Personajul multiplex

ecranul-globalEcranul global : o carte tradusă bine de tot. Nu îl cunosc pe traducătorul român, dar am văzut că a intuit foarte bine originalul francez, pentru că a demonstrat că are un înalt simţ al limbii române, o bună cunoaştere a noilor schimbări ale limbii actuale. Cu traducătorul cărţii m-am simţit congenial în multe dintre accepţiunile filologice.

*

Personajul multplex este personajul multi-folder, multi-specializare. Cinematograful recent începe să propună texte filmice din ce în ce mai complexe, indiferent dacă e vorba de o repovestire a istoriei sau de fantezie pură. Texte pentru iniţiaţi. Texte pentru oameni cu o cultură filmică bogată. Asta nu face altceva decât să mărească discrepanţa dintre cei care privesc şi cei care şi înţeleg mesajul cinematografic.

*

De ce preferă Dr. Cristian Bădiliţă reflecţiile…la limita imprecaţiei, a ereziei sau  a bădărăniei spirituale? I-am văzut noua carte apărută la Curtea Veche. Cartea exhibă prea multă tristeţe şi lehamite. Altădată jurnalele sale exhibau multă lene.

*

Plecarea Teodorei Trandafir din spaţiul televiziunii este o eroare. Nu a ei, ci a celor care nu îi prelungesc  audiţia curentă. Pleacă oamenii de bun simţ şi vin nesimţiţii ratingului. Şi când om dori să îi dăm şi pe ăştia afară…pe cine mai aducem?

*

Costel Rogozanu a apărut astăzi drept comentator de ziare la Realitatea TV. Oamenii se pricep la orice? A fost comică totuşi, mica dispută, de acum două-trei zile, dintre el şi M. N. Preţiozitatea nefundamentată vs. enervarea băşcălioasă.

*

Aseară l-am văzut pe Florian Bichir la Biserica azi şi am văzut în el tipul de reacţionar ortodox care nu înţelege că vehemenţa de acest tip e stresantă, pentru că nu mai este actuală. Dacă te enervezi [ aceasta e regula jocului curent] nu eşti de la masa noastră.

*

Dan Puric încearcă să afişeze în conferinţele sale publice un tip de discurs vulcanic, l-aş numi obstinat catehetic, pentru că doreşte să explice în ritm intensiv, dar lipsindu-i substanţa teologică ca atare, coerenţa interioară a discursului teologic, pentru că el nu e un teolog.

Nu poţi să ai un discurs teologic fără să ţi-l fi creat metodic şi aprofundat în mod coerent în 10-20-30 de ani! Pentru că teologii nu vor, din diverse motive, să facă voiaje de evanghelizare…aceste voiaje sunt asumate de către oameni bine intenţionaţi, ca Puric, dar fără bagajul aferent de cunoştinţe şi de experienţă în spate.

*

Am văzut la un creator român de online …caricaturi blasfemice cu Obama. Nu sunt blasfemice pentru că e caricaturizat Obama ci pentru că icoana Sfântului Ştefan cel Mare a devenit…Obama, ca o ripostă la „mesianitatea” atotmediatizată a noului preşedinte ales al USA. Păcat, de părerea bună pe care o aveam despre creatorul acestui blog…

*

Campanie electorală de 11 zile…şi am văzut doar un singur deputat din colegiul nostru. Vor să piardă alegerile?!…

*

Şi preşedintele României este fan…Mircea Badea. Dar dacă ai vrea mai mult… ce s-ar întâmpla? Simplu: trăieşti insatisfacţia pe care o am eu, când intru în 5 librării şi nu pot să îmi iau nicio carte, pentru că am gusturi prea fine. Vedeţi, şi dacă le ai prea fine…nu e bine! Şi fineţea pe care eu o cer înseamnă doar lucruri de bun simţ: multă muncă, coerenţă interioară şi un subiect tratat pluriştiinţific.

*

Frigul toamnei de-afară e ca frigul relaţiilor dintre noi: nu ne spune nimic…bucuros.

*

Ce faci când un prieten nu te vede…deşi trece pe lângă tine? Zâmbeşti…şi îl laşi să se bucure că te-a evitat.

*

Ochi de vulpoi bătrân. Ochi de târfă unsă cu toate mitocăniile. Ochi de hoţ care îşi demască intenţiile. Ochi de intelectual cu frica în sân şi inapt în fapte. Ochi de magnat pripăşit la umbra ilegalităţii. Ochi de copil…senin ca un pârâu cu susur dulce.

*

Substanţa interioară a creierului postmodern: nu contează cine eşti şi ce poţi, ci al cui eşti şi cât eşti de bogat. Oamenii sunt nişte rebuturi din ale căror cadavre trebuie să-ţi faci…o fericire debordantă.

*

Nu ai şansa decât de a face pe prostul…într-o lume în care fiecare prost e un geniu.

*

Dacă vrei să faci treabă cu cineva, nu-ţi alege drept colaborator pe săracul căruia îi sticleşte ochii numai după bani şi nici pe omul mărunt cu o bună impresie despre el însuşi.  Invidia acestor două categorii de oameni fără caracter şi fără scrupule este  mai devastatoare decât un tsunami…şi te îndurerezi degeaba.

*

Viaţa te învaţă ceva esenţial: ce trebuie să nu mai faci.

*

Nu cred că există cititori reali care nu pot scrie.

*

Viaţa duhovnicească ortodoxă este enorm de grea şi, pe fiecare zi, îţi vine să  laşi totul baltă şi să nu mai vrei să lupţi cu demonii, cu patimile tale, cu neghiobia din jurul tău. Conştienţa clipă de clipă a ceea ce se petrece cu tine însuţi nu e suportată de prea mulţi. Înţeleg căderile, clacările, tot felul de caractere tocsune şi ispititoare din spaţiul ortodox pentru că înţeleg cât de greu e să zâmbeşti, să ierţi, să te ridici din păcat, ca unul care cad zilnic în păcate şi sorb din plin zaţul dezamăgirii, al durerii, al răcelii înebunitoare. Dacă nu ar fi grea, enorm de grea viaţa duhovnicească…sfinţenia nu ar fi atât de sublimă în ochii noştri şi nu ar fi statornicie în bine.

*

Cel mai uşor lucru e să fii prost. Şi, ca să fii un prost model…trebuie să fii şi bădăran. De fapt asta înseamnă să fii om înfipt, om cu tupeu : un om fără caracter, care crede că prin oameni te uiţi ca prin găurile de la ciorapi.

*

Sinceritatea plină e aceea în care adevărurile tale sunt atât de mari şi profunde încât totul pare o minciună de doi lei. Unde pot găsi prieteni reali aceşti oameni, care au adevăruri ce nici nu pot fi crezute?!

*

Iarna aduce facturi mai mari, zăpezi de nescos de pe şosele, preţuri care îţi sorb tot cardul…plus recesiune. Îţi cumperi plăcerea de la supermarket, chiar dacă e…sintetică. Sărbătoarea a devenit prea neprielnică de atâta confort şi îmbuibare. Nu ne mai pare rău că nu suntem fericiţi. Parcă chiar am pactizat cu ideea că …tot proşti şi singuri rămânem.

*

Robin Hood: prinţul hoţilor. Săgeata lui a fost deraiată de o singură răsuflare de femeie.

*

Astăzi o doamnă din Franţa i-a dat unei doamne de etnie ţigănească de la noi o distincţie. În interviul de după distincţie a spus că drepturile omului sunt în special drepturile femeii. Un paralogism simpatic…şi cumva realist, atâta timp cât descătuşarea feminină înseamnă, pentru multe doamne, încătuşarea masculină.

*

Ştiri. La ştiri nu afli nimic esenţial despre ţara ta şi nimic esenţial despre alte ţări. Vezi numai câteva imagini, câteva feţe…şi în rest: o neagră neştiinţă. Buletinele de ştiri sunt…aforisme încifrate. Numai că ele sunt plictisitor de false, dacă încerci să le legi pe una de alta.

*

Sunt de părere că dacă un om nu a înţeles din primele cinci minute cine eşti…nu va înţelege toată viaţa lui. Şi nici nu trebuie să îţi baţi capul să-l convingi că eşti cineva, pentru că se va face şi mai bont la înţelegere pe fiecare zi.

*

Pr. Dorin