Trebuie să miroşi florile şi să le admiri…nu să le calci în picioare!

Dulcea sărutare

***

Un caiet început pe data de 1- 04- 1999. Preluăm de aici informaţiile acestui articol.

Pr. Ioan Kulâghin sau Fericitul Ioan cel străin

Se naşte la 24 februarie 1885 în Eleţ, gubernia Orel, Rusia. În 1904 călătoreşte pe la Mănăstirile Pecerska, Lavra din Kiev şi Mănăstirea Optima. Între 1906-1909 îşi efectuează stagiul militar. Între 1910-1914 e frate la Mănăstirea Optima. Între 1914-1917 e mobilizat în primul război mondial. Între 1919-1930 preot la Rostov.

Face ani de închisoare între 1930-1937. Devine protoiereu şi duhovnic al Eparhiei Rostovului. În noiembrie 1943 vine în România, împreună cu ÎPS Nicolae al Rostovului. Vieţuieşte la Mănăstirea Cernica din Bucureşti între 1943-1946. În octombrie 1946 e arestat de către sovietici.

În 1947 este anchetat şi condamnat la 10 ani de muncă silnică şi este expatriat pe teritoriul URSS. I se pierde urma şi moare în condiţii necunoscute.

*

Cuvinte ale Fericitului Ioan cel străin

„Ceea ce e ascuns de ochii oamenilor, e cunoscut numai Domnului”./ „Cine însă pricepe gândul lui Dumnezeu sau cine-I este sfetnic?” / „Fericiţi cei ce nu s-au smintit întru mine !” / Vedea o mare minune în purtarea de grijă a lui Dumnezeu cu sine. / „Universităţi duhovniceşti” sunt locaşurile de cult cu o mare dezvoltare a propovăduirii credinţei dar şi familiile ortodoxe autentice./ „Rugăciunile mele sunt unite cu inimile voastre”./

*

Pe 13 mai 1999 îmi notam pasaje din Omilia a 5-a despre Post a Sfântului Ioan Gură de Aur. Nu am nicio indicaţia paginală.

„postul ridică la înălţime pe toţi cei care-i găseşte cu dragoste de post”./ „Dacă în rai a fost de neapărată trebuinţă postul, cu mult mai mult în afară de rai”./ „Vă înfricoşez cu cuvântul, ne spune Domnul, ca să nu vă întristez cu fapta!”. Adică ameninţările Scripturii sunt spre îndreptarea noastră şi nu împotriva noastră, dacă le credem şi ne pocăim şi vieţuim virtuos atunci nu se abat peste noi. /

„mai grozav decât păcatul este rămânerea în păcat, mai cumplit decât căderea [ în păcat n.n.] este neridicarea din cădere”./Sfântul Zaharia [ Zah. 5, 7] a spus că păcatul e ca plumbul. Sfântul David [ Ps. 37, 4] a spus că păcatul e ca o sarcină grea, pe când Domnul ne-a spus că păcatul e ca o povară, cf. Mt. 11, 28.

Sfântul Proroc Iona dormea dus în corabie, după ce păcătuise, nu din cauza desfătării, ci a supărării, „nu din pricina trândăviei, ci a tristeţii”, căci se simţea rău după ce păcătuise în faţa Domnului, neascultându-L să plece spre Ninive.

„După ce a săvârşit păcatul [ sfântul Iona prorocul n.n.] a cunoscut grozăvia păcatului. Aşa e păcatul. După ce se naşte umple de dureri sufletul care l-a născut, naşterea lui e cu totul altfel decât legea naşterii noastre. Noi, după ce ne naştem, punem capăt durerilor naşterii; păcatul însă, după ce se naşte sfâşie de dureri gândurile celor ce l-au născut”.

Bunătăţile postului: „în cuptor te ajută [ ca pe cei trei sfinţi tineri din Babilon n.n.] şi în groapa cu lei te păzeşte [ ca pe sfântul Daniel n.n.], când înlătură hotărârea lui Dumnezeu [ ca la niniviteni n.n.], când potoleşte furia patimilor, când ne aduce din nou libertatea [de asupririle demonilor n.n.], când face multă linişte în gândurile noastre”.

Pr. Dorin

Lipseşte din film părerea celor care se „împotrivesc” canonizării Sfinţilor închisorilor comuniste

L-am văzut dimineaţă... şi credem că e unidimensională prezentarea faptelor şi vom motiva şi de ce. De fapt e o mistificare a realităţii sau o trunchiere a ei, numai pentru că, la Iaşi, s-a interzis o expoziţie memorială concertată de către Rost. Tocmai de aceea filmul a fost făcut, credem noi, mai ales ca o compensaţie morală adusă orgoliului rănit al Asociaţiei Rost…care s-a văzut înfruntată de nişte funcţionari români, deloc nealiniaţi religios, adică de confesiune baptistă şi, pe care i-a şi dat în judecată…şi la mijloc nu e ceva mai mult, ceva mai nobil.

Din filmul lui Rafael Udrişte rezultă că avem doi duşmani colectivi, ba chiar trei, ai Sfinţilor închisorilor comuniste. Primul duşman colectiv, obsesia de fapt a protagoniştilor, este…Sinodul Bisericii Ortodoxe. S-a amintit în film doar despre ÎPS Bartolomeu Anania, care a binecuvântat ridicarea locaşului comemorativ, ca şi când ÎPS sa nu face parte din Sinod sau pe teritoriul Patriarhiei Române lucrurile nu se iau de comun acord de către membrii sinodali ci în mod separat.

Sinodul a fost acuzat…dar nu s-a văzut în film. Dreptul la replică nu a funcţionat…pentru că filmul a fost creat pe unidimensionala poziţie că: duşmanii trebuie arătaţi cu degetul. Poate că duşmanul prim ar fi trebuit să fie întrebat şi să fie lăsat să vorbească, dacă filmul nu s-ar fi făcut cu sânge înfierbântat.

Al doilea duşman a fost şi el anunţat dar nu…identificat. Marele public nu ştie ce ar fi trebuit să ştie. Nu s-a spus cu voce că Dorin Dobrincu, X, Y – am văzut ştirea de acum câteva zile, dar nu i-am reţinut decât lui numele – au oprit în mod samavolnic o expoziţie evlavioasă faţă de Sfinţii României.

Însă, de ce pui la un loc Sinodul Bisericii din care tu faci parte…cu nişte protagonişti ai unor acţiuni care te privesc doar pe tine? Se conjugă în mod fraudulos presupusul general al problemei, cu conspiraţia care a deturnat expoziţia. Însă, e loc şi pentru altă dată…pe această temă.

Al treilea duşman colectiv e de fapt…poporul credincios, care şi uită, şi tace. De unde ştiţi că uită…şi de unde ştiţi că tace? Vocalizarea sau sunarea din trâmbiţă…nu e totuna cu…manifestarea evlaviei.

Mai pe scurt…nu s-a întrebat niciun duşman colectiv, nu s-au pus opiniile faţă în faţă…ci ni s-a spus ce trebuie să facem şi să simţim, în mod sectar. Aşa se procedează când vrei să astupi adevărul: pozezi numai pe oamenii care îţi pot susţine poziţia ta extremistă sau unilaterală.

Dacă nu aş fi fost român şi nici ortodox…şi, ca prin minune, m-ar fi interesat acest subiect…înţelegeam că numărul celor cu adevărat conştienţi de martiriul ortodox în România sunt 5-6 inşi. Însă acest format CNN parodiat de către d-l Rafael Udrişte pe TVR 1, în care vii şi te pui în faţa instituţiei CNSAS sau a Patriarhiei Române şi spui, că în spatele tău, sunt instituţii periculoase…seamănă de fapt cu minciuna, cu irealitatea, cu non-jurnalismul.

Dacă vrei să pari credibil în jurnalismul real, prizabil, începi cu…duşmanii colectivi sau reali. Aceste încercări de aglomerare a responsabilităţii la repezeală, de aruncare numai în capul altora a oalelor cu lături e un semn că jurnalismul de acest tip este extremist.

***

Ieşim din sfera filmului – pentru că poate fi vizionat de către toţi şi toţi pot spune ce gândesc pe tema asta – şi ne întrebăm despre esenţa falsei probleme: De ce ne luăm la întrecere în canonizări? De unde spiritul acesta ultimativ, cum că, dacă nu sunt canonizaţi nu ar fi Sfinţii noştri şi noi nu i-am putea cinsti cu inimă largă?

Noi, personal, ne cinstim Sfinţii închisorilor, toţi Sfinţii cunoscuţi şi necunoscuţi ai României şi ai întregii Biserici Ortodoxe universale şi nu ne simţim deloc frustraţi că sunt sau nu canonizaţi. Ceea ce ne interesează pe noi şi ar fi trebuit să îi intereseze şi pe dumnealor e să strângem toate mărturiile despre Sfinţii noştri şi să le dăm gratuit, la nivel online, şi nu pe bani.

A scris domnul Udrişte despre vreun Sfânt al închisorilor comuniste, în mod metodic, ştiinţific, documentat? Dacă da, să-şi umple blogul cu aşa ceva…şi noi îi vom mulţumi. Munceşte Claudiu Târziu şi alţi guralivi ca el la acest proiect de scoatere la lumină a Sfinţilor noştri? Dacă da, atunci să facă un blog, 100 de bloguri, o mie de bloguri cu aşa ceva, ca să vadă toţi ce iubitori sunt Udrişte şi Târziu de Sfinţii României.

Şi dacă sinodalii, baptiştii şi poporul român îi văd pe Udrişte şi pe Târziu, spetindu-se din zori şi până în noapte la crearea unei sinaxar al sângelui sfânt românesc, poate că or să aibă alte reacţii.

Dar ce fac protestatarii noştri? Creează câţiva oameni o carte-două despre Sfinţi, o ia editura cutare şi face imediat bani cu ea…şi apoi, cutezanţii, dau vina pe Sinod, că ce fac ei nu face Sinodul. Însă, nu-i aşa că gura lor…e mai mare decât fapta lor? Dacă au avut o problemă cu baptiştii oficiali, care au pus pumnul în gât expoziţiei, de ce nu au făcut-o într-o Biserică sau Mănăstire din Moldova sau de ce nu pun toată informaţia pe net?

În loc să facă un film în care să se certe cu caii verzi de pe pereţi…de ce nu au pus expoziţia izgonită din Iaşi pe internet, că sigur încape toată? Poate că nu ştim noi că ea e acum pe net….şi atunci îmi cer scuze. Dar dacă e doar guralivitate, vorbărie şi orgoliu rănit…atunci nu se vor Sfinţii, ci se vor nesfinţii care fac bani din Sfinţi.

Dacă e să vorbim şi mai drept cred că asociaţiile şi editurile ortodoxe de tot felul de la noi ar trebui să se bucure că nu le-a luat încă pâinea de la gură Sfântul Sinod şi că pot să publice ei pe Sfinţi, ca să facă bani frumoşi. Pentru că la noi cu Dan Puric, cu Danion, cu Savatie…se fac bani frumoşi şi mai puţin teologie, bun simţ, coagulare a smereniei ortodoxe la un loc.

Noi stoarcem banii, suntem avizi de bani…şi, la urma urmei, înjurăm toate Sinoadele la un loc, îi stropim pe toţi cu haznaua noastră, dacă e să scoatem bani.

Deci facem bani…sau scriem despre Sfinţi?

Vă doare de Sfinţi…sau de buzunarul dv.?

Ar trebui să ştiţi că nu sunteţi singurii cărora vă pasă de Sfinţii României. Dar credem că vă pasă rău de tot de banii proprii. Dacă ar fi fost astfel, înainte să vă vocalizaţi atâta aţi fi umplut blogurile personale şi netul cu Sfinţi. Dar el e umplut mai degrabă cu interese meschine şi de clan decât cu muncă.

Pr. Dorin

Fără coincidenţe!

Un tânăr român, creator de online, şi-a fotografiat pisica şi ne-a arătat-o şi nouă. Pisica e neagră şi cu ochii galbeni. Aşa e ea, pisica….

Însă ce probabilitate de sută la sută poate exista…ca să merg la acest tânăr acasă…şi, deasupra unui tablou edulcorat cu Cina cea de Taină, să găsesc tocmai …Scânteia partidului?

Pisica e pisică…Însă Scânteia lângă icoană…nouă ne spune faptul, că se pune semnul egal între politică şi credinţă sau între credinţă şi politică.

Există cumva… un mesaj abscons al imaginii? Da: e mai important pisicul meu, decât ceea ce pun lângă icoană sau decât să am o icoană ortodoxă autentică. Sau, ce mi-e icoana, ce mi-e ziarul partidului, e tot aia. O manieră foarte dibace de a relativiza lucrurile din fundal.

Pr. Dorin

Nu pretinde ce nu poţi oferi!

Motto:

Când aperi adevărurile le supraveghezi tot timpul.

Însemnări personale, fără indicaţii textuale, dintr-un caiet intitulat Idei şi fundamentări apologetice, iniţiat pe 9-03-2001.

***

Konstantin Leontiev: „utilitarismul uscat şi sigur de sine” / „Problema e că noi avem pretenţia ca singuri, fără ajutorul lui Dumnezeu, să fim sau foarte buni sau – ceea ce e şi mai eronat – să fim utili „.

„umanitarismul simplu vrea să şteargă de pe faţa pământului aceste insulte, ruine şi amărăciuni, care ne sunt folositoare”.

***

Prévost Paradol: „creştinismul şi umanismul pot fi comparate cu două trenuri rapide, care au plecat iniţial din acelaşi punct, dar care, ca urmare a devierii treptate a liniilor, trebuie nu doar să se lovească puternic unul de altul, ci chiar să intre într-o coliziune nimicitoare”.

***

Discursul subversiv, deşi foloseşte cuvinte blânde şi cinstite, el neagă cu asprime şi cu ură Sfânta Ortodoxie.

***

Vladimir Soloviov: „Lumea nu trebuie salvată cu forţa”.

***

Vasili V. Rozanov, vorbind de pretinsa nemurire pe care o găsim în spaţiul artei, acesta spunea: „Setea de nemurire, de nemurire pământească este sentimentul cel mai uimitor şi neîndoielnic al fiinţei umane”. Însă adevărata viaţă în Hristos, credem noi, asigură nemurirea omului şi nu arta, în care colcăie, cel mai adesea, numai patimi urâte şi greţoase.

***

Pentru Ivan al Fraţilor Karamozov universul se sprijină pe absurdităţi. El nu crede în Dumnezeul care a făcut cerul şi pământul şi le-a făcut bune foarte.

Marele Inchizitor e o ironie amară, nihilistă, atee. Cineva spunea despre inchizitor: „discursul lui sună ca un monolog, ca o mărturisire de credinţă a unui bătrân de 90 de ani, şi, pe măsură ce continuă, dindărătul siluetei lui înalte şi drepte se iţeşte tot mai mult silueta mică şi vlăguită a unui om din secolul al XIX-lea, care a îndurat în sufletul său cu mult mai mult decât a putut îndura bătrânul ce a gustat aguridă şi miere în pustiu şi decât cel care a ars pe rug eretici cu sutele, ad majorem gloriam Dei”.

***

Nikolai Berdiaev: „demonismul contemporan…se transformă într-o modă superficială. S-a format un şablon de stări de spirit demonice, cu fraze artificiale, repetate de oameni uşuratici, incapabili de eforturi creatoare.

Decadentismul, în care s-a exprimat cel mai clar demonismul actual, este o criză profundă a sufletului omenesc şi un curent artistic foarte serios; însă, îmbrăţişate de mulţime, stările de spirit decadentiste s-au transformat într-o banalitate insuportabilă, iar ceea ce se răzvrătea împotriva tuturor tradiţiilor, a formulelor vechi, a zeilor mărunţi a devenit rutină.

Decadentismul, încremenit în modul de viaţă şi demonismul nemulţumirii de sine, transformat într-o dogmă plăcut-gâdilitoare, înseamnă trivialitate. Suferinţa şi chinul, necunoscute în trecut, au colorat această tranzitivă şi critică stare a spiritului uman.

Dar plictisul apăsător absoarbe din aceste fraze artificiale, trivilizate, deificarea propriei persoane şi a propriilor trăiri, dezgustul faţă de Dumnezeu în numele propriei libertăţi absolute, lauda supraomului, care i-a transformat pe ceilalţi oameni în mijloc pentru afirmarea de sine, negarea raţiunii în numele stărilor subiective, proslăvirea frumuseţii răului etc.

Demonismul vorbeşte despre lucruri sfinte şi măreţe: despre personalitate şi valoarea ei absolută, despre frumuseţe, libertate şi multe altele. Dar drept rezultat se ajunge la o farsă jalnică. Autodeificarea este întotdeauna ceva lipsit de nobleţe…

Libertatea, drept ceva abstract, e o libertate avidă şi gratuită, este sclavie, lipsă de caracter şi de personalitate”.

„confuzia demonismului pios…Aşa este Ivan Karamazov, aşa sunt mulţi oameni ai timpurilor noi, care trec printr-o criză grea, care se gârbovesc sub povara unei complexităţi încă neînţelese; răzvrătirea lor împotriva lui Dumnezeu nu este dezgust metafizic faţă de Dumnezeu şi opţiune definitivă în favoarea răului; oamenii aceştia încearcă să deschidă calea omenirii. Duhul Divin este prezent, fără ca ei să ştie sau să-L vadă în sufletele lor iar greşelile conştiinţei lor le vor fi iertate”.

„Marx a avut în el duşmănie faţă de veşnicie; demonişti ca Nietzsche sau Byron au avut nostalgie după veşnicie”.

A avea Dumnezeu înseamnă a fi infinit de bogat. A te considera Dumnezeu înseamnă a deveni infinit de sărac”.

„plictisul este presimţirea nefiinţei”.

***

Parcelarea textului sfânt al Scripturii de către neoprotestanţi duce la o fragmentare şi mai mare a unităţii textuale. Asta cu referire la ediţia GBV 1990 neoprotestantă, Gute Botschaft Verlag, Dillenburg West-Germany: Noul Testament şi Psalmii.

În acest caiet avem diverse paralele între ediţia BOR 1988 şi ed. GBV 1990 RO folosită de cultul advent din România în anii 2000.

Câteva exemple:

ed. BOR 1988 vs ed. GBV 1990 RO

ortodox / advent

Apoc. 1, 2: „care a mărturisit cuvântul lui Dumnezeu” / „care a mărturisit despre cuvântul lui Dumnezeu”

Apoc. 1, 10: „Am fost în Duh în zi de duminică” / ” în ziua Domnului eram în Duhul”; se poate lăsa impresia că e vorba de „ziua de sabat”.

Apoc. 1, 11: „şapte Biserici”/ „şapte adunări”

Limba traducerii ortodoxe e frumoasă şi melodioasă în comparaţie cu asperităţile traducerii confesionale, a traducerii advente.

Pr. Dorin

Veşti bune dinspre UE în ceea ce priveşte salariile românilor

Statele membre ar putea fi obligate să asigure un salariu minim, iar pentru familiile sărace care au şi copii să asigure venituri suplimentare. De asemenea, acolo unde există o schemă de venit minim, aici fiind inclusă şi România, legislativul european solicită ca acesta să fie de cel puţin 60% din salariul mediu naţional sau sectorial.

În România, salariul minim brut garantat reprezintă aproximativ 45% din salariul mediu, cu mult mai mic faţă de plafonul ce ar putea fi impus de Uniunea Europeană. Totodată, pentru eliminarea muncii „la negru” se cere statelor membre să acorde stimulente financiare pentru angajările legale. Potrivit unui raport al PE, agricultura şi construcţiile se află în topul sectoarelor unde muncitorii muncesc fără forme legale. Propunerea va intra în vigoare dacă va primi şi acordul Consiliului UE.

Legislativul comunitar a adoptat un raport care abordează promovarea incluziunii sociale şi combaterea sărăciei, inclusiv a sărăciei infantile în Uniunea Europeană. Una dintre cele mai importante prevederi este solicitarea adresată statelor membre care nu deţin încă o schemă de venit minim să introducă măsuri legislative care să asigure un salariu minim, „acesta fiind un element integral al incluziunii active”.

Potrivit raportului, sistemele cu un venit minim corespunzător reprezintă o cerinţă esenţială „pentru o Uniune care are la bază dreptatea socială şi şanse egale pentru toţi”. De asemenea, se cere Consiliului să aprobe un obiectiv european privind salariile minime (stabilite prin legi, convenţii colective de muncă la nivel naţional, regional sau sectorial), care să prevadă o remuneraţie egală cu cel puţin 60% din salariul mediu respectiv (naţional, sectorial etc.) şi, în plus, să se stabilească un calendar privind data realizării acestui obiectiv de către toate statele membre.

Totodată, statele membre ar trebui să garanteze un venit minim corespunzător pentru perioadele de şomaj sau cele între angajări, acordându-se o atenţie specială categoriilor de femei care au responsabilităţi suplimentare. Întrucât sărăcia infantilă şi privaţiunile cu care se confruntă copiii constituie o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului, deputaţii solicită statelor membre să reducă cu 50% sărăcia infantilă, până în 2012.

O astfel de reducere ar trebui să fie cuantificată prin utilizarea unor indicatori care nu sunt exclusiv de natură economică, ca un prim angajament în vederea eliminării sărăciei infantile. Aceşti indicatorii ar trebui să ia în considerare în special copiii proveniţi din familii care trăiesc în condiţii de sărăcie extremă.

Venituri pentru familiile sărace şi cu copii

Familiile, în special cele numeroase, trebuie să beneficieze de venituri suficiente pentru a asigura copiilor condiţii de locuit şi de hrană, precum şi accesul la servicii medicale, sociale şi educaţionale decente, în vederea unei dezvoltări armonioase atât din punct de vedere fizic, cât şi din cel al personalităţii.

În anul 2005, 78 de milioane de persoane se aflau la limita sărăciei din punctul de vedere al veniturilor (16% din populaţia UE-25). O parte semnificativă a populaţiei Uniunii rămâne în continuare exclusă din punct de vedere social, iar „sărăcia extremă şi excluziunea socială constituie o încălcare a tuturor drepturilor omului”, după cum se afirmă în raport.

În fiecare zi, aproape 1,8 milioane de persoane sunt găzduite în adăposturile specializate pentru persoanele fără locuinţă, 10% dintre europeni locuiesc într-o gospodărie în care nimeni nu lucrează, şomajul de lungă durată se apropie de 4%, 31 de milioane de lucrători, adică 15% au salarii foarte mici, 8% dintre lucrători, adică 17 milioane, deşi au un loc de muncă, trăiesc în sărăcie din punctul de vedere al veniturilor, proporţia abandonului şcolar depăşeşte 15% şi „decalajul digital” este resimţit în continuare (44% din cetăţenii UE nu au cunoştinţe informatice şi nici aptitudini de utilizare a internetului).

Stimulente pentru angajarea legală

Deputaţii europeni au prezentat şi o serie de propuneri pentru combaterea muncii ilegale, printre care inspecţii mai stricte, îmbunătăţirea stimulentelor pentru angajarea legală, recunoaşterea automată a calificărilor în UE şi crearea unor canale de migraţie legală, potrivit unui comunicat al PE.

Raportul european constată că munca nedeclarată şi economia subterană, care afectează economia, nu oferă protecţie lucrătorilor, sunt în detrimentul consumatorilor, reduc veniturile fiscale şi duc la o concurenţă neloială între întreprinderi, chiar dacă amploarea acestor efecte variază de la un stat membru la altul.

Statelor membre care au aplicat regimuri tranzitorii privind libera circulaţie a lucrătorilor în UE li se solicită să îşi deschidă piaţa forţei de muncă pentru lucrătorii din toate noile state membre, având în vedere că restricţiile, chiar şi cele parţiale, de acces pe piaţa forţei de muncă, în afară de faptul că sunt contrare principiilor fundamentale ale UE şi spiritului european, determină recurgerea într-o măsură şi mai importantă la munca nedeclarată.

Agricultura, în topul sectoarelor unde se practică munca „la negru”

Sectoarele cele mai afectate de munca nedeclarată sunt cele cu utilizare intensivă a forţei de muncă, precum agricultura, construcţiile, serviciile de menaj, hoteliere şi de alimentaţie publică, caracterizate prin precaritatea locurilor de muncă şi condiţiile salariale defavorabile. Deputaţii europeni subliniază că poate exista o legătură între imigraţia ilegală şi munca nedeclarată.

Imigranţii, sau cel puţin persoanele care se află într-o situaţie ilegală, sunt mai expuşi riscului de a deveni lucrători nedeclaraţi şi de a munci în condiţii precare. Din aceste motive trebuie să continue a se lua în considerare o abordare comună privind imigraţia, precum şi posibilitatea deschiderii mai multor modalităţi de migraţie legală în Uniunea Europeană pentru cetăţenii ţărilor terţe care doresc să lucreze.

Cf. sursa.

Psa. Gianina

Alfabete vechi: glagolitic şi chirilic

Sfinţii Chiril şi Metodiu, din icoană, doi fraţi din Tesalonic, au fost trimişi de către împăratul bizantin Mihail al III-lea să propovăduiască creştinismul la slavi. Sfântul Chiril a alcătuit pentru aceştia un alfabet, potrivit pentru limba lor, care s-a numit glagolitic. Mai târziu, acest alfabet a suferit schimbări şi aşa s-a născut alfabetul chirilic, după numele creatorului său iniţial.

Alfabetul glagolitic, inventat de Sfântul Chiril special pentru slavi – sursa: aici şi aici

O formulă ulterioară prelucrată:

Alfabetul chirilic:

Alfabetul chirilic (slavon) folosit în redacţia Ţărilor Române:

Tatăl nostru scris cu litere chirilice:

Scrisoarea lui Neacşu, primul document păstrat în limba română (1521):

Un curs american de slavă vecheaici.

Pentru fonturi în limba slavă (free download) – aici şi aici.

Psa. Gianina