergeneroasă faţă de alţii sau că, în primul rând, a fi entuziast înseamnă a fi plin de Duhul Sfânt, de măreţii dumnezeieşti. Cum se plăteşte sau cât se ia pentru că eşti…entuziast? Asta pentru momentul când am vrea să ne vindem şi noi…entuziasmul.

Pr. Dorin


[1] Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniş. Un model paideic în cultura umanistă, ediţie revăzută şi adăugită, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1991, 278 p.

De ce …sintagmatice?

Când citeşti cărţi, articole, bloguri, mai mult sau mai puţin în grabă, îţi sar în ochi expresii, anumite sintagme, anumite rânduri, paragrafe, anumite cuvinte. Expresii care sună aiurea, deplasat, neconvingător sau interesant, uluitor, magnific. M-am gândit că e bine să ţin un jurnal online al acestor expresii sau să discut aceste expresii într-un mod programatic.

Care sunt expresiile, deci, care îmi sar în ochi, în sens plăcut sau neplăcut? Însă, nu mă voi referi acum la trecut, la ce am citit sau am auzit, ci la ce o să citesc, recitesc în prezent, la ce o să aud sau să simt în jurul meu, în viaţa mea, în viaţa altora.

Pr. Dorin

1 2