Comparaţii lovite de atenţie

Cotidianul se preocupă de divorţuri. Articolul despre divorţuri – şi articolele la Cotidianul sunt din ce în ce mai scurte, ca fustele mini –  e cât articolul lui Dinescu şi al lui Rogozanu la un loc. Se observă oboseala minţii, aglutinarea mentală a scriitorilor de ziar. Obosiţi, trişti din cauza remuneraţiei babane…sau, poate, şi a vieţii bune.

Cristian Tudor Popescu a spus aproape aceleaşi lucruri ieri sau alaltăieri într-o filă audio, pusă pe Gândul, ca şi la Realitatea TV, seara…Oboseală, gânduri puţine sau lipsă de „inspiraţie”?

Premierul a fost la Antena 3. L-am văzut…obosit…Şi Naşu‘ a folosit la exasperare o frază din premier…pe care Pavelescu a negat-o sistematic.

Capatos a întrebat-o de-a dreptul pe profesoara de sex…unele lucruri. Show…”păcătos”?!!!! Bucurie păcătoasă… Apropo de asta! Sataniştii sunt singurii credincioşi care se bucură că au fost persecutaţi de către creştini pentru că au fost păcătoşi şi care strâng cu abnegaţie tot ceea ce se spune despre draci, păcat, vrăjitorie, sacrilegii etc. De aceea, există cărţi foarte ştiinţifice, pe care le găseşti pe net în mod gratuit, în care ei scriu despre ritualurile satanice de-a lungul timpului şi se bucură că păcatul a fost o realitate seculară în mod neîntrerupt.

Adică şi Capatos şi sataniştii se bucură că sunt…păcătoşi.

Jurnalul Naţional, zilnic, are rubrică cu…piţipoance, în josul paginii online. Ieşirea în decor a lui Marius Tucă în detrimentul bloggerilor a rămas antologică. Erotismul nu e numai un mod de a atrage publicul ci şi un mod de a generaliza idiotizarea unei generaţii. Şi generaţia care acum se formează în şcoală este o generaţie care, într-un anume segment al ei, nu mic, citeşte de patru ori o frază [îmi spunea un prieten]…ca să-i înţeleagă mesajul.

Ce vom face mâine cu aceşti oameni, care vor adormi în timp ce conduc sau după cinci minute de la începutul filmului? Ce ne vom face cu o incultură care va arunca în aer orice detaliu de bun gust…şi va considera că viaţa e o pizza făcută la întâmplare?

Un fotbal violent. O politică cu ţipete. O nesimţire febrilă, chiar doctă…venită dintr-un cap prea mic pentru judecăţi de valoare.  Dacă până în UE aveam grija de a nu scăpa trenul, dacă mai apoi ne-am înfricoşat teribil de terorişti, de teroriştii care te scalpează cu sabia pentru că au şi puşcă cu lunetă, acum ne înfricoşăm că nu vom avea bani destui…încât să îi aruncăm pe toate prostiile.

Ce să faci cu banii, dacă la întrebarea: ce faci, răspunzi numai cu: bine ? Ce să faci cu un câştig la loto când tu nu ştii să îţi strângi gunoiul după ce mănânci la masă? Ce să faci cu tine…dacă nu ai început să te clădeşti de când erai la grădiniţă? Ce fel de copii să ai…dacă te-ai gândit la 20 sau 35 de ani că e bine să ai o …nevastă?

Cine eşti…dacă nu dai doi bani pe tine?

Pr. Dorin

„Două minuni banale”, vol. 11 de poezie

Acest volum conţine doar…două poeme, fundamentale pentru poetul Dorin Streinu, aşa cum spune fotografia-însemnare de deasupra. În josul imaginii se vede cel mai frumos vers al sfârşitului de mileniu…aşa cum este el în foaia manuscriptică.

***

Pastel

Gândul tău
e un sărut de femeie frumoasă
.

Prinde în braţe
bărbatul
şi îl adoarme.

Gândul tău
e o coastă de animal carnivor.

Răpeşte prada
şi o duce în vale.

Gândul tău
e un picior de broască verde.

Sare în apă
şi se pierde.

Gândul tău e
o rană.

***

Glossă

Un dar, viaţa este-n tine,
Pasărea nu întreba;
Răul se ascunde-n bine
Ne-nţeleşi sunt el şi ea;
Bea, când inima te doare,
Din ce-i mult, tu fă puţin;
Nu răspunde la-ntrebare,
Ochiul vede doar senin.

Întâmplarea nu-i de vină,
Ce se-ntâmplă a fost vrut,
Chiar de e puţin lumină
Gându-n taină te-a durut.
Vinovat nu-i cel ce tace,
Înţelept e ce-i în mine;
Rupt de amăgirea veche,
Un dar viaţa este-n tine.

Cer albastru şi cu stele…
Dorul meu e-atât de sus,
Dimineţile sunt grele
Căci alt zbor este propus.
În durere-mi iau durerea
Şi mă pun în vers cu ea,
Cum e ca să zbori prin ceruri
Pasărea nu întreba.

Înveşmânt gândul cu-albastru,
Binele să-l vreau doresc,
Mă las pâine de mâncare
Şi vin roşu, bărbătesc.
Dar primesc în spate vorbe,
Ce-mi rănesc adânc în mine,
Frunza verde şi speranţa;
Răul se ascunde-n bine.

Vina mea e viaţa însăşi
Ce-mi inundă în privire,
Eu nu cred că sunt fantome
Visele ce trec prin mine.
Un bărbat e chiar puterea,
O femeie-i viaţa mea,
Ea-mi renaşte amăgirea;
Ne-nţeleşi sunt el şi ea.

Cade-n pietrele de sânge
Vulgul tandru şi ţepos
Şi crezând că îmi e bine
El mă muşcă de-al meu os.
Mă-nfior de-a lui mândrie…
Dar mă-nalţ cu înc-o zare
Şi îmi spun atuncea mie:
Bea, când inima te doare!

Peste tot găsesc indicii
Să privesc, adânc de tot,
Rumegând în gând la vicii
Ce în inimă nu-not.
Iau cuvântul cel mai simplu
Şi alung din el venin
şi îmi zic, lung, la ureche:
Din ce-i mult, tu fă puţin!

Toţi îmi cer ochiul de-a-ntregul,
Fără ceaţă, de e bun;
Nu le plac în nebunia-mi
Să le râd…ca să le spun…
Un răspuns e mult prea simplu,
Cum e cerul la oricare
Şi îmi spun în mare taină:
Nu răspunde la-ntrebare!

De-i furtună…ceru-i negru,
Căci apoi totu-i senin;
Inima se naşte-n grabă,
Ţipătu-i e caudin.
De priveşte blând surâsul,
N-are-n el niciun suspin;
Când e sufletu’ în pace
Ochiul vede doar senin.

Ochiul vede doar senin,
Nu răspunde la-ntrebare;
Din ce-i mult, tu fă puţin…
Bea, când inima te doare!
Ne-nţeleşi sunt el şi ea,
Răul se ascunde-n bine;
Pasărea nu întreba,
Un dar, viaţa este-n tine
.