Am făcut ordine prin arhiva noastră personală, după cum vă spuneam, şi de aceea vom avea destule de scris/transcris în următoarele luni din notele şi foile scrise odinioară, pe care le-am regăsit cu uimire, pentru că le uitaserăm cu desăvârşire pe unele.

*

Sfântul Simeon Noul Teolog: „Cel ce se împotriveşte în cuvânt este asemenea celui ce se predă pe sine cu voia duşmanilor Împăratului„. Era un pasaj simeonian pe care îl reciteam adesea în anii studenţiei mele, pe care îl aveam scris pe o hârtiuţă galbenă, cu scopul de a nu-mi dori să mă cert deloc pe teme religioase cu nimeni.

Evitam şi evit să am discuţii polemice la nivel personal pentru că nu aduc decât enervara mea şi cam atât. Când un om înţelege, înţelege din prima sau din …a doua explicaţie. Dacă e nevoie de 10, 100, 1000 de explicaţii atunci…îl las în adevărul lui.

Pe aceeaşi hârtiuţă galbenă am găsit un alt pasaj, se pare tot la fel de important ca şi primul, pentru mine, cel de atunci, tot de la Sfântul Simeon Noul Teolog: „Sufletul meu…Te-a ales pe Tine în locul întregii lumi„. Da, pe Tine în locul întregii lumi!…

Noi avem note ştiinţifice dar şi note de lectură pentru duhul nostru. Cele în care ne-a interesat numai adevărul scrierii şi nu şi pagina, ediţia, traducătorul etc…nu au nicio specificaţie editorială.

*

Etapele unei cateheze: 1. pregătire aperceptivă; 2. anunţarea temei; 3. tratarea subiectului; 4. recapitularea; 5 asocierea. Aceasta poate fi precedată de intuiţie; 6. generalizarea şi 7. aplicarea. Cf. Cursului de Omiletică al pr. prof. dr. Vasile Gordon.

*

„Ce comoară este rugăciunea! Prin rugăciune dobândim orice de la Domnul, toate lucrurile bune, biruind orice ispită, orice necaz, orice mâhnire”. Nu ştim dacă sunt cuvintele noastre sau ale altuia. Am găsit textul între ghilimele, pe foaia unde am găsit şi etapele catehezei.

*

Pr. Lect. Dr. Univ. Nicolae Dura [ teză de doctorat în Teologie], „Propovăduirea Cuvântului şi Sfintele Taine. Valoarea lor în lucrarea de mântuire”, în rev. Studii Teologice, nr. 1-2 / 1998, p. 13-251. Conducătorul ştiinţific al tezei a fost pr. prof. dr. Constantin Galeriu.

*

Etimologii de la pr. prof. dr. Emilian Corniţescu: Lazăr = cel ajutat; Betania = casă săracă; Ierihon = oamenii lumii; Ierusalim = oraşul păcii; Ghibeea = loc înalt; Betsaida = casa pescarilor; Sihar = mincinos; Mihail = cine este ca Dumnezeu?

Gabriel = Dumnezeul meu este Domnul; Govora = Doamna; Lucifer = purtător de lumină. Babel = poarta lui Dumnezeu. Rusalii = înălţarea capului; Avraam = tatăl mulţimii; evreu = cel venit.

David = cel iubit, cel lăudat; Iohanan = Dumnezeu miluieşte [ adică Ioan al nostru pe filieră ebraică n.n.]; Iosua : Dumnezeu mântuieşte; Israel = omul care L-a văzut pe Dumnezeu.

Naomi = plăcută *; Debora = întreprinzătoare şi harnică precum o albină.

*

Pr. prof. Dr. Vasile Gordon. Fragmente din Cursul de Omiletică al părintelui V. Gordon. Fontul nostru de greacă pentru termenii care apar acum în text şi care nu se pot viziona fără el.

Omilia [ o`mili,a] ) = cuvântare. Sintetic [ sunti,qhmi] ) a pune la un loc, a alcătui, a concentra o informaţie teologică, dacă ne referim la predică, la o predică sintetică.

Părintele Gordon împarte predicile în biblice, dogmatice, morale, liturgice, apologetice, istorice, adică conform cu problematica detaliată în cadrul lor.

Panegiricul [panhguri,zw = a prăznui o sărbătoare n.n.] = un cuvânt liturgic în care se prezintă în mod înfloritor, bucuros, caracterul sărbătorii, semnificaţia profundă a ceea ce se przănuieşte în acea zi.

Pareneza [paraine,w = a sfătui, a avertiza, a încuraja, a îndemna ] = o cuvântare liturgică simplă, după anumite slujbe speciale în viaţa comunităţii sau a unor persoane din comunitatea noastră. Şi pareneza, mai pe înţelesul tuturor, e cuvântul scurt pe care îl rostim după o sfinţire de casă, de troiţă, la binecuvântarea hainelor care se dau de pomană pentru cel adormit, atunci când cineva din familie vine şi îi sfinţim apa pentru cel nou născut etc.

Şi, la întrebarea: Când se începe predica sau când ne pregătim să predicăm?, părintele profesor Vasile Gordon ne spunea, pe când îi eram student, că pregătirea pentru propovăduire se face de fapt în toată viaţa noastră şi că, în fiecare moment, preotul se pregăteşte pentru a vorbi oamenilor.

Pregătirea îndepărtată, de lungă durată sau de toată viaţa, la părintele Gordon presupune o continuă dezvoltare a gândirii, o continuă îmbogăţire a memoriei teolgice, culturale, filosofice, poetice etc., o dezvoltare susţinută a limbajului şi a stilului omiletico-catehetic propriu, pe lângă munca de redactare de predici şi de tot felul de alte scrieri şi printr-un contact, din ce în ce mai propriu, cu mulţimi de oameni.

Cu alte cuvinte avem de-a face cu o acumulare de date şi de experienţe continuă şi, pe de altă parte, tot nevăzutul muncii noastre capătă o ieşire la public, atunci când stăm în faţa oamenilor şi le predicăm. Însă acasă şi în predica noastră trebuie să se îmbine teologia cu asceza, bunul simţ cu vastitatea cunoştinţelor, atenţia cu perspicacitatea predicatorială, dorinţa noastră de a-i face proprii pe ascultătorii noştri vieţii cu Dumnezeu cu dorinţa lor după viaţa sfântă.

*

Origami = meşteşugul de a face din hârtie diverse figuri zoomorfe. Tipic japonez.

*

La 15-16 ani scriam un text intitulat „În căutarea fericirii”, în care personajul principal era descris în următorii termeni: „Privirea îi era stranie şi confuză. În ochii ei se putea citi un amestec de iubire şi ură; de orgoliu rănit şi dispreţ; de disperare şi dorinţă”. Personajul principal fiind de fapt prima mea prietenă intimă şi cam aşa o vedeam eu, atunci când am întâlnit-o.

*

Iisus Sirah 14, 1: „Fericit bărbatul care n-a alunecat cu gura sa şi nu se răneşte cu amărăciunea păcatului”, cf. ed. BOR 1988. Am găsit versetul scris pe o mică porţiune de hârtie – nu mai ştiu de ce l-am scris şi când – alături de căutări scriptice referitoare la cetăţile Lodebar şi Debir. Lodebar : II Regi 9, 4-5 şi 17, 27 şi Debir: Iosua 13, 26 şi 10, 38-39. Sfântul Iosua cucereşte Debirul şi omoră pe toţi locuitorii acestei cetăţi.

*

Tel-Aviv = Dealul cu izvoare. Tel-Avivul e de fapt fostul port Jaffa. La Jaffa a locuit Sfântul Apostol Petru. În 1948 Israelul îşi capătă independenţa. Akko era o colonie romană.

*

Părintele Constantin Galeriu, într-un mic clip televizat: „Bucuria vine din adevăr”. M-a urmărit mult timp acest cuvânt al Sfinţiei sale, pentru că e cu totul adevărat: atunci când trăieşti în adevărul lui Dumnezeu eşti plin de bucurie dumnezeiască.

*

I. V. Georgescu, Demonologia Vechiului Testament. Satan în profeţia lui Zaharia [ teză de doctorat], în rev. BOR [ BOR = Biserica Ortodoxă Română] XVI [ 1938], nr. 9-10, p. 481-564. / Arhid. Prof. Dr. Petru I. David, Glasul veşniciei în câteva epistole descoperite la Tomis, în rev. GB [ GB = Glasul Bisericii], nr. 9-10/ 1980. Am citit acest studiu cu mult interes şi bucurie.

*

Sf. Chiril al Ierusalimului, Cuvânt la Întâmpinarea Domnului şi la Simeon primitorul de Dumnezeu, în rev. MO [ MO = Mitropolia Olteniei], nr. 1-2 / 1964. / Pr. M. Pâslaru, Despre „Adormirea Maicii Domnului”. Vechimea ei şi locul unde se află mormântul Sfintei Fecioare Maria, în rev. GB, nr. 7-8 / 1960.

*

Psaltul = cantorul = cântăreţul. A se vedea canoanele de la Laodiceea [ 362]: 15, 23, 24 şi în Constituţiile Apostolice: II, 26, 28; III, 11; VI, 17; VIII 13, 28, 31.

*

Calendar vine de la chemare, de la ka.lw [calo] sau de la calo, calare, calavi, calatus [ a anunţa, a proclama], pentru că el cheamă la observarea sărbătorilor sfinte. Calendarul ne cheamă să venim la Biserică pentru sărbătorile Domnului şi de aceea ne aduce veste de bucurie, de pace, de linişte binecuvântată, de mântuire.

Luna lunară are: 29 de zile, 12 ore, 44 minute şi 2, 9 secunde.

Anul tropic are: 365 zile, 5 ore, 48 minute şi 45-46 secunde.

Echinocţiul de primăvară: 24 martie.

Pe fiecare an se neglijează în calculul temporal : 11 minute şi 14-15 secunde. De aceea, la 128 de ani rămânem în urmă cu o zi în calculul nostru anual. La 384 de ani cu 3 zile. Pentru acest lucru a fost nevoie să se treacă de la stilul vechi la cel nou în calcularea timpului.

*

Sf. Grigorie de Nazianz, Omilia a 38-a la Arătarea Domnului [ adică la Bobotează, la 6 ianuarie n.n.], în rev. GB, nr. 1-2/ 1962.

*

Cum se zice: prenadez, perlandez sau pernandez? Nu am găsit nicio formă în Dex-ul ultim.

*

Cf. TMO [ Teologie Morală Ortodoxă], vol. 1, ed. 1979, p. 365, în anul 282 î. d. Hr. se traduce LXX-ul sau Septuaginta.

*

În anii 40 ai secolului trecut se scria vieaţă în loc de viaţă, eticei în loc de eticii, trebue în loc de trebuie al nostru, de acum. Se scria şi pe atunci cu î din a şi nu cu î din i. Alte forme: strein în loc de străin [ De aici mi-am luat şi pseudonimul literar: Streinu, pentru că aceasta e forma veche a cuvântului. De aceea avem în cărţile de cult, chiar şi acum, cântarea: „strein lucru este maicilor fecioria”], noui în loc de noi; ceeace în loc de ceea ce; înafară în loc de în afară; lature în loc de latură; dar, ca şi acum se scria cu nicio şi cu niciun.

*

Sui-generis = unic în felul său, original. Adj. invariabil. / Doctor vine tot din latină. La fel şi pacient [ lat. paciens,-tis = care îndură]. Pacientul e omul care îndură, care e bolnav, care e secătuit de boală.

Avocat, de la fr. avocat, persoană calificată pentru a acorda asistenţă juridică. / juridic [de la ius, iuris = drept] : care ţine de drept, privitor la drept.

*

Simone Weil: „Păcatul este o încercare de a umple un gol”. Da. E o încercare disperată de a umple ceea ce nu poate fi umplut decât de harul lui Dumnezeu.

Pr. Dorin

Did you like this? Share it: