******

Motto:

„Acolo unde nu-i cap…şi picioarele sunt…singure!”

***

Foaie neagră, postmodernă,

viaţa mea pare cam… ternă,

viaţa lui e ca o pizza,

ce anchilozează lipsa,

lipsa gândului din scurt,

pentru cine n-are-iaurt,

pentru cine n-are carte,

pentru cine moartea-i moarte…

*

Frate, soră,

cap candriu,

viaţa nu e doar şasiu,

viaţa nu e doar jelirea

unui nod în gât, doinirea,

unei pierderi de timp lungă,

de din viaţa ta prelungă…

Nu!…

Viaţa nu e o şaormă,

viaţa nu e nicio vorbă,

viaţa nu-i dezvirginare,

nu e praf…tras la răcoare.

Viaţa-i sfântă, e puţină,

numai Domnul ne dă milă,

noi,

prea proşti,

prea blegi

şi ieftini,

nu ştim ca să facem…chestii,

chestii bune, super bune…

ci doar ne-mbăiem în spume…

*

Foaie neagră, vers ca groaza,

de vulgar m-aprind ca raza,

mă topesc ca lumânarea,

mi se uscă toată…zarea…

Gândul meu tace şi tace,

inima-mi de tine zace,

că se roagă că eşti prost,

eşti tâmpit şi eşti agnost,

şi nu vrei bine deloc,

ci doar taci ca un…escroc.

*

O, da, frate, soră, mamă,

viaţa mea e mare dramă,

drama mea de voi mă seacă,

lacrimile-mi taie-ntreacă’,

şi mâncarea, cât şi noaptea,

toate sunt ca voi…şi moartea…

Moartea vine, mă întreabă,

stau cu ea la rugă-n seamă,

îmi e prietenă bună,

tot mă roagă…să-mi dea humă…

O să-i dau, ea o să-mi vină,

să mă ia când mi-e tot bină,

şi să mă ducă departe,

unde nu e deloc moarte…

*

Însă, pân-o veni ceasul,

viaţa nu e ca talaşul,

dragostea nu-i ca smântâna…

dar cuvântu-i ca fântâna…

Tot te iei din el cu fiere,

mierea se naşte-n durere,

şi tu, postmodern feroce,

degeaba îmi eşti precoce,

pentru că nu ştii de tine

ci îţi aparţii la nime’.

Eşti un maus fără stil,

ca un MTV senil,

eşti ca mucul de ţigare

aruncat într-o căldare,

eşti ca visul unui virus,

eşti ca visul unei vaci,

vopsită ca …trei araci.

*

Da, şi nu, şi da, tot da,

nu sunt vulgaritatea ta,

nu sunt omul cu iluzii,

nu îmi trebuie perfuzii,

nu îmi trebuie cotoare,

nici vreascuri odihnitoare,

nu vreau urlete,

nici fraieri…

dar vreau cerul cu mult aer.

*

Vreau să miros flori cu tona,

vreau să mă rog ca anemona,

vreau să fiu simplu ca oul,

vreau să iau cel nou…cadoul.

*

Şi cadoul meu eşti Tu,

căci Te ştiu şi Tu mă ştii,

chiar de mă preling prin vii,

printre vii şi printre morţi,

printre case, printre sorţi.

*

Mă preling, mă şterg, ca praful,

mă duc în pământ…rămasul…

mă conserv ca amintirea,

frate bun mi-e uluirea,

visul unei vieţi de viaţă,

nu de iluzii de şatră!

*

Postmoderne, postmoderne,

viaţa nu e patru lemne,

viaţa nu e o potaie,

viaţa n-are preţ, nici paie…

*
Tu, de mi te faci hapsân,

eu, de mă mai fac tre-ce-re,

rişti să ştii că totu-i rost…

multă re-cu-le-ge-re.

*

Dar, mă-ndoi, mă fac argint,

tu te faci alb ca rugina,

trece viaţa, postmoderne…

iată, a plecat…maşina!

*

Pr. Dorin

Did you like this? Share it: