Pentru ce iubeau cei de acum câţiva zeci de ani…această migală pe care noi nu dăm doi bani? Pentru ce atâta risipă de frumuseţe şi de maiestuozitate simplă, dacă nimeni nu se mai pătrunde de ea?

Şi tocmai pentru că nu se pătrunde frumuseţea artistică de către prea mulţi, ea, frumuseţea, este impunătoare. Nu te mai miri nici măcar tâmp, pentru că te gândeşti la hot-dogul tău din mână sau vorbeşti la celular cu voce tare pe stradă sau nu îţi pasă pur şi simplu, pentru că nu ai simţ pentru impunător.

Noi avem simţ numai pentru egoismul camerei noastre. Există o doamna Otilia sau o tanti Geta care aşază pe fiecare zi casa ei, pătura ei, cărţile ei, copiii ei…dar nu o interesează de scara blocului sau de cum arată în faţa curţii. Chiar dacă o pici cu ceară…nu mai vede nimic dincolo de propria-i proprietate.

Cum să vă mai cerem noi să mai vedeţi sau să mai citiţi ceva impozant când dv. căscaţi la lucruri sublime? Sublimitatea cutremură, când te gândeşti cu ce eforturi se face. Noi, fiind experţi doar în măsuri imaginare şi în bătut din palme…credem că toate se fac uşor.

Când PFP Daniel a preconizat ieri că viitoare catedrală va dura 7 ani…poate că unii au căscat deja. Şapte ani…e o veşnicie pentru cel care nu face nimic ca să dureze. Dar, pentru cel antrenat în muncă…7 ani e ca mâine, pentru că se oboseşte zilnic în lucru.

De ce nu mai ne minunăm de măreţia clădirilor colos, a cărţilor mari, a marilor enciclopedii, a marilor oameni, a Sfinţilor, a eroilor, a marilor însinguraţi şi urgisiţi pentru un crez al lor? Simplu! Pentru că în sânul nostru, în inima noastră, nu mai avem nicio tresărire ca să urmăm o asemenea măreţie, pentru că noi, da, noi, nu mai vrem să facem nimic măreţ…ci doar să ne ţipăm unii la alţii, să mâncăm pâine de pomană şi să bem bere în timp ce joacă echipa României şi…pierde atât de lamentabil.

Pr. Dorin

Did you like this? Share it: