Zi: 18 octombrie 2008

Când toate lucrurile au sens e pentru că există oameni care întrupează sensurile

Leave a comment

*

Însemnări din octombrie 1999.

*

Despre Sfântul Vasile cel Mare, PS Vasile Coman, episcopul Oradiei, spunea că a fost ” o fire meditativă şi [ care nu] făcea nimic la întâmplare”.

*

Sfântul Vasile cel Mare: „Ştim ceea ce trebuie să facem pentru binele aproapelui”. Ştim… dar nu facem ceea ce odihneşte pe aproapele nostru, ceea ce îl ajută, ceea ce îl salvează. / „Dacă dispar duşmanii, ne considerăm noi înşine duşmani întreolaltă”. Aceasta e drama credincioşilor Bisericii de 2000 de ani! Când ne lasă duşmanii din afară, ne sfâşiem unii pe alţii, ne torturăm psihic şi fizic.

„Unele Biserici se izbesc de stâncile ereticilor…Bisericile sunt covârşite de o întunecime foarte neagră şi tristă, deoarece luminile lumii [ adică ierarhia Bisericii n. n.], puse de Dumnezeu să lumineze sufletele, au fost surghiunite”, persecutate. Şi aceasta e atmosfera Bisericii în secolul al 4-lea d. Hr., atmosferă care s-a repetat de-a lungul secolelor.

„Nu ne desparte nimic pe unii de alţii, fraţilor, decât dacă o facem înadins noi înşine”. Şi, de multe ori vedem asta în istorie, din motive puerile sau din dorinţa de putere, certurile şi ereziile apar din senin. / „Când la toate acestea se adaugă şi o femeie iubitoare de lux, risipa nu cunoaşte margini. Căci o astfel de femeie va căuta să prindă gustul soţului prin plăceri şi cheltuieli superflue”. /

„Femeile iubitoare de aur se lasă încătuşate, numai lanţul să fie de aur”. Şi acum, fiind moda cu multe lanţuri de aur pe tine, eşti un fel de experiment Coperffield , un trup încătuşat din toate părţile. / „Viaţa lor ar părea de nesuferit, [ a femeilor, fără dusul la cumpărături n.n.] dacă nu s-ar ocupa de cheltuieli superflue”, nefolositoare. /

„Acela e sărac, care are multe nevoi: dorinţa nesăbuită vă face să aveţi multe nevoi”. Şi când Sfântul Vasile se referă la multe nevoi, se referă la multe tabieturi, hobbyuri sau vicii care costă. Dacă fumezi, dacă îţi plac hainele scumpe şi dacă mai te duci şi la femei…deja trebuie să te apuci de furat ca să ai bani. Gusturile multe şi scumpe te fac să trepidezi toată ziua, să îţi storci creierii pe cine să furi sau pe cine să minţi ca să faci rost de bani.

„Ei nu se bucură atâta de bunurile pe care le posedă, cât mai ales se întristează pentru cele ce le lipsesc”. Şi astăzi e prezentă, mai mult decât oricând în fiinţa noastră, această…”traumă” continuă. Ne uităm la ultima maşină, la ultima cameră de luat vederi, la ultimul laptop, la ultima ambarcaţiune…pentru că ne-o dorim şi noi. Nu ne mulţumim cu ce avem. Nu ne bucurăm de ce avem …ci mereu suntem trişti că nu le avem pe toate sau pe…cele mai noi. Şi nebucurându-ne de ceea ce avem…nu avem nicio bucurie.

***

Latină: En causa [causam]! = Iată motivul/ cauza! * Ei mini! = Vai de mine! * Vac victis ! = Vai de cei învinşi!

cum = cu / apud = la / plus = mai mult / tantum = atât / quantum = cât / nimis = prea mult / paulum = puţin / satis = destul / multum = mult / parum = puţin

dimidium viae = jumătatea drumului / paulum morae = puţină întârziere / parum curae = puţină grijă

quid = ce / aliquid = ceva / nihil = nimic / nemo = nimeni

nihil certi = nimic sigur / durae buccae fuit = a fost rău de gură

sed = dar [ conj.] /Meministi mei? = Îţi aminteşti de mine? / scleris [ de unde scelerat n.n.] = crimă / furti = furt / pecuniae captae = luare de mită/ pecuniae publicae = delapidare / repetundarum = şantaj / perduellionis = înaltă trădare / proditionis = trădare / pecuniae = amendă / magni = mult, mare / maximi = foarte mare

plurimi = foarte mult / minoris = mai puţin / tanti = atât / pluris = mai mult / per magni = foarte mult / parvi = puţin / minimi = foarte puţin / quanti = cât / tantidem = chiar atât

interest = interesează / refert = importă / prodigus = risipitor [ de unde prodigios= care se risipeşte mult pentru alţii, în folosul altora, fapt pentru care este uluitor, extraordinar, uimitor ca om între oameni n.n.] / affinis = vecin [ de unde afinitate = faptul de a te potrivi cu cineva, de a avea lucruri sau calităţi comune. n.n.]

alienus, -a, -um = străin. De aici vine alienare = înstrăinare, diferenţiere profundă de alţii. / mens, mentis = minte, raţiune, judecată / astutia = viclenie/ benedico = eu binecuvintez/ Principiis obsta! = Împotriveşte-te de la început!

Quid tu mihi tristis es ? = De ce mi-eşti trist ?

*

În limba ebraică Zaharia = Dumnezeu Îşi aminteşte, pe când Maleahi = Îngerul lui Dumnezeu, pentru că Malahi = îngerul meu. De la pr. prof. dr. Emilian Corniţescu.

*

Cursul de Pedagogie, 14. 03. 2000. Idealul educaţiei instituţionale este format din intenţionalităţi şi aspiraţii pe termen lung. Este nevoie însă, în cadrul educaţiei, de funcţia de reglare a procesului de învăţământ, adică de feedbackurile elevilor şi ale studenţilor.

***

Latină : non ne = dacă nu/ qualis ultra = care din doi/ Colier vine de la collo = gât. Adică colierul este bijuteria care se pune la gât. În limbajul geamgiilor, adică al celor care se ocupă cu comercializarea şi punerea geamurilor, există un ornament de fier care se numeşte colier, şi vine tot de la ideea de gât, pentru că e de formă arcuită, ca gâtul care se îndoaie.

***

În limba ebraică : şir = cântare dar şi poezie / mizmor = muzică din instrument / kida sau melisa = cuvânt obscur / sefer tehilim = cartea laudelor. / şela este corelativul lui amin / zihrono livraha = să fie omenirea binecuvântată / toda raba = mulţumesc mult / letoda = spre mulţumire /

Haliluia / Aliluia! = Lăudaţi pe Domnul! Pr. prof. dr. Emilian Corniţescu: „moartea primeneşte”. Tot dumnealui: „lucrurile nobile înseamnă suferinţă„./

mişma = auz / lo şomim = nu se aude! / ani şomena = eu aud /Idem : „bucuria e specificul sărbătorii” / prier al nostru sau aprilie ne spunea părintele profesor vine de la peri er ebraic şi înseamnă = fructul luminii./ moznaim = balanţa / Ebed Iahve = Robul Domnului de la Isaia 53 / avadim haim = robi am fost

chen = aşa, în ebraica veche. În ebraica nouă, modernă, chen = da / lo = nu / mişha = ungere, consacrare / mepiş = om, bărbat făcut din pământ / adon = roşu / goim = neamurile / Neagoe, ne spunea părintele E. Corniţescu înseamnă = poporul cel nou.

mispar = număr / mihu ? = cine este el? / mihe emin = cine a crezut? / zera = sămânţă / meghila = cărţile de slujbă / ereţ = pământ, ţară / toar = chip / holi = boală, suferinţă /

Iov = cel duşmănit / Mişle şolomo = Cartea proverbelor / Ecclesiastul = adunare / Idem: „păcatele sunt băligarul, sunt gunoiul ” omului. /

***

28 . 03. 2000. Curs de Pedagogie. Cele 8 funcţii ale profesoratului: 1. să cultive atitudini favorabile învăţări; 2. să dezvolte capacităţile intelectuale ale cursanţilor; 3. să transmită informaţii; 4. să formeze habitudini şi deprinderi; 5. să faciliteze asimilarea unor deprinderi practice şi modele de acţiune; 6. să dezvolte capacităţile de transfer ale cursanţilor ; 7. să stimuleze creativitatea şi 8. să declanşeze rezonanţe afective pentru asimilarea ideilor.

***

Ioniţă Caloian = Ioniţă cel Frumos

***

Latină : Est modus in rebus = Este o măsură în toate. / exempli gratia = de exemplu / talis…qalis = aşa…cum / tantum …quatum = atât de mare…cât / eo…quo = cu atât…cu cât / tam…quam = atât de mare…cât / potius quam = mai degrabă decât / si = ca şi cum, ca şi când, pentru conjunctiv.

et nunc = şi acum / venter = stomac [ de unde ventriloc = vorbitor din stomac n. n. ] / divitias = bogăţie / hostis = duşmanul [ de unde ostilitate = duşmănie, aversiune, antipatie n.n.] / frater carissime = frate prea iubit / immo = dimpotrivă / qui ait = care zice / aut = sau / tamen = totuşi.

***

5. 04. 2000. Rafael, în ebraică = Dumnezeu vindecă. Părintele Emilian Corniţescu ne spunea că Ana înseamnă a răspunde, a umili, a muri. / Betania = casa smereniei, a umilinţei / Adam = pământ / meholali = cei care profanează mormintele / avon = greşeală. Apropo de asta există o firmă Avon, care se ocupă cu cosmeticele. / musar = pedeapsă / şalomenu = pace / Maşelomo ? = Ce faceţi dv. ? / ţone = cioban / iş = bărbat , dar iş, uş = a fi tare /

dereh = drum, călătorie, stradă / darcon = paşaport / teva = natură / tevah = jertfă / iaval = a lua, a conduce, a fi adus / Rahela = oaie / Ne spunea părintele profesor că miel înseamnă din Dumnezeu. Şi, adăuga : „cel mai bun miel e cel dobrogean”. / umimişpa = judecată

În limba ebraică dor = generaţie, ciclu, interval. Părintele Emilian crede că Dorohoi vine de la dorahoi = generaţia lui cea vie iar Dorna = neamul de sus. / tusiah = dialog / haim = viaţă.

Hava = Eva / cheper gheber = mormântul este femeia / aşi = bogat / mut = a muri. Părintele Emilian Corniţescu: „crucea nu e semn de distrugere, ci de înmulţire”. / hamas = răutate, faptă rea. De aici gruparea Hamas./ mala so ? = ce-ai făcut ? / mirma = viclenie / hafaţ = a dori.

***

Latină : nisi = dacă nu / dum, dum modo = numai să / sive introduce întotdeauna propoziţia condiţională. / ira Dei = mânia lui Dumnezeu / tura = tămâie / turba = mulţime. De aici şi turbare = plin de multe gânduri şi sentimente. / fluctus = valuri / litus = ţărm, litoral /

***

Greacă : κοιλια [ translit. chilia]= pântece. Dacă vei stai îndeosebi în pântecele chiliei sau al casei tale şi vei lucra cele duhovniceşti, te vei păzi nevătămat de dezolarea lumii. / γαρ [ translit. gar] = căci.

***

Pr. Dorin

Teologie şi mentalitate populară

Leave a comment

Una este ştiinţa şi alta este mentalitatea, imaginea pe care şi-o fac oamenii despre ştiinţă. Citeam cu câteva zile în urmă, pe pereţii unei instituţii, precizarea unui reputat matematician cu privire la faptul că matematica se află în toate. Şi mi-am dat seama că ne place să nu înţelegem nimic din ceea ce alţii au gândit o viaţă întreagă, dar ne place în schimb să reproducem citate bombastice, enunţuri definitive, al căror sens n-am fi niciodată în stare să-l explicăm cuiva.

În cei aproape 50 de ani de comunism am transformat orice cugetare, cât de cât profundă, în sentinţă şi într-o nepieritoare limbă de lemn. Elevii mei de liceu, săracii, vorbesc într-un limbaj cu aere criticiste, pe care nu-l pricep câtuşi de puţin şi, mai ales, nu vor deloc să îmi spună ceea ce gândesc, pentru că au complexul că nu se pot exprima la înălţimea limbii pe care o citesc ei în tot felul de comentarii găsite de-a gata.

Dacă despre ştiinţă s-a creat cu premeditare imaginea că se află undeva sus, sus de tot, acolo unde nu poţi să ajungi decât printr-un efort supraomenesc, prin mecanică şi sudoare, într-un mod diametral opus, despre teologie şi despre Dumnezeu s-a lăsat să planeze peste minţile oamenilor impresia că sunt obiecte la îndemâna oricui. Orice om are o conştiinţă şi orice conştiinţă are relee de comunicare cu Dumnezeu. Aşadar, şi Cireşica şi Oreste pot să vorbească despre Dumnezeu şi pot să ne comunice teologia lor, ca şi Dumitru Stăniloae.

Nu se ţine cont de faptul că omul, dacă vrea, poate să-şi rupă releele singur şi să le arunce de pe casă. Sau poate să lase antena să ruginească şi să nu mai vadă bine. Sau se poate strica satelitul sau imaginea emisă de satelit. Într-un cuvânt, echipamentul de recepţie poate să dea rateuri, dintr-o mie de motive.

Dimpotrivă, pentru mulţi dintre cetăţenii României postcomuniste şi postmoderne, Dumnezeu este o materie binecunoscută, o ştiinţă care nu are nevoie de niciun studiu sau efort de cunoaştere. Dacă tabla înmulţirii te speteşti ca s-o înveţi, în schimb, despre Dumnezeu nu numai că orice om ştie ceva fundamental, dar şi trebuie neapărat să-şi expună propria opinie în mod public, ca despre pensie, guvern, alegeri, costul încălzirii sau fotbal.

Şi la urma urmei, poţi să fii atât de lipsit de inimă şi de conştiinţă ca să-i răpeşti omului bucuria de a-ţi arăta că se pricepe şi el la ceva, că există pe lumea asta o ştiinţă în care e şi el iniţiat, dacă la altele nu se pricepe? Poţi să-l dezamăgeşti, să-l deziluzionezi cu atâta cruzime, să-i spui în faţă că e atât de prost, că nici măcar despre Dumnezeu nu ştie să zică două vorbe? Ei bine, poţi?!

Şi dacă totuşi îndrăzneşti să treci peste toate aceste considerente umanitare, adică peste aceste judecăţi şi prejudecăţi sumare, înseamnă că eşti dogmatic, că te-au tâmpit popii ăia şi cărţile de teologie, că eşti dus cu pluta, îndoctrinat de Biserica Ortodoxă, retrograd, sonat, nebun de-a binelea.

Şi dacă, oarecum, ne obişnuisem cu toate aceste parafe amicale cu care ne ştampilează oamenii neduşi la Biserică, de ceva vreme încoace observăm cu durere că s-a ridicat dintre ortodocşi un grup mic de oameni, dar foarte vocal şi agitat, care au un timbru cu mult mai înalt şi mai ascuţit decât mintea teologică, munca, bunul simţ şi cunoaşterea de care dispun. Aceştia se autopropun, fără niciun fundament, apărătorii Ortodoxiei şi ai sfinţeniei dogmelor. Drept care ei nu vor să audă de facultăţi, studii, de doctorate, de tratate de teologie şi de alte prostii din astea, tocmai fiindcă pentru ei e floare la ureche să vorbească despre Ortodoxie, să-şi predice credinţa şi să convertească pe alţii la adevărul pentru care zic că şi-ar da şi viaţa.

Pentru aceştia sunt de ajuns două cuvinte ale Fericitului Cleopa şi un interviu de la Părintele Arsenie. Ce e mai mult de atât, strică. Dar strică pentru că mintea lor nu poate cuprinde mai mult, pentru că sunt neofiţi şi se clatină repede în credinţă şi nu au discernământ sau pentru că, în sine, e rău dacă citeşti zeci de mii de pagini de teologie ortodoxă, le compari cu alte zeci de mii de pagini de teologie heterodoxă, filozofie şi cultură şi cerni adevărul, după care poţi să scrii tu însuţi studii de dogmatică şi teologie ortodoxă, în care să lămureşti adevărul în limba vremii şi răspunzând mentalităţilor contemporane? Neexcluzând, prin acestea, o viaţă liturgică şi de rugăciune.

Ce altceva au făcut Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Fotie cel Mare, Fericitul Serafim Rose şi mulţi alţii? Da, au existat şi Sfinţi care fie nu au avut posibilităţi ca să facă studii laborioase, fie au avut apetenţă mai mult pentru rugăciune şi nevoinţă decât pentru erudiţie teologică. Dar asta ţine de talantul primit de la Dumnezeu şi nu de judecata noastră.

A spune că numai Sfinţii ne-erudiţi sunt calea sigură pentru mântuire în zilele noastre înseamnă a discrimina în mod păcătos între darurile lui Dumnezeu, pentru că noi nu suntem în stare să-i urmăm cu mintea pe cei care ne întrec aşteptările şi capacităţile noastre intelectuale. De parcă lucrurile ar fi mai uşoare cu inima şi i-am putea oricând egala în iubire pe nevoitorii atât de mult invocaţi ca să se lupte cu erudiţii. Sau, mai bine zis, invocaţi ca să îşi vândă unii mai repede şi mai bine cărţile, pentru că numai cu numele propriu nu e la fel de profitabilă afacerea.

Dar mă întreb, putea părintele Savatie să scrie cărţile pe care le-a scris dacă nu ar fi avut experienţă de scriitor, o cultură artistică şi nişte cursuri universitare la activ? Putea Dan Puric să apere Ortodoxia în conferinţe aşa cum o face, dacă nu era actor şi nu avea o oarecare erudiţie pe care să o pună la bătaie? Ca să vorbesc despre contemporani şi să nu-i mai aduc în discuţie pe Sfinţii din vechime, pentru că mi-e şi jenă să mai vorbim despre câtă filozofie a vremii şi câte ştiinţe studiase Sfântul Ioan Gură de Aur mai înainte de a deveni marele Ierarh pe care îl elogiem toţi astăzi.

De ce părintele Savatie a avut nevoie de liceu şi de facultate, de experienţă în artă şi pictură pentru a deveni cine este, dar nu mai are nevoie de doctorate şi alte studii, după cum observa un comentator pertinent? Mai scria părintele Savatie în acelaşi fel, dacă nu ştia să opereze cu ceva savantlâcuri, dacă avea doar două clase, ca Sfântul Siluan Athonitul? Sau Danion Vasile sau Dan Puric sau toţi ceilalţi, cei pentru care o anumită parte a internauţilor ortodocşi au o admiraţie soră cu vociferarea împotriva ecumenismului? Când de fapt, lor le place, precisamente, modul cultural şi erudit de a pune teologia în cuvânt, şi nu elementar-băbesc, al celor nominalizaţi.

Atunci, nu cumva criteriile după care judecăm lucrurile şi oamenii în Biserică nu sunt cele pe care le invocăm, ci cu totul altele şi care ţin de simpatii şi antipatii personale şi de calcule comerciale, iar nu de tradiţionalism şi ecumenism? Mă tem că da. Asta în afară de faptul că ecumenismul a devenit asexuat, ceva neidentificabil, un fel de n-am mâncat salam cu soia al anilor ’90.

În afară de toate acestea, cei care dizlocă mintea de inimă şi cred că se pot scrie tratate de teologie ortodoxă numai cu mintea, fără a avea şi inima străpunsă de dorul lui Dumnezeu, dovedesc că habar nu au de învăţătura ortodoxă, că sunt tributarii teoriilor tomist-catolicizante care despart raţiunea şi judecata minţii de inimă şi că nu au experienţa nici a erudiţiei şi a lecturii, dar nici a rugăciunii şi nevoinţei, pentru că rugăciunea minţii în inimă i-ar fi învăţat că mintea autonomă nu poate să facă nici măcar o predică ortodoxă, cu atât mai puţin nu naşte cărţi ortodoxe nici într-un milion de ani, ci doar cărţi a căror erezie e identificabilă din prima ochire.

În fine, vajnicii critici ai erudiţiei teologice şi dogmatice ar trebui să ştie, nu în ultimul rând, că sunt cei mai redutabili purtători de pietre împotriva Ortodoxiei adevărate, evlavioase, smerite şi paşnice. În mod nedrept faţă de majoritatea ortodocşilor care nu exprimă asemenea puncte de vedere penibile, Ortodoxia este adesea judecată ca fiind religia proştilor, în mod pripit, de cei care o privesc cu ochi reci şi ostili, care de-abia aşteaptă motive de batjocoră la adresa noastră şi pe care le află cu bucurie în atitudinile şi declaraţiile confraţilor fals-tradiţionalişti.

Psa. Drd. Gianina Picioruş

Toate vin la rând: şi cele pe care le vrei şi cele de care nu te credeai în stare…

Leave a comment

Însemnări din 10. 11. 1999, tot din caietul „Adunări de suflet”.

Sfântul Niceta de Remesiana, Simbolul de credinţă, în rev. MO [ = Mitropolia Olteniei ], nr. 1-2/ 1974.

*

Sfântul Ioan Gură de Aur: „lipsa de înfrânare în mâncare consumă şi putrezeşte trupul omenesc şi-l roade cu boli lungi, până ce e distrus printr-o boală îndelungată”. Excesul hranei = boală sigură.

*

Sfântul Ioan Scărarul: „Nepătimirea este învierea sufletului înainte de învierea cea de obşte” Nepătimirea sufletului înseamnă învierea prin har a sufletului nostru, o ridicare a noastră la o simţire continuă a prezenţei harului lui Dumnezeu în fiinţa noastră şi în întreaga creaţie, acum, în această viaţă şi nu în cea viitoare.

*

Am văzut mâna dreaptă a Sfântului Ioan Gură de Aur, care se găseşte la Mănăstirea Philotheou din Sfântul Munte Athos.

*

8. 12. 1999. Fericitul Ilie Lăcătuşu: ultimele sfinte moaşte descoperite recent. Însemnări din sală, în timp ce văd filmul Semne dedicat lui. Văd Aghiazmatarul, stiloul lui, cărţi de cult atinse de Sfinţia sa, fotografii personale.

Avea mustaţă neagră, ochii negrii, privire pătrunzătoare dar blândă. A avut soţie, un copil…

Motto-ul filmul e din Iisus Sirah: „Nisipul mărilor, picăturile ploii şi zilele veacului cine le va număra?”.

La 16 ani a făcut parte din Rugul Aprins. Acum 50 de ani. Cinci sau 6 absolvenţi de atunci: Andrei Scrima, Bartolomeu Anania, Petroniu Tănase, Roman Braga din SUA.

Martiriul Bisericii Ortodoxe Române. AFDPR dă o primă listă de 900 de clerici ortodocşi români închişi în timpul regimului comunist. Mărturisitori după gratii: 1653 de membrii. Din dicţionarul Biserica întemniţată: 2544 şi aproape 3000 din corpul eclesiastic.

O altă listă. 250 de clerici au decedat în sau după interogatoriu. Morţi: 1725 ortodocşi, 226 greco-catolici, 165 alte culte, 13 mozaici-sionişti. S-a produs „mutilarea vieţii sufleteşti a ţăranului român”.

1938-1945 agenţi [dosarele] / 6 martie 1945: lagăre la Ghencea, Caracal, Stoeneşti. / Cronicarul dăruit/ Sunt vizate mănăstirile: Sâmbăta, Cernica, Ciolanu, Tismana, Frăsinei…

Oameni împuşcaţi la Nucşoara. Drăgoi şi Constantinescu sunt împuşcaţi la Jilava. Oficiul religios devine „strict liturgic”. Sunt interzise „adunările liturgice”. „Se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos”. Sectarii proliferează pentru că capii lor nu erau cunoscuţi.

S-a murit pentru un Hristos a înviat! în puşcăriile comuniste. Catolicii şi greco-catolicii au fost persecutaţi primii pentru că regimul comunist îi suspecta de presupuse legături cu Vaticanul.

În jud. Dolj, din 203 morţi, 44 au fost preoţi. La Beliprava mor 27 de preoţi. Din Brăila: 40 de preoţi. Sunt scoşi 16 ierarhi din treapta lor şi sechestraţi pe la diverse mănăstiri.

Decretul 410 din 1958: decretul împotriva monahismului românesc. De acum mănăstirile româneşti devin…cabane de turism pentru regimul comunist. Conferinţa de lucru din 9 iulie 1971 a preşedintelui Ceauşescu stabileşte lupta împotriva oricăror rudimente de spiritualitate creştină exprimate în mod liber.

În închisorile comuniste, diverşi credincioşi, a diverse culte, fac slujbe cu caracter ecumenic. La Jilava: Nica Tuţă, pr. Marcu Ştefan, pr. Nicolici Alexandru, pr. Papacioc [ doi ani şi jumătate], pr. Iliescu Palanca, pr. Marin Ionescu, pr. Argint, pr. Sofian, pr. Adrian, pr. Benedict Ghiuş, pr. Daniel, pr. Dumitru Stăniloae, pr. Nicolae Barbu…

Cum s-au descoperit sfintele moaşte. Ecaterina Lăcătuşu, doamna preoteasă a Fericitului Ilie Lăcătuşu. Pe 22 septembrie 1998 are loc prohodirea ei. Profeţia lui: „Dacă ar muri după 15 ani, să o pună şi pe ea în aceeaşi criptă”.

La îngroparea preotesei, trupul Fericitului Ilie e găsit perfect întreg, foarte uşor şi emanând un miros plăcut. După 6 săptămâni de la dezgroparea sfintelor moaşte nu s-a produs nicio modificare a lor, lucru evident până astăzi.

Fericitul Ilie Mărturisitorul se naşte la 18 iulie 1909 în localitatea Crăpături din jud. Vâlcea, din părinţii: Marin şi Maria. Seminarist la Sfântul Nicolae din Vâlcea între 1923-1930. Facultatea de Teologie în Bucureşti între 1930-1934. În sept. 1934 devine diacon şi apoi preot undeva lângă Caracal.

A avut un frate mai mare iar tatăl său a fost cântăreţ bisericesc. Pe frate îl chema Ştefan. Propovăduia cu cuvântul şi cu fapta sa. Repară biserica. În aprilie 1952 e urgisit de sistemul comunist fiind trimis la Canal, la Galeş, în penitenciarul de la Constanţa.

În 1953 e închis la Târgu Ocna. Este eliberat în 1954, pentru ca în 1959 să fie reînchis la Beliprava. De la 1 iulie 1964, după eliberare, devine… zidar din preot al lui Dumnezeu. E înmormântat [ aici sunt nesigur: nu ştiu dacă aceasta e ziua morţii sau a înmormântării sale. În notiţele mele nu am specificat acest lucru, dar presupun că e vorba de înmormântare * n. n.] pe 22 iulie 1983, pe o căldură copleşitoare.

Are o fată, care încă trăieşte şi un nepot. Până aici au fost date din film.

Vorbeşte dr. Pavel Chirilă de la Christiana. Sfintele moaşte ale Fericitului Ilie sunt uşoare, armonice, de culoarea alunului, nu provoacă spaimă sau frică, obsesii sau amintiri neplăcute. Are aspectul unui om care doarme liniştit. Oamenii care vin şi se roagă lui primesc vindecări minunate.

Dou soluţii pentru diagnosticarea sfinţeniei lui: 1. timpul: minuni şi lecţii primite din partea lui şi 2: rugăciunile de dezlegare făcute pentru trupurile neputrezite.

Vorbeşte Sabina Maria Spirache, fiica Fericitului Ilie. Se vedea că e un om sfânt „prin felul dânsului de-a fi”. Era un om calm. Nu îl interesau banii. Era un om al credinţei. La trupul său s-au citit rugăciunile de dezlegare de către ÎPS Teodosie Snagoveanul.

Eu îl visez, dar îmi apare şi aşa, pe viu şi vorbesc cu el. Şi-a ştiut ziua când avea să moară. A stat 7 ani în închisoare fără să fi fost condamnat. A suferit de insuficienţă renală. Ultimele două luni a stat sub perfuzii.

Moaştele sale sunt la fel ca ale Sfântului Iacob de la Neamţ, Hozevitul. Când se ruga pentru oameni ai căror copii dădeau la facultate, el ştia cine o să ia examenele. A făcut mult bine oamenilor pe care i-a slujit, împreună cu mama mea. „Dânsul nu mă vrea plângând”. I-a spus acest lucru când i s-a arătat, în mod duhovniceşte, la un an de la adormirea lui, în faţa blocului dumneaei şi i-a zis: „Am venit ca să te liniştesc!”.

Au venit mulţi oameni astăzi aici. La plecare m-am salutat cu Danion Vasile şi cu Daniela şi prietenul ei.

*

Părintele Constantin Voicescu a fost parohul Bisericii Sapienţia din Bucureşti. / Alte interpretări ebraice ale cuvintelor româneşti de la pr. prof. Emilian Corniţescu: Moş Crăciun = Iisus cheamă; Bobotează = Vino, vino, Doamne Sfinte!; porumbel, de la Porumb-El = Vine Dumnezeu; Ilie de la Eliahu = Dumnezeu este Domnul.

*

Dr. Nagy Jozsef, „Împărăteasa de la miazăzi” – Regina Saba, în rev. MB [ = Mitropolia Banatului], nr. 1-3 / 1977. Yemen = Seba – Saba. Capitala de atunci a ţării era Marib. Regina din Saba face o călătorie de 2000 de kilometrii până în Palestina numai pentru ca să îl întâlnească pe sfântul rege Solomon. Aceasta a dat dovadă de credinţă faţă de Dumnezeu, cf. I Regi 10, 9; II Cron. 9, 8; Mt. 12, 42.

Găsim 28 de versuri despre ea în VT, adică un capitol în cărţile Împăraţilor şi în Cronici. Sabeii erau urmaşii lui Sem. Arpacsad, Eber, Ioctan → Seba.

Seba a fost strămoşul sabeilor sau sebeilor şi totodată strămoşul lui Avraam, cf. Fac. 10, 1, 21 şi urm. / Felix Arabia : Arabia fericită. / O climă aspră în acest ţinut. O arşiţă necruţătoare a pustiei. Romanii găsesc aici melodii necunoscute şi sunt atacaţi de către băştinaşi. Din expediţia romană, Gallus, trimisul împăratului Cezar August se întoarce cu oastea decimată.

Aici găsim cele mai multe mirodenii. Primul dintre europeni care a văzut ţara Sabei a fost germanul Carsten Niebuhr. Acesta a condus în sec. 18 o expediţie ştiinţifică în Arabia sudică, dar nu apucă să ajungă în oraşul fabulos Marib – mai avea doar 100 km – care acum e în ruină.

În sec. 19, francezul J. Halévy şi austriacul Ed Glaser sunt primii albi care văd oraşul Marib. Ei ajung aici travestiţi în haine de beduini. Au trecut în taină Marea Roşie, cu o barcă cu velă construită de către ei şi au ancorat, ca beduini, în Golful Aden. Au găsit 4000 de bucăţi de pietre sabeene, inscripţii şi alte obiecte.

Sabeenii aveau un scris alfabetic. Regatul era format din patru ţări: Minaa, Kataban, Hadramaut şi Seba-Saba. Împăraţii erau numiţi aici mukareihi = principi preoţi. Sabeenii au stăvilit râul Adhanat cu ziduri gigant, aceste ziduri fiind cea mai mare construcţie de irigaţie a antichităţii. Zidurile erau de 20 metrii [ Nu mi-am notat faptul dacă erau de 20 de metrii înalte sau de 20 de metrii groase . S-ar părea că e vorba de înălţime, însă nici grosimea nu credem că era de neglijat. n.n.]

Saba era ţara mirodeniilor cum astăzi Olanda e ţara lalelelor. S-a găsit un templu sabeean de 100 m lungime, în formă ovală, la Almakah. Ofirul de la II Cronici 9, 10, crede autorul nostru, este Mozambicul de astăzi.

Talantul – că tot vorbeam mai deunăzi de cât cântăreşte şi nu mai ştiam – are 58. 944 grame, adică 59 de kilograme. Deci un talant de aur = 59 kilograme de aur.

Împăratul Solomon primea pe fiecare an 666 de talanţi de aur, adică 39. 294 de kilograme de aur. Motivul pentru care a venit regina din Saba la Solomon a fost căutarea credinţei, a Domnului, cf. III Regi 8, 53, 59. Cuvintele de rămas bun la II Corn. 9, 8 şi III Regi 10, 9.

*

Pr. Dr. Teodor Voştinariu considera că scrisul era o profanare pentru geto-daci, pentru că ei erau oamenii oralităţii.

*

Despre sfintele canoane a se vedea rev. MMS [ = Mitropolia Moldovei şia Sucevei] 1960, nr. 9-12, p. 592; rev. Ort. [ = Ortodoxia] 1965, nr. 2, p. 176-177; rev. ST [ = Studii Teologice] 1973, nr. 3-4; ST 1970, nr. 1-2; ST 1960, nr. 7-8; ST 1962, nr. 7-8. „Tradiţia tăcută şi tainică”: celebra expresie a sfântului Vasile cel Mare. A se vedea şi ST 1969, nr. 9-10 şi Ort. 1970, n. 3.

*

Despre sfintele icoane în primele 3 secole, a se vedea I. Rămureanu în ST 1971, nr. 9-10.

Pr. Dorin