Dulcea sărutare

***

Un caiet început pe data de 1- 04- 1999. Preluăm de aici informaţiile acestui articol.

Pr. Ioan Kulâghin sau Fericitul Ioan cel străin

Se naşte la 24 februarie 1885 în Eleţ, gubernia Orel, Rusia. În 1904 călătoreşte pe la Mănăstirile Pecerska, Lavra din Kiev şi Mănăstirea Optima. Între 1906-1909 îşi efectuează stagiul militar. Între 1910-1914 e frate la Mănăstirea Optima. Între 1914-1917 e mobilizat în primul război mondial. Între 1919-1930 preot la Rostov.

Face ani de închisoare între 1930-1937. Devine protoiereu şi duhovnic al Eparhiei Rostovului. În noiembrie 1943 vine în România, împreună cu ÎPS Nicolae al Rostovului. Vieţuieşte la Mănăstirea Cernica din Bucureşti între 1943-1946. În octombrie 1946 e arestat de către sovietici.

În 1947 este anchetat şi condamnat la 10 ani de muncă silnică şi este expatriat pe teritoriul URSS. I se pierde urma şi moare în condiţii necunoscute.

*

Cuvinte ale Fericitului Ioan cel străin

„Ceea ce e ascuns de ochii oamenilor, e cunoscut numai Domnului”./ „Cine însă pricepe gândul lui Dumnezeu sau cine-I este sfetnic?” / „Fericiţi cei ce nu s-au smintit întru mine !” / Vedea o mare minune în purtarea de grijă a lui Dumnezeu cu sine. / „Universităţi duhovniceşti” sunt locaşurile de cult cu o mare dezvoltare a propovăduirii credinţei dar şi familiile ortodoxe autentice./ „Rugăciunile mele sunt unite cu inimile voastre”./

*

Pe 13 mai 1999 îmi notam pasaje din Omilia a 5-a despre Post a Sfântului Ioan Gură de Aur. Nu am nicio indicaţia paginală.

„postul ridică la înălţime pe toţi cei care-i găseşte cu dragoste de post”./ „Dacă în rai a fost de neapărată trebuinţă postul, cu mult mai mult în afară de rai”./ „Vă înfricoşez cu cuvântul, ne spune Domnul, ca să nu vă întristez cu fapta!”. Adică ameninţările Scripturii sunt spre îndreptarea noastră şi nu împotriva noastră, dacă le credem şi ne pocăim şi vieţuim virtuos atunci nu se abat peste noi. /

„mai grozav decât păcatul este rămânerea în păcat, mai cumplit decât căderea [ în păcat n.n.] este neridicarea din cădere”./Sfântul Zaharia [ Zah. 5, 7] a spus că păcatul e ca plumbul. Sfântul David [ Ps. 37, 4] a spus că păcatul e ca o sarcină grea, pe când Domnul ne-a spus că păcatul e ca o povară, cf. Mt. 11, 28.

Sfântul Proroc Iona dormea dus în corabie, după ce păcătuise, nu din cauza desfătării, ci a supărării, „nu din pricina trândăviei, ci a tristeţii”, căci se simţea rău după ce păcătuise în faţa Domnului, neascultându-L să plece spre Ninive.

„După ce a săvârşit păcatul [ sfântul Iona prorocul n.n.] a cunoscut grozăvia păcatului. Aşa e păcatul. După ce se naşte umple de dureri sufletul care l-a născut, naşterea lui e cu totul altfel decât legea naşterii noastre. Noi, după ce ne naştem, punem capăt durerilor naşterii; păcatul însă, după ce se naşte sfâşie de dureri gândurile celor ce l-au născut”.

Bunătăţile postului: „în cuptor te ajută [ ca pe cei trei sfinţi tineri din Babilon n.n.] şi în groapa cu lei te păzeşte [ ca pe sfântul Daniel n.n.], când înlătură hotărârea lui Dumnezeu [ ca la niniviteni n.n.], când potoleşte furia patimilor, când ne aduce din nou libertatea [de asupririle demonilor n.n.], când face multă linişte în gândurile noastre”.

Pr. Dorin

Did you like this? Share it: