Viaţa sa o poate asemui cu un tren accelerat, care nu opreşte în staţii, merge înainte până la scop.

Îşi calculează foarte bine paşii şi, de regulă, merge la sigur. Alex Mihai Stoenescu împlineşte astăzi [ 2 octombrie 2008 n.n.] 55 de ani.

“Mulţi s-au întrebat cum a fost posibil ca un om activ public să dea o operă atât de vastă într-un timp atât de scurt. Secretul se află în măsurarea riguroasă a timpului: Alex Mihai Stoenescu nu pierde timpul la televizor, nu are preocupări mondene, lucrează la cărţile lui de dimineaţa până seara.

Trăieşte satisfacţia succesului cărţilor sale, mai ales prin impactul produs de cărţile de istorie, precum şi de serialul «Naşterea unei naţiuni» difuzat la Realitatea TV cu ani în urmă”, mărturisea scriitorul, istoricul şi publicistul. “Am scris primul roman în 1987, dar nu a putut fi publicat, pentru că era o alegorie despre regimul Ceauşescu. A apărut abia în 1993, cu titlul Câinii răguşiţi. Când a fost incendiată încăperea în care se aflau manuscrisele cenzurate, a ars şi manuscrisul meu, aşa că a trebuit să-l rescriu.

Succesul…

Debutul l-am avut în 1991, cu un alt roman, Drumul Olandei, povestea tatălui meu în Rezistenţa olandeză din timpul războiului. Ce îi trebuie unui scriitor pentru a avea succes, pentru a se afla mereu pe «podium»? Ar trebui să definim succesul în literatură. Arhipelagul Gulag este o operă minoră, dar a devenit celebră pentru că fost folosită în lupta împotriva comunismului.

Numele trandafirului este o pastişă a romanelor cu Sherlock Holmes şi doctorul Wattson, transpusă în Evul Mediu. În timpul ăsta, Llosa nu primeşte Premiul Nobel, deşi a scris câteva capodopere. Cea mai mare satisfacţie este că las românilor un adevăr istoric despre problema evreilor în România, despre Răscoala din 1907 şi că am iniţiat în ţara noastră, cu tot curajul, suferind toate consecinţele, studiul istoriei recente, pe care ţările civilizate îl practică de un deceniu şi jumătate.

Îmi doresc să dau românilor şi oricărui cetăţean un sistem integrat şi coerent de înţelegere a istoriei. Să fiu sănătos ca să apuc instalarea democraţiei autentice şi a economiei de piaţă funcţionale în România.

Şi poate, cu puţin noroc, să văd un partid de Dreapta la putere.”

Cf. sursa.

Pr. Dorin

Did you like this? Share it: