Sintagmatice [2]
De la Dr. Silviu Tatu am auzit, de ceva timp, despre „Noua traducere în limba română”, neoprotestantă, a Scripturii. Ea a fost inclusă în baza de date internaţională Bible server, unde găsim diverse ediţii scripturale ştiinţifice.
Când am deschis prima dată noua traducere, ochii mi-au căzut pe expresia: „Duhul lui Dumnezeu plutea peste întinderea apelor” [ Fac. 1, 2]. Dumnezeu să ne ierte…dar numai bărcile plutesc pe ape, nu şi…Duhul lui Dumnezeu! Iar plutirea de aici pare mai mult o plutire în derivă, ca o barcă fără cârmaci, decât să indice pe Cel care Se purta peste ape, cu de la Sine putere, ca Unul care umplea apele de harul cel veşnic al Treimii. O alegere tare nefericită, ca sens, pentru limba română.
„Ochiul este felinarul trupului” [Mt. 6, 22]. Dacă se dorea calchierea textului grecesc era vorba despre…lampa trupului [lu,cnoj tou/ sw,mato,j] şi nu despre…felinar. Nici expresia asta nu sună bine în română. Trebuie să se arate că ochii sunt lumina, sunt direcţia pe care întregul om o parcurge şi nu să se comute atenţia de la principiul vederii…la obiectul felinar.
De ce să traduci: Christosul la Mt. 16, 16 dacă în greacă este:o[ti auvto,j evstin o` Cristo,j, adică Hristos şi nu este Isus, ci Iisus peste tot: VIhsou/j, ca la Mt. 17, 1? De ce trebuie să falsifici grafia Scripturii…numai pentru că eşti baptist, penticostal sau adventist? Nu s-a tradus aici din greacă? Dacă da, de ce nu vrea echipa de traducători să fie fidelă Scripturii şi traduce după starea vremii?
Se pare că avem de-a face cu o diortosire neoprotestantă grăbită a Scripturii şi nu cu o reală traducere după ediţia ebraică, pentru VT, şi, respectiv, după ediţia greacă, pentru NT.
Pr. Dorin
Aici pentru fontul nostru de limbă greacă.
Trei exemple sunt mult prea putine pentru a permite o concluzie. Acel „se pare” este mult prea departe de orice observatie stiintifica pentru a obliga la un raspuns.
Cu toate acestea trebuie sa notez ca participiul Piel MERAHEFET, tradus de NTR prin „a pluti” este adecvat, pentru ca este folosit pentru orice corpuri si fiinte care au aripi, si nicidecum pentru barci in VT (cf. Deuteronomul 32:11).
S-a preferat a se reda cat se poate de plastic actiunea care caracterizeaza pe DUHUL LUI DUMNEZEU, o interpretare teologica a sintagmei RUAH ELOHIM lipsita de orice articol (!), fapt care sugereaza o oarecare ambiguitate.
Selectarea atenta a termenilor vizavi de persoana Duhului Sfant ar fi mai adecvata unui tratat de dogmatica si nu neaparat pentru o lucrare literara unde, probabil chiar in cazul acesta al Genezei 1:2, autorul a incercat sa comunice altceva decat ne-ar placea noua sa-i punem in gura.
Desi nu cred ca NTR a VT este o traducere lipsita de erori, cred ca domnia ta ar trebui sa cauti mai atent si cu referire la VT ebraic.
Alminteri opiniile dumitale raman doar simple impresii. Cu privire la observatiile din NT las pe altii mai competenti sa raspunda.
Ma tem, insa, ca gravitam in jurul unor mai vechi dezbateri confesionale care nu se vor sfarsi vreodata decat odata cu confesiunile insele. Daca nu reusim sa discutam miez cred ca este mai bine sa ne abtinem de la polemici sterile.
Cf. WTT, pe care noi am consultat-o, “merahefet al-penei hamaim” credem că trebuie să se traducă în limba română, d-l Dr. Tatu – şi nu în oricare limbă, pentru că traducerea se numeşte Noua ediţie a Scripturii în română – „Se purta pe deasupra feţelor apelor” [ ad litteram], pentru că pe merahefet [ verb la piel, participiu feminin, singular absolut] dv. l-aţi tradus cu semnificaţia de „a pluti”, a doua semnificaţie a termenului ca atare, pentru că prima e aceea de „a plana”, când vine vorba de o fiinţă care survolează deasupra unei întinderi, care zboară peste un câmp, peste o mare.
Dar, cum o traducere în română a Scripturii, trebuie să ţină cont deopotrivă de trecutul istoric al traducerilor în română dar şi de modul în care românii de astăzi percep termenii nu putem să spunem nici: „Duhul lui Dumnezeu plana peste”…pentru că nu e pasăre sau avion şi nici nu putem spune: „Duhul lui Dumnezeu plutea”…pentru că nu e barcă.
De aceea, înţelegând cerinţa de bun simţ a traducerii, cât şi pe aceea a conformării dogmatice cu Tradiţia – pentru că aici avem prima mărturie explicită despre persoana Sfântului Duh şi despre rolul ei viu, activ, în actul creaţiei, alături de Tatăl şi de Fiul– trebuie să traducem printr-un termen în care să se vadă că persoana, Duhul lui Dumnezeu acţionează, e dinamică, Se manifestă.
Şi de aceea preferăm pe „a Se purta”, „a fi pe deasupra apelor”, pentru ca să împăcăm în această sintagmă atât realitatea implicării personale a Duhului Sfânt în creaţie cât şi pe aceea a unei receptări, non-hilare, a ei.
E la fel de nefericită în continuare sintagma aleasă de dv. – dacă aţi fost traducătorul ei – cum e nefericită o alta pe care mi-a arătat-o past. Cruceru, în care îmi vorbea despre „Fericiţi cei goniţi pentru dreptate”, pe care o tradusese Cornilescu.
Şi i-am spus atunci că „a goni”, în forma veche a termenului, pentru ţăranul român, înseamnă… „a duce vaca la montă”.
Dar, dacă doriţi să vă fac o exegeză extinsă a traducerii, da, e posibil…Mă plătiţi 1000 de euro şi vă spun şi alte metehne ale ei, dar pot evidenţia şi multe lucruri bune care mi-au plăcut.