Statele membre ar putea fi obligate să asigure un salariu minim, iar pentru familiile sărace care au şi copii să asigure venituri suplimentare. De asemenea, acolo unde există o schemă de venit minim, aici fiind inclusă şi România, legislativul european solicită ca acesta să fie de cel puţin 60% din salariul mediu naţional sau sectorial.

În România, salariul minim brut garantat reprezintă aproximativ 45% din salariul mediu, cu mult mai mic faţă de plafonul ce ar putea fi impus de Uniunea Europeană. Totodată, pentru eliminarea muncii „la negru” se cere statelor membre să acorde stimulente financiare pentru angajările legale. Potrivit unui raport al PE, agricultura şi construcţiile se află în topul sectoarelor unde muncitorii muncesc fără forme legale. Propunerea va intra în vigoare dacă va primi şi acordul Consiliului UE.

Legislativul comunitar a adoptat un raport care abordează promovarea incluziunii sociale şi combaterea sărăciei, inclusiv a sărăciei infantile în Uniunea Europeană. Una dintre cele mai importante prevederi este solicitarea adresată statelor membre care nu deţin încă o schemă de venit minim să introducă măsuri legislative care să asigure un salariu minim, „acesta fiind un element integral al incluziunii active”.

Potrivit raportului, sistemele cu un venit minim corespunzător reprezintă o cerinţă esenţială „pentru o Uniune care are la bază dreptatea socială şi şanse egale pentru toţi”. De asemenea, se cere Consiliului să aprobe un obiectiv european privind salariile minime (stabilite prin legi, convenţii colective de muncă la nivel naţional, regional sau sectorial), care să prevadă o remuneraţie egală cu cel puţin 60% din salariul mediu respectiv (naţional, sectorial etc.) şi, în plus, să se stabilească un calendar privind data realizării acestui obiectiv de către toate statele membre.

Totodată, statele membre ar trebui să garanteze un venit minim corespunzător pentru perioadele de şomaj sau cele între angajări, acordându-se o atenţie specială categoriilor de femei care au responsabilităţi suplimentare. Întrucât sărăcia infantilă şi privaţiunile cu care se confruntă copiii constituie o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului, deputaţii solicită statelor membre să reducă cu 50% sărăcia infantilă, până în 2012.

O astfel de reducere ar trebui să fie cuantificată prin utilizarea unor indicatori care nu sunt exclusiv de natură economică, ca un prim angajament în vederea eliminării sărăciei infantile. Aceşti indicatorii ar trebui să ia în considerare în special copiii proveniţi din familii care trăiesc în condiţii de sărăcie extremă.

Venituri pentru familiile sărace şi cu copii

Familiile, în special cele numeroase, trebuie să beneficieze de venituri suficiente pentru a asigura copiilor condiţii de locuit şi de hrană, precum şi accesul la servicii medicale, sociale şi educaţionale decente, în vederea unei dezvoltări armonioase atât din punct de vedere fizic, cât şi din cel al personalităţii.

În anul 2005, 78 de milioane de persoane se aflau la limita sărăciei din punctul de vedere al veniturilor (16% din populaţia UE-25). O parte semnificativă a populaţiei Uniunii rămâne în continuare exclusă din punct de vedere social, iar „sărăcia extremă şi excluziunea socială constituie o încălcare a tuturor drepturilor omului”, după cum se afirmă în raport.

În fiecare zi, aproape 1,8 milioane de persoane sunt găzduite în adăposturile specializate pentru persoanele fără locuinţă, 10% dintre europeni locuiesc într-o gospodărie în care nimeni nu lucrează, şomajul de lungă durată se apropie de 4%, 31 de milioane de lucrători, adică 15% au salarii foarte mici, 8% dintre lucrători, adică 17 milioane, deşi au un loc de muncă, trăiesc în sărăcie din punctul de vedere al veniturilor, proporţia abandonului şcolar depăşeşte 15% şi „decalajul digital” este resimţit în continuare (44% din cetăţenii UE nu au cunoştinţe informatice şi nici aptitudini de utilizare a internetului).

Stimulente pentru angajarea legală

Deputaţii europeni au prezentat şi o serie de propuneri pentru combaterea muncii ilegale, printre care inspecţii mai stricte, îmbunătăţirea stimulentelor pentru angajarea legală, recunoaşterea automată a calificărilor în UE şi crearea unor canale de migraţie legală, potrivit unui comunicat al PE.

Raportul european constată că munca nedeclarată şi economia subterană, care afectează economia, nu oferă protecţie lucrătorilor, sunt în detrimentul consumatorilor, reduc veniturile fiscale şi duc la o concurenţă neloială între întreprinderi, chiar dacă amploarea acestor efecte variază de la un stat membru la altul.

Statelor membre care au aplicat regimuri tranzitorii privind libera circulaţie a lucrătorilor în UE li se solicită să îşi deschidă piaţa forţei de muncă pentru lucrătorii din toate noile state membre, având în vedere că restricţiile, chiar şi cele parţiale, de acces pe piaţa forţei de muncă, în afară de faptul că sunt contrare principiilor fundamentale ale UE şi spiritului european, determină recurgerea într-o măsură şi mai importantă la munca nedeclarată.

Agricultura, în topul sectoarelor unde se practică munca „la negru”

Sectoarele cele mai afectate de munca nedeclarată sunt cele cu utilizare intensivă a forţei de muncă, precum agricultura, construcţiile, serviciile de menaj, hoteliere şi de alimentaţie publică, caracterizate prin precaritatea locurilor de muncă şi condiţiile salariale defavorabile. Deputaţii europeni subliniază că poate exista o legătură între imigraţia ilegală şi munca nedeclarată.

Imigranţii, sau cel puţin persoanele care se află într-o situaţie ilegală, sunt mai expuşi riscului de a deveni lucrători nedeclaraţi şi de a munci în condiţii precare. Din aceste motive trebuie să continue a se lua în considerare o abordare comună privind imigraţia, precum şi posibilitatea deschiderii mai multor modalităţi de migraţie legală în Uniunea Europeană pentru cetăţenii ţărilor terţe care doresc să lucreze.

Cf. sursa.

Psa. Gianina

Did you like this? Share it: