Însemnări din 10. 11. 1999, tot din caietul „Adunări de suflet”.

Sfântul Niceta de Remesiana, Simbolul de credinţă, în rev. MO [ = Mitropolia Olteniei ], nr. 1-2/ 1974.

*

Sfântul Ioan Gură de Aur: „lipsa de înfrânare în mâncare consumă şi putrezeşte trupul omenesc şi-l roade cu boli lungi, până ce e distrus printr-o boală îndelungată”. Excesul hranei = boală sigură.

*

Sfântul Ioan Scărarul: „Nepătimirea este învierea sufletului înainte de învierea cea de obşte” Nepătimirea sufletului înseamnă învierea prin har a sufletului nostru, o ridicare a noastră la o simţire continuă a prezenţei harului lui Dumnezeu în fiinţa noastră şi în întreaga creaţie, acum, în această viaţă şi nu în cea viitoare.

*

Am văzut mâna dreaptă a Sfântului Ioan Gură de Aur, care se găseşte la Mănăstirea Philotheou din Sfântul Munte Athos.

*

8. 12. 1999. Fericitul Ilie Lăcătuşu: ultimele sfinte moaşte descoperite recent. Însemnări din sală, în timp ce văd filmul Semne dedicat lui. Văd Aghiazmatarul, stiloul lui, cărţi de cult atinse de Sfinţia sa, fotografii personale.

Avea mustaţă neagră, ochii negrii, privire pătrunzătoare dar blândă. A avut soţie, un copil…

Motto-ul filmul e din Iisus Sirah: „Nisipul mărilor, picăturile ploii şi zilele veacului cine le va număra?”.

La 16 ani a făcut parte din Rugul Aprins. Acum 50 de ani. Cinci sau 6 absolvenţi de atunci: Andrei Scrima, Bartolomeu Anania, Petroniu Tănase, Roman Braga din SUA.

Martiriul Bisericii Ortodoxe Române. AFDPR dă o primă listă de 900 de clerici ortodocşi români închişi în timpul regimului comunist. Mărturisitori după gratii: 1653 de membrii. Din dicţionarul Biserica întemniţată: 2544 şi aproape 3000 din corpul eclesiastic.

O altă listă. 250 de clerici au decedat în sau după interogatoriu. Morţi: 1725 ortodocşi, 226 greco-catolici, 165 alte culte, 13 mozaici-sionişti. S-a produs „mutilarea vieţii sufleteşti a ţăranului român”.

1938-1945 agenţi [dosarele] / 6 martie 1945: lagăre la Ghencea, Caracal, Stoeneşti. / Cronicarul dăruit/ Sunt vizate mănăstirile: Sâmbăta, Cernica, Ciolanu, Tismana, Frăsinei…

Oameni împuşcaţi la Nucşoara. Drăgoi şi Constantinescu sunt împuşcaţi la Jilava. Oficiul religios devine „strict liturgic”. Sunt interzise „adunările liturgice”. „Se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos”. Sectarii proliferează pentru că capii lor nu erau cunoscuţi.

S-a murit pentru un Hristos a înviat! în puşcăriile comuniste. Catolicii şi greco-catolicii au fost persecutaţi primii pentru că regimul comunist îi suspecta de presupuse legături cu Vaticanul.

În jud. Dolj, din 203 morţi, 44 au fost preoţi. La Beliprava mor 27 de preoţi. Din Brăila: 40 de preoţi. Sunt scoşi 16 ierarhi din treapta lor şi sechestraţi pe la diverse mănăstiri.

Decretul 410 din 1958: decretul împotriva monahismului românesc. De acum mănăstirile româneşti devin…cabane de turism pentru regimul comunist. Conferinţa de lucru din 9 iulie 1971 a preşedintelui Ceauşescu stabileşte lupta împotriva oricăror rudimente de spiritualitate creştină exprimate în mod liber.

În închisorile comuniste, diverşi credincioşi, a diverse culte, fac slujbe cu caracter ecumenic. La Jilava: Nica Tuţă, pr. Marcu Ştefan, pr. Nicolici Alexandru, pr. Papacioc [ doi ani şi jumătate], pr. Iliescu Palanca, pr. Marin Ionescu, pr. Argint, pr. Sofian, pr. Adrian, pr. Benedict Ghiuş, pr. Daniel, pr. Dumitru Stăniloae, pr. Nicolae Barbu…

Cum s-au descoperit sfintele moaşte. Ecaterina Lăcătuşu, doamna preoteasă a Fericitului Ilie Lăcătuşu. Pe 22 septembrie 1998 are loc prohodirea ei. Profeţia lui: „Dacă ar muri după 15 ani, să o pună şi pe ea în aceeaşi criptă”.

La îngroparea preotesei, trupul Fericitului Ilie e găsit perfect întreg, foarte uşor şi emanând un miros plăcut. După 6 săptămâni de la dezgroparea sfintelor moaşte nu s-a produs nicio modificare a lor, lucru evident până astăzi.

Fericitul Ilie Mărturisitorul se naşte la 18 iulie 1909 în localitatea Crăpături din jud. Vâlcea, din părinţii: Marin şi Maria. Seminarist la Sfântul Nicolae din Vâlcea între 1923-1930. Facultatea de Teologie în Bucureşti între 1930-1934. În sept. 1934 devine diacon şi apoi preot undeva lângă Caracal.

A avut un frate mai mare iar tatăl său a fost cântăreţ bisericesc. Pe frate îl chema Ştefan. Propovăduia cu cuvântul şi cu fapta sa. Repară biserica. În aprilie 1952 e urgisit de sistemul comunist fiind trimis la Canal, la Galeş, în penitenciarul de la Constanţa.

În 1953 e închis la Târgu Ocna. Este eliberat în 1954, pentru ca în 1959 să fie reînchis la Beliprava. De la 1 iulie 1964, după eliberare, devine… zidar din preot al lui Dumnezeu. E înmormântat [ aici sunt nesigur: nu ştiu dacă aceasta e ziua morţii sau a înmormântării sale. În notiţele mele nu am specificat acest lucru, dar presupun că e vorba de înmormântare * n. n.] pe 22 iulie 1983, pe o căldură copleşitoare.

Are o fată, care încă trăieşte şi un nepot. Până aici au fost date din film.

Vorbeşte dr. Pavel Chirilă de la Christiana. Sfintele moaşte ale Fericitului Ilie sunt uşoare, armonice, de culoarea alunului, nu provoacă spaimă sau frică, obsesii sau amintiri neplăcute. Are aspectul unui om care doarme liniştit. Oamenii care vin şi se roagă lui primesc vindecări minunate.

Dou soluţii pentru diagnosticarea sfinţeniei lui: 1. timpul: minuni şi lecţii primite din partea lui şi 2: rugăciunile de dezlegare făcute pentru trupurile neputrezite.

Vorbeşte Sabina Maria Spirache, fiica Fericitului Ilie. Se vedea că e un om sfânt „prin felul dânsului de-a fi”. Era un om calm. Nu îl interesau banii. Era un om al credinţei. La trupul său s-au citit rugăciunile de dezlegare de către ÎPS Teodosie Snagoveanul.

Eu îl visez, dar îmi apare şi aşa, pe viu şi vorbesc cu el. Şi-a ştiut ziua când avea să moară. A stat 7 ani în închisoare fără să fi fost condamnat. A suferit de insuficienţă renală. Ultimele două luni a stat sub perfuzii.

Moaştele sale sunt la fel ca ale Sfântului Iacob de la Neamţ, Hozevitul. Când se ruga pentru oameni ai căror copii dădeau la facultate, el ştia cine o să ia examenele. A făcut mult bine oamenilor pe care i-a slujit, împreună cu mama mea. „Dânsul nu mă vrea plângând”. I-a spus acest lucru când i s-a arătat, în mod duhovniceşte, la un an de la adormirea lui, în faţa blocului dumneaei şi i-a zis: „Am venit ca să te liniştesc!”.

Au venit mulţi oameni astăzi aici. La plecare m-am salutat cu Danion Vasile şi cu Daniela şi prietenul ei.

*

Părintele Constantin Voicescu a fost parohul Bisericii Sapienţia din Bucureşti. / Alte interpretări ebraice ale cuvintelor româneşti de la pr. prof. Emilian Corniţescu: Moş Crăciun = Iisus cheamă; Bobotează = Vino, vino, Doamne Sfinte!; porumbel, de la Porumb-El = Vine Dumnezeu; Ilie de la Eliahu = Dumnezeu este Domnul.

*

Dr. Nagy Jozsef, „Împărăteasa de la miazăzi” – Regina Saba, în rev. MB [ = Mitropolia Banatului], nr. 1-3 / 1977. Yemen = Seba – Saba. Capitala de atunci a ţării era Marib. Regina din Saba face o călătorie de 2000 de kilometrii până în Palestina numai pentru ca să îl întâlnească pe sfântul rege Solomon. Aceasta a dat dovadă de credinţă faţă de Dumnezeu, cf. I Regi 10, 9; II Cron. 9, 8; Mt. 12, 42.

Găsim 28 de versuri despre ea în VT, adică un capitol în cărţile Împăraţilor şi în Cronici. Sabeii erau urmaşii lui Sem. Arpacsad, Eber, Ioctan → Seba.

Seba a fost strămoşul sabeilor sau sebeilor şi totodată strămoşul lui Avraam, cf. Fac. 10, 1, 21 şi urm. / Felix Arabia : Arabia fericită. / O climă aspră în acest ţinut. O arşiţă necruţătoare a pustiei. Romanii găsesc aici melodii necunoscute şi sunt atacaţi de către băştinaşi. Din expediţia romană, Gallus, trimisul împăratului Cezar August se întoarce cu oastea decimată.

Aici găsim cele mai multe mirodenii. Primul dintre europeni care a văzut ţara Sabei a fost germanul Carsten Niebuhr. Acesta a condus în sec. 18 o expediţie ştiinţifică în Arabia sudică, dar nu apucă să ajungă în oraşul fabulos Marib – mai avea doar 100 km – care acum e în ruină.

În sec. 19, francezul J. Halévy şi austriacul Ed Glaser sunt primii albi care văd oraşul Marib. Ei ajung aici travestiţi în haine de beduini. Au trecut în taină Marea Roşie, cu o barcă cu velă construită de către ei şi au ancorat, ca beduini, în Golful Aden. Au găsit 4000 de bucăţi de pietre sabeene, inscripţii şi alte obiecte.

Sabeenii aveau un scris alfabetic. Regatul era format din patru ţări: Minaa, Kataban, Hadramaut şi Seba-Saba. Împăraţii erau numiţi aici mukareihi = principi preoţi. Sabeenii au stăvilit râul Adhanat cu ziduri gigant, aceste ziduri fiind cea mai mare construcţie de irigaţie a antichităţii. Zidurile erau de 20 metrii [ Nu mi-am notat faptul dacă erau de 20 de metrii înalte sau de 20 de metrii groase . S-ar părea că e vorba de înălţime, însă nici grosimea nu credem că era de neglijat. n.n.]

Saba era ţara mirodeniilor cum astăzi Olanda e ţara lalelelor. S-a găsit un templu sabeean de 100 m lungime, în formă ovală, la Almakah. Ofirul de la II Cronici 9, 10, crede autorul nostru, este Mozambicul de astăzi.

Talantul – că tot vorbeam mai deunăzi de cât cântăreşte şi nu mai ştiam – are 58. 944 grame, adică 59 de kilograme. Deci un talant de aur = 59 kilograme de aur.

Împăratul Solomon primea pe fiecare an 666 de talanţi de aur, adică 39. 294 de kilograme de aur. Motivul pentru care a venit regina din Saba la Solomon a fost căutarea credinţei, a Domnului, cf. III Regi 8, 53, 59. Cuvintele de rămas bun la II Corn. 9, 8 şi III Regi 10, 9.

*

Pr. Dr. Teodor Voştinariu considera că scrisul era o profanare pentru geto-daci, pentru că ei erau oamenii oralităţii.

*

Despre sfintele canoane a se vedea rev. MMS [ = Mitropolia Moldovei şia Sucevei] 1960, nr. 9-12, p. 592; rev. Ort. [ = Ortodoxia] 1965, nr. 2, p. 176-177; rev. ST [ = Studii Teologice] 1973, nr. 3-4; ST 1970, nr. 1-2; ST 1960, nr. 7-8; ST 1962, nr. 7-8. „Tradiţia tăcută şi tainică”: celebra expresie a sfântului Vasile cel Mare. A se vedea şi ST 1969, nr. 9-10 şi Ort. 1970, n. 3.

*

Despre sfintele icoane în primele 3 secole, a se vedea I. Rămureanu în ST 1971, nr. 9-10.

Pr. Dorin

Did you like this? Share it: